BEN TODICĂ: CĂPĂSTRUL… PENTRU CINE?

CĂPĂSTRUL… PENTRU CINE?

Michel de Montaigne scrie că atunci când filozofii practică „știința înțelepciunii”, de fapt ei învață să moară. cred că un țăran poate fi mai inteligent decât un academic tocmai pentru faptul că nu cară bagajul cunoștințelor celui învățat. Cel ce nu știe, știe că nu știe, iar cel ce știe crede că știe totul. El stătea odată și își privea pisica atent care stătea nemișcată, cu ochii țintiți în copac și deodată o pasăre cazu jos pe ciment, drept între labele ei. A căzut pe gânduri întrebându-se multă vreme cum de e posibil să se întâmple așa ceva.

Joseph Goebbels, propagandistul lui Hitler a introdus ideea diminuării/sărăcirii vocabularului și cunoștințelor populației, apoi faci ce vrei cu ele. SE ÎNTÂMPLĂ OARE ACELAȘI FENOMEN AZI? Nu vă plângeți că voi ați ales să trăiți așa! E bine în peștera plină de comori, numai că nu-s ale tale și somnul ți-e iepuresc. Am să vă spun o poveste care, în ciuda logicii capitaliste, putea să fie rezolvată dacă se aplica legea recunoștinței reîncarnării ar fi spus budiștii care spune că vei plăti într-o altă lume pentru faptele de aici sau de acum. Ați spune că e fantezie, însă ce va povestesc se întâmplă acum, în această viață.

În cazul eroului nostru, răsplata ar fi putut avea loc aici cu un pic de recunoștintă a relației dintre oameni. Un om foarte bogat care juca poker la 20 de milioane de dolari mâna în Las Vegas și pierdea, avea căi întotdeauna să nu-și plătească taxele țării sale unde trăia pentru ca acesta, statul lăsase anumite ușite în sistem pentru afacerile murdare ale înaltei societăți. Ușițe pe care numai anumiți agenți fiscali puteau să le acceseze. El având vreo sută dintre aceștia angajați, plătea anual câte 50 de dolari taxă la miliardele de dolari pe care le învârtea. Țara suferea din lipsă de bani pentru infrastructură, sănătate și educație, dar ce-i pasă marelui șmecher profitor și arogant, care atunci când era întrebat de ce el, răspundea că trăim într-o țară liberă și democrată și că toți, dacă ne putem permite să plătim agenți de calculat taxele la sfârșit de an așa cum o face el ar fi păcat să nu o facă. Nu e nimic ilegal. Întorcea spatele și pleca râzând.

Într-o zi el căzu bolnav la pat și doctorii i-au spus că numai un transplant de rinichi îl mai poate salva. Zis și făcut. Doctorii au pornit în căutarea unui donator care se potrivea și după lungi încercări au găsit în sfârșit un binevoitor, pilotul său de pe helicopter s-a hotărât să-l ajute și i-a vândut unul din rinichii săi sănătoși. Operația a avut loc cu succes, însă după un an, bogătașul moare și curând după, și pilotul. Ceva nu lucrase în regulă. După lungi investigații s-a concluzionat că moartea celor doi a fost produsă de inferioara calificare a cadrelor medicale și a sistemului sanitar sărac.

Deci, concluzia este că, dacă bogătașul și-ar fi făcut datoria cinstit de a-și plăti taxele, sistemul sanitar, calitatea serviciilor și nivelul de pregătire al specialiștilor ar fi fost înalt și nu ar fi dus la eșecul transplantului. În concluzie, noi nu realizăm cât de importantă este această sinergie cinstită și bine orchestrată ca un sistem să funcționeze într-o societate. De asta spun că Ignoranța din vârful imperiului se va răspândi ca o ciumă și-l va distruge. Avem o mare responsabilitate ca cetățeni pentru a-i indentifica și a le amenda crima.

Dacă în perioada comunismului, în vest era criticată doctrina de spălare a maselor cu vise de comunitate și raiuri de basm împărătesc precum: țara noastră – casa noastră și că toți suntem o familie, acum după ce jovialul Ronald Reagan și supra-orgoliosul Gorbaciov au distrus CALUL NEGRU, balanța mondială. Vestul s-a angajat în același tip de doctrină, însă de data asta a violenței și călcatul peste cadavrul aproapelui. Cel mai tare câștigă. Fiecare pentru el.

Dacă războaiele și suferința sunt motoarele evoluției conștiinței omului, atunci dumnezeul biblic nu există. Sau există pus intenționat de tirani ca să creeze opoziția. Unii muncesc și când recolta e gata, năvălim și prădăm. După ce s-a înavuțit, imperiul începe să se destrăbăleze și dispare. Se naște un altul și tot așa. Deci, suntem cobaii unui experiment și acesta nu este Dumnezeul meu. Revelația lui Iisus Hristos după Ioan de Patmos, capitolul 6 versetele 1-8  ne spune că cei patru călăreți sunt considerați a simboliza Ciuma, Războiul, Foametea și, respectiv, Moartea. Că cei patru călăreți aduc Apocalipsa asupra lumii înainte de Judecata de Apoi.

Dacă Dumnezeu e viața, atunci el nu este interesat în amănuntele arderii ei. El doar apare din când în când și mai pune lemne pe foc când acesta mocnește adică, atunci când ne vede crescând ca varza în grădină, fericiți în razele soarelui. Investește zeci de miliarde de dolari anual în Calul galben, în arme nucleare.

Îi aud pe toți marii filozofi vorbind de Nice. Nu citisem nimic de Nice și am zis, ia să caut să citesc și eu ceva din filozofia lui, dar nu l-am găsit pe nicăieri și urmărind un interviu subtitrat, am descoperit că numele pronunțat Nice se scrie Nietzsche. Dumnezeule, mi-am zis! Păi eu când lucram la marea companie Natra prin anii ’90, îl citeam în pauza de masă. Odată s-a întâmplat să vină directorul fabricii să ia prânzul în cantina care avea bucătărie restaurant pentru 500 de muncitori și mâncând m-a întrebat ce citesc. Când i-am arătat coperta, a rămas perplex pentru că și el încercase, dar nu a înțeles nimic. Și mi-a recomandat să-mi cumpăr un laptop că e mai ușor să car o librărie așa decât cu o mână de cărți după mine prin fabrică.

David Lean, Werner Herzog, George Lucas, vorbesc de ei căci sunt din generația mea, toți au răspuns când au fost întrebați de către studenți cum să ajungă să facă un film că azi e simplu. Nu e ca pe vremuri când trebuia să faci rost de un aparat de filmat care era scump, de role de film scumpe pe care Lucas spunea că ucenic fiind aduna rămășițele din tobele rămase neterminate de la sfârșitul zilei de filmare în aparate cu echipele de profesioniști pe care le folosea apoi în filmele sale studentești. Eu, la rândul meu ca cineamator umblam prin marele orașe ale României ca să cumper role de film 2×8 mm care durau 3 minute pentru că nu se găseau fiind din import, ca să adun să-mi pot face un filmuleț de 10 minute, pentru competiții. Azi specialiștii afirmă că tehnologia digitală îi ajută pe toți să devină cineaști. Că azi nu mai e o problemă să faci un film.

E o părere greșită, cred. Când s-a inventat creionul, toți au spus că de acum își vor scrie propriile cărți. Nu s-a întâmplat, pentru că a scrie o nuvelă sau roman e o artă, cere talent, înclinație, experiență de viață, imaginație etc. Toți putem sufla într-un fluier și scoate sunete, însă nu e magie precum flautul lui Mozart. Apoi se spune că de acum calculatorul ne va face filmele. Oare? Îi vezi pe șmecherii sau promotorii de software cum pun zece poze împreună într-un program în calculator și apoi te uiți la ele fascinat de ce se întâmplă pe ecran. Nu-ți mai iei ochiul de pe fir. Vai, ce efecte frumoase și mișcări finuțe, constante, cursive etc. Despre ce e vorba? E acesta un film care să-ți emancipeze conștiința, să te transporte undeva? Nu. Acestea sunt mișcările cobrei când își hipnotizează prada. Tu privești pe ecran cu creierul mic în stare de alertă. Animalul din tine e în pericol și nu-ți iei ochii de pe ecran până când primești comfirmare că pericolul a trecut. Asemenea e și cu muzica. Dacă sună continuu, ești în aceeași stare de alertă. Dacă mângăi părul partenerului încet și finuț, lin de sus în jos creezi o emoție, o poveste care vine cu tine, însă dacă o lovești brusc repetând același gest de sus în jos, se sperie și fuge. Instinctul animalic declară pericol și se apără.

Revin acum la Joseph Goebbels, care reducând vocabularul și educația, aducea populația aproape de animal, o speria cu ușurință manipulând masele în ce direcție voia. Este exact ce se întâmplă cu internetul și mass-media azi. Este folosit cu poftă și lăcomie pentru a acapara și a face bani încât nu se realizează că fără voia noastră reducem populația la nivelul pisicuțelor care aleargă după ghemuleț. Propaganda continuă a violenței și atracției prin fals extraordinar duce la exterminare sigură a îmbogățirii conștiinței. Civilizația e pusă pe fugă, aleargă accelerat până la ardere completă. Oare asta vrem, oare asta vrea Dumnezeu? Dacă Dumnezeu consideră că războiul și suferința e scopul ajungerii la El, atunci înseamnă că suntem niște cobai și el un profesor distrat.

Omul, ca să creeze artistic are nevoie de emancipare și cunoastere și asta vine din interiorul lui. Un interior la care trebuie să lucreze și să-l găsească. Înțelepciunea sunt crăpături spre lumină. Când apare, trebuie s-o apuci de aripi și să-i desfaci obloanele. Te ridici în mușchi, îți tragi picioarele ghemuit în sus, obloanele se închid sub tine și ești înăuntru. Îi simți căldura, te înfășoară, deschizi ochii și zâmbești. E o nouă lume. O civilizație evoluează și crește. Cea din urmă, dacă sare brusc în față nu va fi în stare să se transpună fără educație. O simfonie nu poate fi traăită fără un antrenament în timp, deasemeni vizionarea unei piese de teatru sau balet, lectura unui roman sau poezie, admirația unei sculpturi sau pictură. Munca e asiduă, iar puturosului nu-i convine să muncească, așa că umblă după căi scurte și trișează.

Arta adevărată care să evolueze conștiința poate fi generată doar de o altă conștiință înnobilată. Deci, poți avea toate aparatele mobile din lume ele nu vor face artă fără un talant/talent care să o opereze. Opera vine din artist. Însă problema mare acum e că artistul este tot mai mult izolat prin tot felul de reguli, restricții și platforme de expunere. CULTURA, în special izvorul, ARE UN MARE ROL ÎN CONSTRUIREA ARTISTULUI și cum globalizarea impune uniformizare, prin reducerea culturii locale, reducerea totală la accesul platformei de expunere locală prin invazia corporatistă monoteistă, șansa artistului este nulă. Este ca și cum ai cere întregii planete să consume doar cartofi din grădina cu legume deorece cresc ușor, neglijându-se restul miilor de varietăți.

Când Sufletul local moare, se rupe o altă șansă din sufletul planetei și de aici din univers și Dumnezeu. Noi suntem parte din planetă și născuți să înflorim din ea nu din corporații sau ideile pretențioase, considerate geniale ale unor orgolioși obosiți și plictisiți de viață. Dacă pisica lui Montaigne știe ceva, cred că ar trebui să-i dăm puțină atenție și vom descoperi căi noi de a călători prin universul conștiinței Dumnezeu. E timpul să ne oprim din așteptări și să sărim pe-un alt cal.

Ben Todică

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.