TĂRÂMURI

am făcut neuro-psihiatrie – pe

Valea Ghețurilor – m-am prăbușit sub

Ghețuri – am ascultat – vrăjit – Muzica Tăcerii

Ghețurilor – am văzut – prin 

Ghețuri – Lumi : Lumi – Tărâmuri

Luminate și Fără-Sfârșit-Înghețate

m-am bucurat în

Robia Cristalelor – nu i-am văzut – niciodată – pe

Spiriduși – Regii Ghețurilor : nu pot fi 

văzuți – pentru că sunt făcuți din

cea mai Eterică dintre

Ghețuri – și au Pantofi de Dans – în loc de

Inimă : da – ei dansează atât de

Amețitor – încât noi – Veniții de peste

Ghețuri – orbim de-atâta

Fericire-Nghețată

…nu vă chem în

Lumea Ghețurilor : ea îmi aparține

Exclusiv  – ca și

Bucuria – ca și

Robia – ca și

Muzica Prăbușirilor – în

Tăcerea de Lumină – în

Visul Fantastic – în

Clinchetul Funebru – al

Ghețurilor

…Infinite – Mărăcinoase

Ghețuri : între voi – în sfârșit

nu am Suflet – nu am

Simțire – nici Milă – nici

Lacrimi – ci doar

Orbitoarea Lumină – a

Miezului Nopții de

Gheață

***

JOCURI  LINGVISTICE,  ÎN ÎNCHISOARE…

Eu, către bolnavul, întins pe Patul de Fier, al Infirmeriei Închisorii :

-…Și, zi așa, nu vrei să te-nsănătoșești…nu mai vrei să vezi…COPACUL VIEȚII…?

Bolnavul, cu barba crescută sălbatic (…zi cu zi, zi după zi, zi după noapte…noapte după zi…), pe obrazu-i senin, dar năpădit (compensatoriu…!) de un zâmbet amar…hipnotic-visător… – …care, parcă, era acolo, dintotdeauna :

-Mie mi-a fost dat, din Născare, să văd doar…CAPACUL VIEȚII… – …și se învârti, gemând ușor, cu fața la perete… – …plecând, parcă, eliberat și fără de întoarcere, cu bagaje cu tot… – …spre alte lumi…

…Micul ”joc lingvistic”, deci (trebuia să înțeleg, din ”întoarcerea spatelui”, către mine și către Lumea Asta…), încheiase, între noi… – …distrusese, în fiecare dintre noi (cu o luciditate funestă – anticipativă și definitivă !) – orice legătură…orice…”SEMN DE SEMENI”.

***

MISIUNEA DUHULUI MEU (rubaiyat)

eu am pândit – în Bune – ca și-n Rele

și Parte Dreaptă le-am făcut – din Stele :

am chibzuit Răzbateri – cu Largi Vele

și Scufundarea Tuturor – în Miezul dintre ele…

***

SĂ NU TE-NVERȘUNEZI ÎN VREUN CUVÂNT (rubaiyat)

să nu te-nverșunezi în vreun cuvânt

căci n-ai – cu unul singur – Jurământ :

tu acordezi – în Armonii Rebèle

Cuvântul de deasupra de Vântrèle !

***

RUBAIYATUL LĂUTEI TRUVERULUI

numai Acum și Așa am ieșit deasupra de Lume

când nimic din Furtunile Clipei nu m-atinge – pe Strune :

Singur Sunet – pogorât din Durerile-Uitate

întruchìpă – sfințește – o Eternă Cetate !

***

PRECUM SPRE CRIST (rubaiyat)

să nu te-mpotrivești – să nu te zbați – ca-n Coșmar

când vin Truveri spre tine – -nvolburați Zadar :

tu ești Visata lor Cetate – durată-Nțelepciune

și vin – precum spre Crist : cu Strune Rele  –  Bune…

***

SĂLAȘ AL MORȚII ȘI IUBIRII

Sălaș al MORȚII și IUBIRII

iar nu : ”Cămin al FERICIRII” !

…țesu ORFEU – din CÂNT și FRUNTE

o RĂSTIGNIRE – fără MUNTE !

VIAȚA e VAL și-NVERȘUNARE

fără CUNUNI : doar NAVIGARE 

spre CER : a LUMII LUMINARE !

VIAȚA e RANĂ – ROUĂ – CRIN !

…așa mi-au spus : de-ACOLO vin

și-ajuns-am să GRĂIESC  –  și SCRIU :

STELE-s PIROANE : te țin VIU

SUFERINȚI  SFINTE și  AMARE

ÎNVĂȚĂTURI – la FIECARE !

…de vrei să-nveți de la TRUVERI

fii  UCENIC  și  la DURERI !

***

TRUVER – COPIL AL NIMĂNUI

TRUVER – COPIL al NIMĂNUI

în LUME ai pornit – HAIHUI :

unii – că-s SURZI – nu te ascultă !

alții – la CÂNTUL tău – fac NUNTĂ !

TRUVER – TRUVER – COPIL de STRUNĂ

ne cânți mereu : ”LUMEA nu-i bună !

dar ascultați și nu uitați :

CÂNT despre CRIST – și OAMENI-FRAȚI !”

IUBIREA e ”SOLOMONIA”

cu cari ne ții GOSPODĂRIA !

…LUNA-i – în CER – mai LUMINATĂ

din STRUNA ta – când e ISCATĂ !

TRUVER – MATROZ : aflași TALAZ

cu care – încă – mă ții TREAZ !

eu salt – pe VALUL RĂSTIGNIRII

și-ajung la tine – -n POALA FIRII !

…TRUVERU-i  doldora de HAR !

deci  –  îl vom pune ca MORAR

acol’ unde se macin’ TOATE :

pe SCOC – s-a scurge-ETERNITATE !

***

”RĂMAS -BUN”   –   DE  TRUVER  (rubaiyat)

ZI s-a sfârșit :  c-un CHIOT – RĂMAS-BUN își ia :

a fost LUMINĂ – a fost VARĂ – IARBĂ REA…

…așa sunt ZIUA – VIAȚA : tot ce TRECE !

…TÂLCUL   –   în urmă –  LE-A RĂMAS  : ”SĂ NU FII  RECE !”

***

                                                                                      Adrian Botez