Identitatea noastră este construită pe sexualitatea noastră.

Duşmanul nostru (diavolul) ştie că dacă ne atinge aici, atunci lovitura poate fi mortală. Dacă ne poate perverti identitatea la nivelul de bază, atunci poate lua cu asaltchiar sâmburele şi fundamentul a ceea ce suntem noi. Masculinitatea şi feminitatea, în combinaţie cu spiritualitatea noastră definesc chiar esenţa noastră ca persoane. Sexualitatea şi spiritualitatea formează chiar centrul nostru de creştere. Împreună, ele formează nucleul vieţii care generează creşterea şi energia necesare pentru a construi şi a realimenta intern viaţa şi pentru a o dezvolta extern. Dacă acel centru de creştere este afectat, atunci sunt afectate creşterea şi dezvoltarea oricărei alte arii, pentru că esenţa centrului de creştere se infiltrează în fiecare dimensiune şi nivel al individului.

Ceea ce suntem se bazează pe modul nostru de identificare sexuală. Identitatea de bază, dispoziţiile, rolurile şi biochimia sunt construite în armonie şi în acord cu masculinitatea sau feminitatea noastră. Diavolul ştie că distrugerea sâmburelui vieţii are efecte cu bătaie lungă. Devastarea produsă la acest nivel este echivalentă cu implantarea unei bucăţi de gheaţă în centrul de creştere dintr-o boabă de porumb.

Vitalitatea, pe punctul de a germina va fi sau distrusă, sau mult îngreunată, omorând sâmburele. Aşa cum un sâmbure este vulnerabila tacurilor din exterior, la fel se petrec lucrurile şi cu victima abuzul uisexual. Duşmanul aplică lovituri mortale în partea cea mai vulnerabilă şi mai neprotejată. Victimele sunt lovite în inimă. Când vârful de gheaţă al incestului sau al abuzului sexual este introdus în sâmburele vieţii unui copil, nu e de mirare că ruşinea violării se răspândeşte în simţul valorilor şi al spiritualităţii. Rănile abuzului sexual şi ale incestului formează plăgi adânci în suflet. Cicatricele şi distrugerile se întind pe toată viaţa, cu repercusiuni până la generaţiile încă nenăscute.

Astfel, Satan trece, prin păcatele părinţilor, în viaţa copilului şi din viaţa copilului în viaţa nepotului, de la fii la nepoţi, la strănepoţi, până la atreia şi la a patra generaţie.

Din abuzurile sexuale comise împotriva noastră se naşte un răspuns puternic spre declararea libertăţilor sexuale. Mulţi dintre cei care îşi proclamă drepturile la libertate sexuală şi la alegerea sexului nu fac altceva decât să îşi manifeste rănile abuzului sexual. Îşi direcţionează mânia spre îngrădirile sexuale pe care Dumnezeu le-a stabilit la creaţie pentru că propriile lor limite sexuale au fost desconsiderate.

Se revoltă împotriva sacralităţii distincţiei sexuale dintre bărbat şi femeie pentru că propria lor sacralitate a fost violată prin abuz. Sunt plini până la refuz de  condamnare şi vină pentru că le-a fost furată propria puritate sexuală. Aleg să respingă voia lui Dumnezeu, acceptând în schimb ruşinea şi respingerea eului, sentimente care însoţesc violarea inocenţei. Se luptă să găsească o cale pentru a face faţă conflictului interior şi ajung la concluzia că drumul spre recucerirea libertăţii este să încalce voia lui Dumnezeu. Homosexualitatea este un protest violent împotriva propriei violări sexuale si este motivată printr-o pierdere profundă, dar deseori neidentificată. Ceea ce pare a fi mândrie şi sfidare este deseori, de fapt, un strigăt confuz după ajutor.  Aceasta este adevărat în special în dependenţa sexuală şi pornografie.

Un tânăr era hotărât să-şi dovedească bărbăţia “făcând-o” cu cât de multe femei putea. El fusese abuzat în copilărie de o femeie şi încerca să-şi depăşească sentimentele de homosexualitate şi impotenţă. Cu cât încerca mai mult, cu atât devenea mai adâncit în pofte şi perversiuni.

Corpul nostru a fost creat pentru a fi templul lui Dumnezeu, un templu creat fără ajutorul mâinilor, un loc sfânt în care să ne bucurăm de părtăşia cu Dumnezeu. Dumnezeu a intenţionat ca acest trup să fie un loc unde sunt făurite valorile şi unde viaţa umană se reproduce. În vremurile preoţilor, violarea Locului Sfânt aducea după sine moartea. Dinăuntrul templului nostru vine conceptul de sine. A ne revolta împotriva sexualităţii, a viola sexualitatea noastră sau a altcuiva înseamnă să punem în mişcare o forţă destructivă care ne mănâncă în tăcere, până când viaţa este distrusă.

Concepţiile greşite au cauzat neascultare şi au deschis uşa duşmanului pentru a intra şi a ne jefui templul. Am legat mâinile lui Dumnezeu de la a ne binecuvânta, pentru că am crezut minciuni.

Pentru că sexualitatea reprezintă un loc al comunicării intime, este un punct vulnerabil, rezervat doar pentru Dumnezeu şi pentru soţul sau soţianoastră. Intrarea timpurie a duşmanului acolo îi oferă acestuia un mareavantaj. Loviturile lui  mortale lovesc personalitatea noastră chiar înainte de a fi crescut suficient pentru a ne identifica drept persoane.

Atacurilesale pornesc o acţiune de distrugere care acţionează pe toată durata vieţii. Pentru că abuzul sexual deschide una dintre cele mai mari şi mai periculoase uşi spre asaltul duşmanului asupra vieţii, vindecarea de abuzul sexual este esenţială pentru libertatea şi viaţa în Hristos.

sursa