Eugen Oniscu: INIMA STRĂINULUI (9)

Nuvelă-foileton

INIMA STRĂINULUI (9)

– Iată o bună întrebare pentru Marcu la care cred că va răspunde cu plăcere, zise surâzând Sefora.

Eusebiu o privi și înțelese că ei îi plăcuse întrebarea lui și că îl privea cu bunăvoință și interes.

– Mă bucur că în tumultul acestor vremuri atât de tulburi, există oameni ce îL caută pe Dumnezeu! Calea lui Dumnezeu este cea a unui drum pe care în această viață îl parcurgem pas cu pas îndurând uneori greutăți, însă fiind animați de harul Său minunat pentru a nu ne da bătuți. Iisus ne-a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Trăim în această lume și observăm cum oamenii aleargă pe diferite căi ale distracției pentru a găsi fericirea. Dar există și oameni precum noi, ce căutăm ceva mai înalt și aspirăm după iluminare și noblețe, și ajungem la concluzia că tot acest freamăt este datorită faptului că harul Său ne-a atins inima și noi am răspuns pozitiv la o astfel de atingere divină. Apoi începem să descoperim că în această lume a răutății există oameni ce propovăduiesc vestea bună a mântuirii și ni se deschide în fața noastră fascinanta dimensiune a eternității de care devenim tot mai mult atrași. Numai gândul că există noul Ierusalim, locul în care oamenii mântuiți din toate timpurile  vor locui în prezența lui Dumnezeu, ne motivează să pornim în marea aventură a cunoașterii lui Dumnezeu ce nu se realizează decât prin contemplarea lui Hristos și a jertfei ce El a realizat-o la Golgota pentru noi toți! Încerc să schițez un prim itinerar pentru ca tu și toți ceilalți care sunt interesați să poată înțelege bunătatea lui Dumnezeu ce în mod duios ne cheamă să pășim pe această cale a mântuirii…

– Stai puțin dar dacă există un astfel de Dumnezeu, de ce există și răul pe pământ și de ce suferă oameni nevinovați? întrebă Titu după ce îl întrerupse pe Marcu.

– Din perspectiva noastră umană, limitată, nu este ușor de înțeles acest subiect. Dar tot Marcu ar putea cel mai bine să vă lămurească, remarcă Sefora.

Marcu stătu puțin pe gânduri, apoi zise:

– Este o întrebare cu care m-am întâlnit de multe ori în timp ce am discutat cu diferiți oameni din Scripturi. Unii m-au întrebat de ce a îngăduit Dumnezeu pandemia ce a decimat vieți omenești! Pentru că toată această pandemie pentru mine este evident că este o lucrare ce vine de la Satana pentru a-i distruge pe oameni…

– Te întrerup din nou pentru a te întreba ce crezi tu despre această pandemie, sau mai bine zis plandemie, întrebă din nou Titu.

– Eu cred că originea acestui virus la ora actuală este necunoscută, pentru că pe internet circulă trei posibile ipoteze, dar nici una din ele nu are dovezi suficiente pentru a-și susține justețea. Se crede că virusul ar fi fost creat în mod artificial în laborator și dat în lume pentru depopularea planetei și cu scopul de a porni marea resetare de o elită ce conduce totul din umbră. Apoi există ipoteza că în mod accidental a fost scăpat din laborator și așa a început dezastrul numit corona-virus. Și există și explicația precum că virusul vine de la lilieci care în ultimul timp devine tot mai greu de crezut…

– Dar tu personal ce crezi, care dintre cele trei variante este cea adevărată? întrebă nerăbdător Titu.

– Îmi este greu să mă pronunț datorită faptului că nu există dovezi suficiente pentru a argumenta că una din cele trei ipoteze ar fi cea adevărată.

– Mai bine ar fi să nu tot căutăm să despicăm firul în patru și să respectăm tot ceea ce autoritățile ne cer și să fim mai echilibrați ferindu-ne astfel de extreme și să avem răbdare că totul se va termina cu bine, zise Liviu.

– Ce spui tu Liviu este pozitia pe care autoritățile doresc să o adoptăm, dar eu personal chiar dacă nu am dovezi suficiente cred că este la mijloc un plan diabolic, spuse Iulian.

– Eu tot la fel cred și doresc să te ascult pe mai departe cum explici existența răului și a suferinței în contextul în care afirmi că există un Dumnezeu plin de bunătate! zise Titu.

– Dar dacă dorești ca Marcu să explice aceste lucruri nu îl mai întrerupe mereu, spuse Eusebiu puțin supărat pe Titu.

– Da, Eusebiu are perfectă dreptate ar trebui să-l lăsăm pe Marcu să vorbească neîntrerupt, zise Sefora privind spre Eusebiu, privirile lor se întâlniră din nou și Eusebiu simți dorința de a o cunoaște mai bine și de a fi prietena sa.

– Nu este nici o problemă că mă întrerupe, are multe frământări și nedumeriri și de aceea o face pentru că dorește lămuriri. Dar să revin la ceea ce spuneam și anume, de ce tace Dumnezeu și nu intervine pentru că răutatea și păcatele lumii noastre sunt mari! Dar Dumnezeu nu va tăcea la nesfârșit ci va interveni pentru a-i ajuta pe oameni. Un alt lucru care este foarte important este faptul că nu trebuie să privim tot ce se întâmplă ca având o finalitate doar aici pe pământ, ca și cum totul este doar aici și acum, și că tot ce se termină rău pe acest pământ va rămâne pentru totdeauna așa. Să nu uităm că Dumnezeu lucrează și privește lucrurile din perspectiva veșniciei Sale, iar cei ce aici au suferit pe nedrept, în lumea celor mântuiți vor avea parte de mângâiere. Ca răspuns la întrebarea de ce există răul pe pământ și de ce Dumnezeu nu îi pune capăt, trebuie să încep să explic cum a fost odată în ceruri în lumea desăvârșită a lui Dumnezeu unde a început mai întâi lupta dintre bine și rău ce mai apoi  a fost transportată pe pământ. Pentru că aici pe planeta albastră, prin căderea lui Adam și a Evei, lui Satana i s-au deschis larg porțile pentru a instaura împărăția întunericului. De ce nu a eradicat dintr-o dată Dumnezeu răul? Cum s-a implicat El în această luptă dintre bine și rău? Ce înseamnă Golgota pentru noi și cum putem înțelege prin prisma jertfei lui Iisus sacrificiul imens al iubirii divine oferit în favoarea noastră? Am să încerc să vă explic începând cu precizarea că Dumnezeu n-a creat răul…

– Te întrerup din nou, dacă ne luăm după credințele populare ce ne spun că Satana este întruchiparea răului, atunci de ce spui că Dumnezeu nu a creat răul pentru că Satana este tot o creatură a lui Dumnezeu?

– Important este să înțelegem că Dumnezeu a creat un heruvim numit Lucifer ce era purtătorul de lumină și care stătea în preajma tronului lui Dumnezeu, căruia dintre toate ființele create de Dumnezeu i s-a descoperit cel mai mult dragostea divină. Însă cum a devenit acest heruvim neprihănit, Satana cel ce este ucigaș de oameni și tatăl minciunii, este ceea ce Sfintele Scripturi numesc taina fărădelegii, despre care doresc să vă vorbesc și să o așez în contrast cu taina evlaviei care este întruparea lui Iisus în cadrul Planului de Mântuire…

Marcu se opri puțin pentru a închide telefonul său mobil ce sună.

– Discuția de astăzi începe să fie foarte interesantă și să sperăm că vom reuși cu răspunsurile noastre să fim la înălțimea așteptărilor oaspeților noștri, care după cum văd au frământări mari, cel puțin Eusebiu cu care lucrez la fabrică de ceva timp și pe care îl știu că este un băiat de treabă caută de un timp calea mântuirii, spuse Marcela.

– Asta îmi place și mie la  întâlnirile noastre că Marcu ne introduce în profunzimile Sfintelor Scripturi și ni-l descoperă pe Dumnezeu într-o lumină nouă care pe mine mă fascinează. De aceea nu doresc să pierd aceste întâlniri, iar când nu reușesc să vin simt un gol în sufletul meu. La lucru nu am timp să stau de vorbă cu Marcu, de aceea îmi plac aceste întâlniri ce gravitează în jurul cuvântului lui Dumnezeu. Dar să-l lăsăm pe Marcu pe mai departe să ne explice lucrurile minunate ale lui Dumnezeu, zise Iulian.

– Lucifer a trăit în ceruri într-un mediu desăvărșit, dar cum s-a transformat El dintr-un heruvim neprihănit în Satana, autorul răului, al păcatului și morții, este greu să înțelegem datorită faptului că prin condiția noastră umană suntem limitați. Teologii de-a lungul timpului au căutat să dea unele explicații și au spus că în inima lui neprihănită a început să se nască invidia datorită faptului că nu era chemat la sfaturile Dumnezeirii acolo unde erau prezenți Tatăl, Fiul, și Duhul Sfânt. Apoi s-a mai spus că a fost gelos pe poziția lui Hristos din ceruri. Cert este că Lucifer era foarte iubit de îngeri și era conducătorul oștilor îngerești. Dar rămâne o taină faptul că într-o lume ca a cerului, perfectă, fără a putea fi ispitit din exterior, a apărut păcatul în inima sa. Sfintele Scripturi ne spun că la un moment dat el a dorit să fie ca Cel Prea Înalt. O istorie asemănătoare este răzvrătirea lui Absalom împotriva tatălui său David. Unii îmi spun dacă Dumnezeu este atotștiutor și cunoaște viitorul, de ce l-a creat pe Lucifer? Răspunsul meu este că atunci când Dumnezeu a creat ființele morale și libere, El și-a asumat riscul ca la un moment dat aceste ființe să se răzvrătească împotriva Sa. După transformarea interioară a lui Lucifer, în ceruri a început un război de natură ideologică având în centru caracterul lui Dumnezeu. Lucifer în mod insistent punea la îndoială faptul că Dumnezeu își iubește ființele create, și astfel a început să semene discordia printre îngeri captând atenția unora. Hristos l-a prevenit de pericolul în care se afla și de faptul că aducea discordie  în acea lume desăvârșită. Dar Lucifer nu l-a ascultat și s-a transformat în Satana, pentru că păcatul are o putere misterioasă în a transforma orice ființă în rău, care se supune atracției sale! Războiul ideologic din ceruri ajunsese la un punct în care nu s-a mai putut ca Satana să mai rămână acolo și a fost aruncat pe pământ și așa a început istoria durerii și morții de pe planeta noastră. De ce Dumnezeu nu l-a distrus dintr-o dată pe Satana? Pentru că atunci îngerii ar fi socotit ca juste acele afirmații prin care Lucifer susținea că Dumnezeu nu îi iubește cu adevărat și le îngrădește libertatea. Dumnezeul care este dragoste, era prezentat de Lucifer ca un adevărat tiran înaintea universului. De aceea i s-a dat  timp Satanei să-și desfășoare activitatea  pentru ca îngerii și lumile necăzute în păcat să înțeleagă natura răului. Marea luptă este atât de profundă și de dramatică! În contrast cu taina fărădelegii, în Sfintele Scripturi ne este revelată taina evlaviei, care nu este altceva decât întruparea ca om a lui Iisus pentru a salva neamul omenesc din robia păcatului, adică a-l elibera din împărăția întunericului a lui Satana și a demonilor lui. Dar și taina evlaviei ridică o întrebare și anume: De ce ne iubește Dumnezeu atât de mult? Pentru că a preferat decât să ne piardă, să riște foarte mult, în persoana lui Iisus în cadrul planului de mântuire care putea să fie pierdut pentru totdeauna… Pe paginile Sfintelor Scripturi, de la Geneza la Apocalipsa, ne este relevată știința mântuirii, și toate celelate subiecte sunt secundare și ne ajută să înțelegem această știință. Întruparea lui Iisus este un act de iubire ce ne uimește enorm de mult pentru că nu putem explica în totalitate: cum de Iisus, care este Dumnezeu din veșncie, în mod deplin, a putut să devină om în mod deplin pentru a ne salva pe noi! Apostolul Pavel îl numește  cel de-al doilea Adam pentru că El a recâștigat tot ce s-a pierdut prin primul Adam. Dar să încerc să vă explic care este diferența dintre natura umană a primului Adam și natura celui de-al doilea Adam.

Primul Adam a avut o natură desăvărșită pentru că a fost primul om ce a ieșit din mâinile lui Dumnezeu ce l-a modelat din țărână după care i-a suflat în nări suflare de viață și astfel Adam a devenit un suflet viu. Adam și Eva au locuit în grădina Eden creată de Dumnezeu special pentru ei. Viața lor acolo era nespus de frumoasă, trăind în mijlocul naturii înconjurați fiind de animale, care pe atunci nu aveau capacitatea de a face rău, mă refer la ceea ce azi există în regnul animal și anume cum animalele se sfâșie și se devorează unele pe altele, păcatul e cel care a schimbat starea lucrurilor. Mai presus de orice altceva privilegiul lor era nespus de mare pentru că aveau comuniune cu Dumnezeu și îngerii, față către față. O astfel de viață trebuie să fi fost nespus de frumoasă. Însă, a urmat căderea lor în păcat, poarta prin care păcatul, răul, durerea și moartea au intrat în lume. Și generații după generații de oameni au pășit pe calea cea largă a neascultării și răzvrătirii. Astfel, neamul omenesc era sortit pierii, iar Satana jubila, ca vrăjmaș al lui Dumnezeu, și implicit al omului.

Însă, în ceasul întunecat al istoriei omenirii, când Satana și demonii domneau peste viețile oamenilor, al doilea Adam, Iisus, s-a întrupat în copilașul născut în Betleem în pântecele Fecioarei Maria. Aici este marea taină a evlaviei pe care o tot contemplăm, înțelegând doar mici licăriri din profunzimea și frumusețea ei. A urmat copilăria și adolescența lui Iisus, apoi anii maturității Sale, timp în care Satana a căutat să-L omoare și să-L învingă prin felurite viclenii și ispite, însă El a biruit de fiecare dată, pentru ca prin biruința Sa să ne ofere și nouă o cale spre Dumnezeu, și spre noul Ierusalim. Apoi a urmat acea minunată perioadă de trei ani și jumătate când Iisus, bărbat în toată puterea cuvântului, și-a început lucrarea sa publică, propovăduind Evanghelia și Împărăția lui Dumnezeu. La urmă, a venit și momentul culminant al lucrării Sale, unde suprema ură și răutate personificată pe deplin în Satana și demonii săi, și suprema iubire a lui Dumnezeu, exercitată prin Iisus, s-au întâlnit pe cruce la Golgota, atunci când Iisus Cristos a învins prin sacrificiul și jertfa Sa. Astfel avem o mare și binecuvântată speranță, deoarece domnia întunericului și a răului au fost învinse. Dacă dorim să înțelegem despre suferința umană, să privim scenele finale din viața lui Iisus și să înțelegem că suferințele și păcatele noastre l-au lovit pe El la cruce, luând asupra Sa o natură umană ca și a noastră, dar trăind o viață fără de păcat. După millenii de degenerare a neamului omenesc prin păcat, la cruce, Iisus a luat asupra Sa toate păcatele întregii omeniri din toate timpurile, deci și ale noastre, personale, și a triumfat asupra Satanei, păcatului și morții, înviind a treia zi. De ce? Pentru că noi, prin credința în El, să fim socotiți îndreptățiți … și să putem păși pe calea mântuirii animați de speranță.

– Impresionant tot ce ne-ai spus, eu personal în viața mea de până acum nu am înțeles atât de profund aceste lucruri despre jertfa lui Iisus. Dar de astăzi doresc să descopăr mai mult din lucrurile Sale minunate și mă voi dedica în primul rând citirii Noului Testament, zise Eusebiu.

– Din nou ne uimești Marcu, și tot timpul plec de la aceste întâlniri ale noastre cu pace sufletească și dorința de a face bine, spuse Iulian.

– Ești mulțumit de răspunsurile lui Marcu? îl întrebă Sefora pe Titu.

– Da, a reușit să cuprindă în discursul său multe lucruri care pe mine mă interesau, îi răspunse Titu.

– Voi sunteți la început și abia începeți să descoperiți lucrurile minunate ale lui Dumnezeu. Și ca să mă folosesc de un exemplu evanghelic la un moment dat Iisus le-a spus ucenicilor: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta.” Așa este și cu voi dacă veți dori să mai participați la întâlnirile noastre eu vă voi împărtăși mai mult din aceste lucruri, însă voi trebuie să studiați pe cont propiu Sfintele Scripturi, altfel este greu să creșteți spiritual. Iar dacă din diferite motive nu veți mai putea participa la întâlnirile noastre, mă puteți contacta la telefon și eu vă voi sta la dispoziție pentru a răspunde la întrebările voastre, spuse Marcu.

Va urma…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.