“Pe prima-prima zi de școală n-o țin minte nicicum. Nici pe următoarele imediate, era bunicul meu cu mine-n București, exact pentru asta venit, că mama era la serviciu. Dar a plecat repede, mai mult de-o săptămînă nu stătea oricum de obicei, că avea mereu treburi la țară. Și astfel mi-a rămas mie în suflet pe viață prima zi de școală după ce-a plecat bunicul. Ca tot omul, rîd acum în cor, refuzînd să văd și altfel, copilul din mine respinge judecata ei.” – Cu cheia de gît

1. De când scrii? Poți explica în câteva rânduri? În ce oraș locuiești?

De când mă știu, pot să răspund și în câteva cuvinte. De fapt, de când am învățat să scriu, căci nu numai că n-am fost un copil precoce, dar chiar până la trei ani – mi s-a povestit – n-am vrut să vorbesc deloc.

O să las, cu…