Ben Todică: PANDEMIA – O CĂLĂTORIE STELARĂ (II)

Toate țările pașnice au fost jefuite în ultimii 200 de ani, zice Strabo. Mai mult, englezii au prădat trei sferturi din planetă înaintea imperiului actual. Da, au făcut-o, însă corp la corp. Nu au pârjolit întreaga civilizație cu tot cu viețuitoare și întreaga natură de ziceau moșnegii că pe unde trec aștia nu mai crește iarba. Așa au fost toate imperiile.

La sfârșitul războiului cu romanii, bunicul meu Dorilaeus a predat romanilor mai multe cetăți din regiunea Pontica, care au promis că vor avea grijă de noi și că ne vor onora cu cetățenie romană. Au făcut-o, însă noi am fost considerați un fel de trădători de vechii prieteni după războaiele Mithridatice. Am crescut în imperiul roman, unde am studiat filozofia și am călătorit prin imperiu devenind un fel de istoric. Cum se face de știi atâtea despre civilizația secolului 20-21? Am învățat să călătorim în timp imaginar. Voi ați neglijat și ați uitat multe știinte. Voi nu puneți bază pe credința în nemurire cum o făceau strămoșii tăi, Tracii și Dacii. Voi nu credeți în păcat și nici în blestem. În faptul că toate acțiunile voastre generează urmări. Europa, un vas al civilizației a fost distrus ca urmare a fărădelegilor ce le-ați produs voi, invadând și exterminând civilizațiile celor trei continente americane. Acum, America de o sută de ani își bate joc de Europa pârjolind-o, pretinzând că-i un aliat. Diavolul nu are aliați. El lucrează singur. A pornit din grădina Domnului și trage în țeapă și corupe dintr-un continent într-altul, luând imperiile la rând. Din America se va muta în următorul. A fost o singură șansă de înălțare a sufletelor către vârful conștiinței divine în timpul președintelui Kenedy, când planeta era împărțită în două, era un fel de echilibru. Pe acea vreme, amândouă jumătățile credeau în felul lor în creație. Bine, dar ce ar fi făcut Kenedy dacă nu-l executau? Ar fi continuat politica economică generată după război, de gospodărire economică și de durabilitate a nivelului de trai. Totul era construit să dăinuie, totul se baza pe practicabilitate. Aproape că două, trei generații se puteau folosi de mijloacele de trai și existența acumulate. Lumea ar fi trăit dedicată emancipării creative, culturale și de înobilare a conștiintei spirituale. Ar fi putut călători în spațiu și timp așa cum o facem noi acum. Tu ești un special pentru că Nefertiti ți-a oferit această ocazie. Ea încearcă prin tine să oprească avalanșa catastrofei care se vede înaintea civilizației voastre. Eu sunt o muscă în fața monstrului de război american. Ei nu știu să facă altceva. Au trecut de punctul critic. Au atâta armament încât pot distruge o sută de planete cu otravă nucleară. Nici președinții și conducătorii lumii nu îi cunosc pe cei din umbră care le dictează drumul evoluției. S-au retras în fugă din Afganistan. E un pas bun sau un nou joc? America are sute de baze militare și teritorii pentru a păzi resursele țărilor democratizate exploatate cu succes de marile corporații planetare. E o întrebare adresată la știrile postului de televiziune american Democracy Now.

Mă scufund din nou în adâncuri. Nu sunt ruinele Egiptului în Mediterana și nici cele Elene. Sunt în scările blocului copilăriei mele din Ciudanovița. Cobor spre partier, la apartamentul 20 unde locuiesc tanti și nenea Cârje. Ea și el m-au ajutat mereu în drumul vieții mele și nu știu de ce sper să găsesc ceva de lucru. El mi-a dat primul post de sudor la complex și acum, fiind pensionar în Australia nu pot munci că-mi pierd pensia (doar  la negru, poate…). Deschid ușa și intru, apele sunt tulburi pe coridor. Intru în dormitor. Totul e pietrificat. Ei sunt înveliți separat și dorm direct pe parchet. Sunt ca două sculpturi davinciene. Mă apropii și ating plapuma. Ea se trezește și ridică șezut. Am o lucrare pentru tine, îmi spune, întinzându-mi o adresă. Sunt într-o hală la fabrica de mașini agricole din Bocșa. Am în față harta de execuție a unei semănători/tăvălug agricole. E mai complexă decât întreaga Indie, cu limbile și naționalitățile care o formează. Media independentă e pe cale de dispariție sau cel puțin conceptul ei. Deschid ochii. E scriitoarea indiană Arundhati Roy, răspunde întrebărilor despre destinul mediei, inechitatea vaccinurilor, autoritarismul guvernului etc. Nefertiti mă strânse de mână și îmi zise: „Oprește-te din vis căci vom ajunge în fața faraonului care iubește istoria civilizațiilor fiicei soarelui Terra.” Nu mă pot trezi căci nu mai văd scaieții de altă dată cu spini ca raza soarelui, azi după vaccin sunt tot mai geometrici. În prezența celor trei învățăcei, el, Faraonul mă întreabă:

„De unde vii?”

„Din secolul 21.”

„Dispariția conștiinței, revenirea la animal a speciei. Aveți nevoie de ajutor, de aceea Nefertiti te-a adus aici. Ia și măsoară, omule! Și îmi întinde un bulgare aprins. Ia și seamănă!”

Azi, media continuă, și datorită automatizării este una și aceeași pe întreg globul. Știrile adevărate și cele false sunt propagate în mod egal și retransmise de celelalte, așa zise „medii independente de principalele independente, tot dictate și reăascute printr-un mărăciniș, în alte medii independente” încât lumea nu mai e capabilă să desțelenească adevărul. Mass-media, pe întreg pământul este controlată și dictată de o singură minte care nu poate fi contrazisă. Nu ți se permite să vii cu un alt punct de vedere. Toți colegii mei care au încercat, sunt închiși, continuă ea și eu cad de acord că seamănă mult cu vremea noastră comunistă. Se aude un zgomot deasupra ferestrei mele. Îmi iau căștile de pe urechi și aștept. E liniște. Sub fereastra îmi sunt parcate mașinile. Nu e nimic. Continui cu Arundhati. Monopolul corporațiilor controlează și inundă piața cu o avalanșă de știri zilnic, încât mintea omului nu mai e capabilă să le analizeze, să le digere, să identifice adevărul. Toată această tehnică folosită să distragă de la manevrele lor secrete din dos. Iară se aude o bubuitură puternică deasupra ferestrei, pe acoperișul carportului. Cine să fie? O fi careva la furat, mă întreb că mai sunt unii sub dinastia celor care umblă noaptea pe stradă și deschid ușile mașinilor cu un remote control și își fură lucrurile din mașină. Am mai fost furat de vreo câteva ori. Dau perdeaua pe furiș și urmăresc. Nimic. Bă, ce naiba să fie. Aștept, aștept până mă plictisesc și trec din nou la tabletă. Nimeni nu știe care e planul lor și în ce direcție mergem și atunci te întrebi cum o minte sănătoasă poate naviga prin această furtună. Întreaga specie umană e confruntată de un inamic necunoscut care manipulează din umbră. Majoritatea posturilor de radio și televiziune, în special prezentatorii de știri au lucrat zi și noapte, precum șefii de echipă a grupurilor de teroriști, promovând intenționat știri false ca să instige tineretul la proteste și revolte și apoi să fie arestați. Nu mai pot. Iară zgomot afară. Mă ridic tiptil, iau lanterna și ies afară. Prin jur nu se vede nimic. Nimeni printre mașini. Ce să fie, cine să fie? Mă uit pe acoperișul carportului. Doi posumi. Mama și fiul sau fiica. Ce mai contează. Mama era pe acoperișul casei, la marginea streșinei care era la un metru înălțime de acoperișul mașinilor, iar ăsta mic sărise în sus de câteva ori și nu reușea să ajungă pe acoperiș. Atunci, mamă-sa s-a apucat cu mâinile de marginea acoperișului și s-a lăsat în jos spre pui cu coada-i lungă (avea în jur de 40 de centimetri) în așa fel încât micuțul s-a cățărat pe coadă, apoi pe trupul ei și a ajuns pe acoperiș. Asistam la un film DUMNEZEIESC. În acest timp mă privea pe mine jos pe pământ. Eu cu lanterna în ochii ei mari și roșii, ea își împinse puiul pe brațul de susținere al cablului electric care străbătea toată curtea din față, apoi strada până pe stâlpii rețelei de alimentare și iluminat al străzii. Puiul o lua pe linie, se opri de câteva ori, se uita la mine. Mama nu se mișca și îl lăsa să ajungă dincolo de șosea, apoi se urcă în viteză și-l ajunse din urmă, dispărând amândoi de-a lungul străzii pe cablul electric principal în căutare de noi copaci pentru hrană. Cu câteva zile înainte, noi am ciopârțit coroana copacilor mari din care se hrăneau ei din cauza furtunii mari care îi rupsese și ne pusese casa în pericol. Mama și fiul locuiesc în garajul din spatele casei de două generații. De când s-au închis fermele din cauza competiției marilor corporații, păsările și animalele s-au retras către casele din oraș după hrană. Au început să rupă plasele care acoperă pomii fructiferi de nu mai ai nicio șansă să le culegi nici măcar în pârg. Unora le consumă și frunzele de se usucă. Noi, oamenii nu ne distrugem doar pe noi, dar le-am făcut viața mizerabilă și celorlalte specii. Am prezentat fenomene și lucruri în societate prin media colaborând iresponsabili pentru care ar trebui să fim arestați și duși în fața justiției, continuă Arundhati.

În urma acestor acțiuni, nimeni nu mai are curajul să tragă la răspundere sau să dezbată idei noi sau opuse, să facă propuneri de frică să nu fie arestați sau închiși. Toate instituțiile sunt infiltrate de agenții lor. S-a planificat această pandemie, parcă intenționat ca să ne dezbrace de toate normele umane, etice și divine învățate și moștenite până acum pentru a intra în noua ordine mondială, o nouă societate începând civilizația de la zero.

Noi ca suflete și conștiințe suntem diferiți și suntem pregătiți și dotați cu idei și viziuni diferite pe care dorim să le punem în practică, (să ne trăim visul) însă maleficul din umbră ne nivelează pe toți fără milă. Politicienii au învățat atât de bine, au perfecționat cu abilitate limbajul manipulării încât orice s-ar dezbate e îmbârligat atât de frumos și bine încât toți plecăm acasă împăcați fără să se întâmple nimic. Adică, nici o schimbare sau îndreptare a vieții. Ne furăm căciula în continuare.

Ecologia este distrusă și cu ea noi și întreaga familie de viețuitoare datorită lăcomiei și nepăsării unor oameni bolnavi care ar trebui ajutați, internați, amendați, arestați și duși în fața tribunalelor lumii pentru  îndreptare.

Dacă am lucra împreună și am colabora, am îndestula întreaga planetă cu resurse aflate din abundență în sistemul nostru solar. În loc să aruncăm banii în extravaganțe meschine i-am chibzui în a ne gospodări viața pe pământ.

Știu, domnule din umbră că e mai ușor să-i dai în cap celui din față și să-i furi portofelul, însă mult mai câștigat ai fi dacă l-ai bate pe umăr și ați dezvolta o colaborare împreună. Fiecare ar trăi două vieți cu iubire frățească și binecuvântare. Altcum, cămașa de forță ți-e destinul! Strămoșii s-or ridica și condamna.

„Dormi ?”

Ben Todică

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.