VAVILA POPOVICI: SOLIDARITATEA

Dumnezeu nu ne-a trimis aici pe pământ să ne războim, ci în Pace să trăim! – V.P.

   În momentele importante ale vieții este bine să ne amintim de sentimentul empatiei, căruia îi urmează acțiunea de solidaritate. A fi solidar cu cineva, înseamnă să acorzi un ajutor celui care se află în mare pericol.

   Solidaritatea se referă la legăturile care unesc oamenii în baza unor interese comune, idei, credinţe, sentimente, opinii, din dorința unui mod unitar de acţiune. Solidaritatea implică o răspundere comună, ea înseamnă, cu alte cuvinte, prietenia care leagă oamenii privind principiile și valorile.

   Am mai spus cândva că divizarea este demonică fiindcă distruge încrederea partenerilor și este practicată de oamenii, grupurile cinice, din plăcerea de a distruge armonia, sau din orgoliu, sau interese meschine, sau chiar interese ascunse. Numai spun – cea făcută din prostie. Solidaritatea se obține atunci când la baza prieteniei oferite stau percepte morale precum sinceritatea, integritatea, întrajutorarea, motive raționale dar și sufletești.

   Omul trebuie să fie însetat de înțelegere cu altul. Avem nevoie unii de alții pentru a institui și a menține armonia, pacea mult dorită. Această nevoie este valabilă la scară mult mărită.

   Faptul de a fi solidar implică în primul rând spiritul de cunoaștere, apoi cel de înțelegere, de interes, de simpatie, de rațiune. Dovezi de solidaritate întâlnim foarte des la locul de muncă, între prieteni, vecini, în diferite localități, în situații de calamitate, între diverse țări de pe glob. Indiferența, nepăsarea doare din punct de vedere sufletesc, dar și din punct de vedere rațional și practic, poate avea repercusiuni materiale dureroase, pentru ambele părți, care ar fi putut să se înțeleagă, să se respecte.

   Scriitorul irlandez George Bernard Shaw, laureat al premiului Nobel în anul 1925 spunea: „Cel mai grav păcat săvârșit față de semenii noștri nu este de a-i urî, ci de a fi indiferenți față de ei…”.

   În acest act al solidarității, toţi trebuie să fie pentru unul și unul pentru toţi. Românul are minunatele versuri ale poetului Vasile Alecsandri: „Unde-i unul nu-i putere/ La nevoi și la durere/ Unde-s doi puterea crește/ Și dușmanul nu sporește!”. Sunt situații inadmisibile pe care unii le crează, și din demnitate, nu poți fi de acord cu ele. Poți alege o cale a vieții, iar celălat alta. Cântarul binelui și al răului intră în funcțiune. Tu, cel de pe margine, normal este să te solidarizezi cu binele.

Românul Petre Țuțea scria în cartea sa „Memorii”: „Trei ore am vorbit atunci în curtea închisorii, de Platon şi despre Cristos. Zice colonelul: Vă rog să scrieţi ce-aţi vorbit, ca nu cumva ministrul de interne să spună că sunt solidar cu dumneavoastră. – Domnule colonel, cum să fim noi solidari? Eu tocmai d-aia am venit aici, că nu suntem solidari unii cu alţii.”

   Intelectualității unei țări ar trebui să-i revină responsabilitatea în primul rând pentru ceea ce se petrece în ţara sa, dar și dincolo de granițele ei. Or, intelectualii sunt de multe ori marginalizați, intenționat sau inconștient divizați, pentru a nu fi acea forță care să lovească în interesele murdare ale unor „sus puși” – oligarhi ai mafiei instaurate. Clasa politică de azi pare să dorească, să se debaraseze de intelectuali, așa cum au făcut comuniștii, dar într-un mod mai perfid, dezbinându-i, ca ei să poată să guverneze peste o populaţie derutată, prostită, umilită.

   Am scris în unele lucrări, cum s-au bucurat sovieticii în anul 1940 la plecarea intelectualității din orașele și satele Basarabiei românești, ca să nu mai aibă cine să întrețină flacăra patriotismului.

   Uneori am vrea să fim solidari dar nu știm exact cu cine, fiindcă suntem divizați, manipulați, derutați. Când lucrurile par să se limpezească, când ni se prezintă o cauză în interesul căreia trebuie să ne solidarizăm, atunci acțiunea trebuie făcută rapid, deoarece dușmanul nu așteaptă, din contră, o ia înainte, pregătit fiind de atac.

   Intelectualii tuturor țărilor ar trebui să gândească asupra viitorului, să gândească cu seriozitate asupra lui, și să nu permită propaganda pro-rusă pe care o practică unii. Se aude uneori în România, stupida întrebare: „Și ce avantaje ne-a adus Uniunea Europeană și aderarea la NATO?” sau „Suntem o colonie” sau auzim nemulțumiri veșnice față de cei care conduc, mulți dintre ei interesați de binele țării. Vorbesc unii fără să cunoască, sau ghidați de alții interesați pentru destabilizarea țării. Mai mult, am citit că se strâng semnături pentru destituirea unor oameni politici dintre cei mai importanți care mențin echilibrul necesar în aceste momente grele pentru țară, dar și pentru întreaga lume. Și aceasta cu scopul inducerii neîncrederii populației în instituțiile statului român. Se practică și în alte țări, dar în România se știe că sunt propagandiștii pro-ruși infiltrați în diferite partide. Ei sunt cei care uzează de un fals patriotism, dorind dezechilibrarea țării, conștient, influent sau absolut inconștient.

   Unde nu există solidaritate pândește scindarea, și dușmanii asta așteaptă!

   Dictatorul rus practică agresiunea, difuzează știri false, mincinoase, ele făcând parte din politica murdară folosită, deoarece în venele lui curge sângele comunismului, al brutalului enchevedist; el atacă în mod criminal nu numai Ucraina stat suveran, independent, neavând nici o justificare serioasă în fața lumii, dar cu un plan diavolesc ascuns în mintea lui, dorește înlăturarea Președintelui Ucrainei și îngenuncherea țării Ucraina, pentru a-și mări „imperiul” și a-i lua bogățiile. Și săvârșește o acțiune ilegitimă, cea de a-și ataca vecinul.

   Iată că în cele din urmă țările și-au dovedit solidaritatea, s-au unit pentru a opri agresiunea, în urma căreia, doar în câteva zile, au fost uciși sute de civili și militari și mii de răniți, dar și locuințele distruse, iar zeci de mii de oameni au fugit peste graniță, în țările vecine, dintre care multe femei și mulți copii. Militarii și civilii rămași luptă cu dârzenie apărându-și țara. Scene impresionante s-au putut vedea cu cei care s-au postat în fața tancurilor pentru a bloca înaintarea militarilor ruși.

   Toată Europa și Statele Unite ale Americii s-au solidarizat, și nu numai ele, văzând catastrofa din Ucraina, bătaia de joc a unei guvernări dictatoriale, criminale a Rusiei. S-au anunțat noi sancţiuni, extrem de dure, în primul rând prin excluderea Bancii Centrale a Rusiei şi altor numeroase bănci ruseşti, de pe platforma interbancară SWIFT, răspunzând astfel direct ordinului dat de dictator, privind intensificarea ritmului şi a dimensiunii în teren a operaţiunilor militare împotriva Ucrainei. Purtătorul de cuvânt al guvernului Germaniei, ţară care asigură în acest moment preşedenţia G7 a precizat că „decizia care priveşte toate băncile ruseşti aflate deja sub sancţiunile decise de comunitatea internaţională se va extinde şi la alte instituţii”. Ulterior, UE şi toţi partenerii săi internaţionali, au confirmat decizia de a elimina Rusia din reţeaua internaţională de comunicaţii bancare, cu precizarea că depozitele Băncii Centrale a Rusiei vor fi „paralizate” şi asta „va duce la îngheţarea tranzacţiilor pe care doreşte să le opereze şi va împiedica această Bancă Centrală a Rusiei să-şi lichideze depozitele din conturi. Și Casa Albă a anunţat „impunerea de măsuri restrictive care să împiedice Banca Centrală a Rusiei să-şi folosească rezervele internaţionale într-un mod care să reducă efectul sancţiunilor”. Elveția a anunțat că „va aplica toate sancțiunile economice decise de Uniunea Europeană în cazul Rusiei, inclusiv pe cele împotriva lui Vladimir Putin”. Finlanda și-a anunțat și ea ajutorul; Turcia de asemeni.

   Am spus mai demult că dictatorul trebuie înfricoșat și se pare că cea mai mare teamă a lui este aceea de a fi lichidat, realizând cât de cât dezacordul dintre gândirea sa și a celorlalți, sau nebunia sa atribuind-o celui care ar putea să încerce să-l lichideze în vreun fel. Prima dovadă a fost luarea măsurii de distanțare la masa de convorbiri. Și la masa cu generalii săi. Cât de anormale, ridicole pot fi aceste măsuri luate!

   Ultima informație din ziare: „ Toate cerințele lui Vladimir Putin cu privire la punerea în stare de alertă maximă a forțelor nucleare au fost îndeplinite. Militarii care gestionează capacitățile nucleare ale Rusiei sunt pe picior de război, pregătiți să declanșeze operațiunile de luptă, conform protocoalelor”.

   Dar „ce seamănă omulaceea va şi seceraCine seamănă în firea lui păcătoasă, va secera din firea păcătoasă stricăciunea…”

   Cred că poporul rus se va trezi și nu vor fi de acord cu politica dictatorului. Nici intelectualii ruși nu au dreptul să doarmă! Poate fi în joc soarta omenirii.

   Vavila Popovici – Carolina de Nord

____________________________________

Vavila Popovici – Amazon

website: www.vavilapopovici.com

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.