Din motive de restrângere a unui articol vast, deosebit de important, scris de Corneliu Berari, pentru a prezenta în termeni cât mai profunzi candidatura lui Dominic Fritz la Timișoara, am postat mai jos doar ultimile sale paragrafe, însă vă recomand întregul articol (AICI)
În consecință, mă văd silit, din motive foarte bine întemeiate, să nu împărtășesc valul de entuziasm popular pe care l-am remarcat la anumite categorii de timișoreni în privința candidaturii lui Dominic Fritz. Încercând să rămân cu picioarele pe pământ și să nu uit cu totul de marile mize (geo)politice ale timpului nostru (la urma urmei chiar și Ursula von der Leyen a făcut referire la o Comisie europeană geopolitică!) nu pot să nu remarc că, la o analiză mai atentă, candidatura lui Fritz la Primăria Timișoarei nu este ceea ce vrea să pară.
Citiți și: Samuel Fritz și “statul în spărtură” pentru Timișoara!
Belgia anunță noi măsuri de relaxare deși numărul cazurilor de COVID-19 este în creștere
Jurnalistul Ion Spânu o dezbracă de disidență pe Ana Blandiana. Tovarășa Suzana Gâdea și Documentul care face praf falsa opoziție anticomunistă a #rezistentei de azi
Mai mult decât atât, această iminentă “minune electorală” nu este un fenomen nici neobișnuit, nici inexplicabil dacă îl raportăm la precendentele “minuni electorale” din țara noastră și, mai ales, la mizele mari ce decurg din geopolitica gestionării crizei modelului actual al Uniunii Europene. Dacă luăm în seamă aceste mize, putem să estimăm în mod plauzibil că propulsarea lui Dominic Fritz drept primar al Timișoarei s-ar putea să se încadreze într-un set complex de operațiuni prin care România “condusă” de Klaus Iohannis este priponită ferm pe un curs de “integrare europeană”. Acest “marș european” forțat al României, punctat de o serie de “minuni electorale” “pro-europene”, are pentru hegemonii actuali ai țării marea virtute de a permite atât exploatarea facilă a ultimelor resurse pe care le mai avem cât și gestionarea cu succes (fie și relativ) a clivajului tot mai accentuat dintre țările din vestul și cele din estul Uniunii Europene.
Rămâne de văzut cum vor fi numărate la Timișoara voturile scrutinului de duminică. Dacă cumva “minunea electorală” a alegerii lui Dominic Samuel Fritz drept primar al Timișoarei și transformarea instanee a acestui tefelist german într-o vedetă a politicii românești și europene nu va avea loc, mă tem că, noi, timișorenii ceva mai “fritzosceptici” nu vom scăpa prea curând de acest mic mesia userist ce ne-a privit în ultimele luni din mii de afișe și banere împânzite peste tot orașul.
După cum se poate observa la o simplă parcurgere a interesantului traseu biografic al acestui tânăr domn venit din Germania pentru a-i salva pe timișoreni de ei înșiși, Dominic Fritz se pare că aparține categoriei de “aleși” care de mici au fost crescuți ca să ajungă cât mai mari. Drept urmare, nu cred că acest domn Fritz va dispărea de pe scena politică timișoreană sau românească prea curând, indiferent dacă va fi sau nu va fi ales primar. După toate indiciile, se pare că va fi. La urma urmei, după cum am încercat să arăt în acest articol, o “minune electorală” la Timișoara la aceste alegeri s-ar putea să fie impusă din rațiuni superioare de stat. Puțin probabil însă că aceste rațiuni superioare de stat să fie cele ale statului român.
Revista ARMONIA - Saltmin Media 