COLONIALĂ

 

…Sora mea Vitregă – văzându-i pe

Servitorii noștri Negri – pe

Bunii noștri Servitori Negri – continuând să deretice

liniștiți – prin Ogrăzi și prin

Case – CA ȘI CUM NICIUN CORB NU-ȘI

VIBRASE – PESTE EI – VESTEA FURTUNII DE 

MOARTE (…Negrii Oameni continuând A FACE – senini – cu 

UNELTELE SFINTE – intrate în

Carnea Mâinilor – a  Ochilor și a

Trupurilor lor de

Abanos – Lucind în Sudoare – …UNELTELE LOR SFINTE – una

făcute – cu Mâinile – Ochii și

Trupurile lor de Abanos…) – …văzându-i Sora mea

Vitregă – pe

Servitorii noștri Negri continuând 

să-mplinească – prin Ogrăzi și prin Case (cu 

Carnea și Uneltele lor

Sfinte  – întrepătrunse !) – tot ce se

Cerea  – în Legea și

Liturghia unor

Tărâmuri Vii – ale

Bunei Cuviințe – înăbușind în ei orice

Rază Firavă de

Bocet – deși primiseră

TOATE VEȘTILE MORȚII NĂPRASNICE – ALE

NEAMULUI LOR – în Focul

Dement  – în Dansul Satanic al

Războiului – ținând de

Nenumărabile Vecìi… – …Sora mea Vitregă 

(…cu Chipul Luminat de-o 

Minune în Curs…) – mi-a șoptit la 

Ureche – ca-ntr-o Minunată și Îngrozitoare

Viziune  – mi-a șoptit ca-ntr-o

Incantație (…auzită de

dincolo de Stele…) :

 

”…fără nicio îndoială – acești Bieți

Oameni au ajuns – ÎN SFÂRȘIT – la Străfundul

Nenorocirii – Străfund Învârtejit – Cumplit

Întunecat – și de la care Străfund 

nu te mai poți întoarce – decât

Înțelept  – Împăcat întru

Vecie – și 

Orbitor Luminat”…

 

…așa și era : deci – m-am alăturat – tăcut și

grav – liniștit – lor – Bunilor noștri Servitori

Negri – din Ogrăzi și din

Case : am pus – și eu – Mâna pe

SFINTELE  LOR UNELTE – și am început să

deretic – să trudesc – întru

Desăvârșit Senin – simțind cum

Mâinile – Ochii și

Trupul meu – devin una cu

SFINȚENIA MUNCII

UNELTELOR…

 

așa și era : SIMȚEAM – CRÂNCEN – CUM SE 

POGOARĂ TOȚI

CORBII LUMII – PESTE MINE – ȘI N-AU CE-MI

RĂPI (…căci Sufletul meu nu se

Vede…nu s-a văzut

Niciodată…) – dar – totdeodată – la Temeliile

Tăișului Zărilor – fulgerau – în fața 

Ochilor-Mei-Fără-Carne :  Porțile de Diamant ale

Cerului – dincolo de orișice Nevoie de

Suspin – dincolo de Orice

Înlănțuită – Nevoie de

Libertate…

 

…acum – se-ntredeschideau Porțile de

Diamant ale Cerului – către Viziunea mea din

Copilărie : Lacul de

Lumină – Brăzdat

Ritualic – de Regine-Lebede – Lacul de

Lumină – de la Poalele unor

Munți Însoriți – unor Munți

Nevăzuți – decât de

Ochii mei – înlăcrimați de cea mai

Absurdă și mai

Uriașă – Dumnezeiesc 

Invadatoare – dintre

Posibilele Bucurii date

Omului – spre

Învățul Extazului Celui Dintâi…

 

…Servitorii noștri Negri – fără niciun  

Cuvânt – m-au primit între Țărmii

Străvezii – ai

Nenorocirii și ai 

Copilăriei Sufletului

Lumii…

 

…de la Servitorii noștri 

Negri – am căpătat – printre

Extatice Lacrimi de

Inexplicabilă Bucurie a

Deznădejdii : PRIMA MEA

ÎNALTĂ ÎNVĂȚĂTURĂ !

 

…în unele Nopți – fără Lună – Servitorii noștri

Negri scot Fum pe Nas – și

Flăcări pe Gură – ca

Balaurii Subpământului – Cel 

Divin-Înțelept și

Tainic…

***

 

EXASPERAT

 

m-am uitat – exasperat – la cei Doi

Infractori Cosmici (Unul de Zi și

Unul de Noapte !) – care fuseseră 

prinși – apoi

aduși – de Poliția Stelară – în

fața mea :

Infractorii Priodici – care 

umblaseră la ”Dosarul Cărților Mele ” –  având în

El – Prorocirile mele – și

pe toate – le eliberaseră – le

zburătăciseră – de pe Hârtie – spre

Lumi (și retur…) – întru Gigantic-Asasina lor

Împlinire

 

îi privesc – mohorât și

neputincios – pe cei Doi

Demenți Ciclici : de-acum

Totul se va urma – se va

împlini – întocmai după cum am spus și am

scris – eu

”Acolo”…

 

…dar eu le pusesem – de Gât

Prorocirilor mele – Bolovanii Neputinței de a fi

citite  și eliberate spre

Bezna Înțelegerii 

lor…

 

acum – asta-i : ”Apocalipsa după

Botez” a-nceput – și Nimeni din 

Univers – n-o mai poate

opri…

 

Infractorii Cosmici vor fi aneantizați – Ciclic – prin

însăși Făptuirea lor – vor fi

aneantizați – zdrobiți și

pulverizați în Concasorul Sorții și al

propriei lor Fapte

Demente  (…conforme – adică

Tradiției…)

 

…Grădina Zoo-Cosmică își eliberează – astfel

Tigrii-Zilele Divine – spre Panterele-Nopțile Divine – Nopțile

Divine-Pantere spre Tigrii-Zilele Divine – de fiecare dată când

Demiurgul suspină – între Ciclurile :

Ultimul Necunoscut – și 

Ultimul Provizoriu – ale Fiecărui

Manvantara …!

***

 

SUNT SINGUR – NU-NGENUNCHEAT – DAR SCHILODIT

 

sunt singur – nu-ngenuncheat – dar schilodit

de-Aducerile-Aminte – ce năvălesc în Valuri

(…îmi năvălesc prin Răni – ca-n Vaste Baluri…) :

n-am fost iubit – nu am iubit – prea îndesat urâi pripit

am înotat Oceane : nu m-am atins de Maluri…

 

Dureri m-au ostenit – iar Nerecunoștința

m-a doborât – pervers – din Piscuri-de-Visare…

pot – de pe-acum – la Cap să-mi pun o Lumânare :

nu ești sfruntat : te-a sugrumat Știința…

 

…e mult trecut de Miezul Nopții :  Lacrimi

făr’ de folos – mi-au sufocat Credința :

căci în Plămada-mi – Frunte fosta-mi Umilința

și Lovituri Continue – ”FĂRĂ CRATIMI”…

 

cerșesc pe Drumul Nesfârșit al Firii

Regeștii-mi Megieși își primesc Musafirii :

eu sunt Calic în Calea Razelor de Lună

 

nu voi primi – măcar – o Veste Bună…

…n-avui Părinți – n-am Rubedenii și nici Liniști :

tot caut – Șarpe Hulit – Găuri – să mă ascund prin Miriști…

***

 

N-AM ÎNȚELES NIMIC  – NIMIC – DIN VIAȚA ASTA

 

n-am înțeles nimic  – nimic – din Viața Asta

decât că are Fìride – Bezne-n Cotloane

Ascunzători de tine însuți – Grotești Toane

și Labirinturi de Arcane și Capcane – -n Coasta

 

Morții – care-o-nsoțește – amuzată – spre Fruntàrii

pân’ se-ntâlnesc la Hat – lovind cu Fier – precum Plugarii…

stau – umilit de multe Ne-Nțelesuri – trist și slab

sub Lemne ce-mi vor arde Amintirea – un Năglab…

 

e  Noapte-n Viață – Noapte e și-n Moarte

nu mai e mult până va fi Prea Greu Departe…

poate n-aș sufoca Nădejdea – dacă n-aș urî

 

toată-Omenirea – dar și Zeii : complici ce vor târî

în Neființă – toată Truda-mi Oarbă – Cumplita Osteneală

de a cinsti – nedrept – pe Sclavii-de-Dârvală…

***

 

CĂLĂTORUL SPRE LUMINĂ – GREU TRUDIT

 

Călătorul spre Lumină – greu trudit

va ajunge – dintre toate – la un Schit :

e Schitul de Tămâie – din Poveste

și Călătorul când mai e – când nu mai este…

 

văd Munții și mă tăvălesc în Ierburi ‘Nalte

de pretutindeni – Focurile-ncep să salte

căci simt cum Zânele se pregătesc de Bal

Matrozii Vieții se-ndârjesc în Vâsle :  vin spre Mal !

 

…eu – Călător fără de Zare – popas făcut-am pe Tăpșan :

nu mă mai simt nici Singur – nici Schilod – și nici Golan…

pogoară Mâini de Crist  – din Toiul de Lumină

 

și-mi potrivesc Arìpi – pe Umeri-Focul-de-Hermină…

…sunt pregătit – în Noua Lume – Ucenic de Regi :

deci –  strădui-m-oi să învăț Cântece-Ntregi…

***

 

SORĂ MĂTRĂGUNĂ

 

Soră Mătrăgună

mie – Mumă Bună

du-mi Duhul în Lună

în Luna Străbună :

 

acol’ va zăcea

Lumina-l răcea :

Duhul meu de Gheață

Bezna îl răsfață…

***

 

NU TE DA – NU TE LĂSA

 

nu te da – nu te lăsa

de-or veni – pe Urma ta

Trei Păcate fără Șa

și-un Păcat Împărătesc

(…Râuri-Bezne se-mpletesc…)

 

nu te da – nu te lăsa

a murit Mireasa ta :

Luna-i doar o Șoaptă-n Cer

Soarele – un Gust de Fier !

 

…nu te da – nu te lăsa

Crist – pe Cruce – iar va sta :

vei fi Rana Lui Adâncă

și Corabie – și Stâncă !

 

…nu te da – nu te lăsa

chiar de vezi vreo Zână Rea :

treci și Val și treci și Zare

ajungi la Lumini de-Altare !

***

 

MÂHNIT ȘI CRUD – SPINTEC – ZORIT – DIHORUL OMENESC

 

mâhnit și crud – spintec – zorit – Dihorul Omenesc :

tot ce nu se-armonizează cu Psalmi arzând Ceresc…

Plugar și Gâde – în Văzduhuri – am binecuvântat

doar Cântecul de Cununie : Tronuri de Împărat !

 

în Holda Sfântului Cuvânt intrai cu Seceri de-Aur

cu Nicovale-Diamante și Meșteșug de Faur :

Hristos mi-e Ucenic și Frate – semnat pe orice Carte

prin care fac – din Ape : AER ! – …din Foc : CRINĂ CETATE !

 

…așa-i ACOLO : Dumnezeul ți-e – iar – Învățăcel

și orice Rană și Durere o-mparți – senin – cu El !

…nu mă chemați : am Slujbă Sfântă pe-Ogorul Selenar

 

nu pot să-L las pe Crist – pricepe !  – -n Eoni : SINGUR PLUGAR !

…vom isprăvi – până-n deseară – Cetatea-Cea-De-GRÂU

iar Duhul nostru s-oglindi-va-n ICOANA DE LA RÂU !

***

 

URECHILE MELE  

 

Urechile mele  au deprins (…și-l exercită

entuziast și

umilo-febril !) – un

”job” strașnic : SĂ SE PLEOȘTEASCĂ

mereu !

 

de-o viață 

întreagă – îndeplinesc ele acest amarnic

”job” – încât

PLEOȘTIREA a devenit

”a doua lor natură” – și

dintr-o oarecare

”Profesie Pleoștitoare” –  au transformat-o în

singura lor Rațiune de

a se ține de

Capul meu !

***

 

DE FAȚĂ CU ”DOMNUL GENERAL”

 

L-am întâlnit pe Dumnezeu  : slujea o Liturghie

nu avea Timp să îmi acorde – cât de cât – și mie…

stăteam mâhnit – sub Raza Lui : semănam a Momâie…

…și mă uitam – în sus – la Plopi : cât Frunza-o să rămâie ?

 

dacă nici El nu are Vreme să bage-n seamă Lumea

(…căci a creat-o – pieptănat-o – i-a arătat Pășune…)

la ce-ți bați Gura – -n van – cu Semeni – Plèvele cele multe

și-aștepți – boldind din Ochi – atenți să te asculte ?

 

deci – pentru cine cânți – Scripcare – cu Dibla-ți Rablagită ?

cât e de ocupat Slăvitul – poa’ s’ facă…Meningită…!

…cânt  pentru Ape  și Izvoare – cânt pentru Munți și Vânturi :

 

acolo văd Neliniști Multe – și Adâncate Gânduri…

…și – cine știe ? – într-o Pauză-a Delirului Sacral

va auzi vreo Notă Sfântă – și…”Domnul General” !

***

 

LA COLȚ DE STRADĂ 

 

la Colț de Stradă – singur îmi vând Droguri

să mai uit de Lume – să mai uit de Focuri…

tare-i bine să călătorești – Singur – spre-alte Lumi :

e mai bine chiar decât la Casa de Nebuni !

 

de-atâta Mizerie Divină – de Perverși Cerești

ajuns-ai să vrei doar Drum să cucerești :

e atâta Bălegar în Sentimente

Diavoli te-nconjoară – mii de regimente !

 

vino spre o Zare a Beției – Crin-Bonomă

vino să dai Mâna – pașnic – cu Orice Fantomă :

nu vei mai afla Onoare – Altruism – decât la Morți 

 

hai – veniți cu mine – lăsați alte Sorți…

…s-a făcut Lumină : să îi fie-n Nas 

Zeului de Lână – Nesimțit și Gras !

***

 

DESLUȘIRI 

(altfel de rugăciune…)

 

Tu ești Dumnezeul Milei – Îndurării și

Iubirii – dar când mă

lovești – eu – întâi și înainte de 

toate – te-ntreb

mâhnit și 

mirat :

 

”-de ce mă lovești – dacă Tu ești

Dumnezeul Milei – Îndurării și

Iubirii ?”

 

de ce să pierdem

vremea – eu slăvind în Tine – ceea ce

Tu ești – și 

știi bine că 

ești…și știi că știu

și eu… ?

 

viața mea e scurtă – laudele mele

și ele – sunt

scurte și

inutile : ori sunt

lingușitoare – ori repetându-Ți ceea ce

Tu deja ai înălțat – imuabil și

Etern –  în ființa Ta – și

știi asta…precum știi că

știu și eu…

 

hai – Iisuse Dumnezeule-Unu – să nu pierdem

infinitezimala mea

viață – cu

ploconiri – inutile

grețos-convenționale – și – mai bine și mai

folositor – pentru amândoi : să

deslușim Umbrele Cele

Adevărate – discutând – amândoi – despre

alte Dureri – Nedumeriri – Noduri Gordiene ale

Sorții Omului (…și ale Zeului…) – da – să

discutăm – febril – și despre altele decât

Cele ale

Mele…

 

…eu nu Te răstignesc – prin

faptele mele – ci mă 

alătur Ție – pe Drumul

Calvarului: amândoi – sub Greutatea și

Ascuțișul Crucii – icnim

Sângerăm (eu – pus în locul dobitocului de

Simon din Cyrene !) – dar – ca să 

Uităm – cât de cât – de

Truda Urcușului – mai și

tăifăsuim :

 

de una – de alta – până

vine ceasul când – cu adevărat – simt

Nevoia de a Te Slăvi – căci

Pipăi – sub

Cruce – un al

Treilea umăr – acela al

MORȚII – prin care

Tu mă slobozești – Generos și

Altruist – de sub

Toate Durerile

Tale – și ale

Lumii – care au fost 

mereu – și ale

mele…

*

eu nu am fost prea

plângăcios – de felul meu : când

am început să citesc în

Cărți – plângeam

Personajul – mie drag – care

Murea Frumos – la

Ceas Sortit – sau – dimpotrivă

revoltător murea – fără păsarea

nimănui…

 

dar – cea dintâi

 oară – am plâns când

NU știam să citesc în

Cărți – și Mama mea mi-a

Povestit – mâhnită și

cu ochii umezi – despre

Răstignirea Ta – și

simțeam – aproape Orbit de

Durere – că

toată Lumea plânge – dimpreună cu

mine…dimpreună cu

ea…

***

 

RÂNDUIRI CELESTE

 

Cel-de-Sus să facă bine

a mă înzestra – cât mai

degrabă – cu o pereche de

ARIPI  URIAȘE – care să aibă Timp de

Funcționalitate  Nedeterminat – căci

Trenul de Aterizare mi s-a

stricat de tot – și

definitiv

 

apoi – tot Ăla – să mă

bage în Ceata Pestriță a

Heruvimilor – ca să pot face

oleacă de 

Dreptate și

Rânduială  – atât în

Cer – cât și pe

Pământ

 

pe Pământ – treaba-i 

oablă : trebuie rasă

de tot – și pentru

vecie – toată Specia

Umană  – și înlocuită cu

Specii mai puțin

Dement-Bestiale – cu Specii

cât de cât – Morale – Smerite Frumosului

Senine – Curate – Îndelung Răbdătoare de

Libertate…

 

în  Cer – trebuie puși Doi

Heruvi – unul de-a Dreapta și altul de-a

Stânga Marelui Năuc 

Dumnezeu : când Îl apucă – iar

vreo Criză Violentă de

Prostie – să-i dea – fiecare

Heruv  – câte Doi Pumni 

Strașnici – în

Cap  – spre ”a-l pune

iarăși – pe șine”… – …până la

 

Următoarea Criză : e obsedat – Dement și

Fără Sațiu – de

Ziua a Șasea a 

Creației : și tocmai ASTA trebuie

să i-o scoatem din

Creierașul Lui – cel

Veșnic Infantil – cu totul Imprevizibil

Infantil …

 

…dacă nu – o Mână de

Trotil ! – și…Alt Dumnezeu

la Rând – să intre-n 

Feredeu !

 

Îi testăm pe

Toți – și – la urmă

tragem Concluziile de

Rigoare  – conform Realităților în

Vigoare !

***

 

PUNCTE ȘI LINIE

 

m-am uitat – chiorâș – la

PUNCTUL DE VEDERE :  nu arăta

deloc bine : parcă ninsese cu

Mucegai și cu

Țăndări de Supernovă…

 

atunci – am schimbat (împingându-l în

planul doi) PUNCTUL DE VEDERE – cu un

PUNCT DE AUZIRE : nici așa nu era ceva

grozav : parcă plouase cu

Curve și

Codoși…

 

atunci – am tras de sub masă

PUNCTUL DE ȚINTIRE CU INIMA –  și – pe loc

am și scos Revolverul : când 

l-am descărcat – bubuitor – GLONȚUL-INIMĂ

a trecut prin toate

Soiurile de 

Puncte – spulberându-le și

reamenajând Spațiul Cosmic :  realizasem o

Dominantă și

Imaculată Linie : orbitoare – Tăcută și

Înțeleaptă  : o

LINIE DE

A-TOATE-UNIRE…!

 

…da – abia așa – toate erau

aerisite – senin

mântuite : abia așa era

IDEAL !

***

             

PENTRU PRIMA DATĂ 

 

pentru prima dată – văzui Pădurile

pentru prima dată – văzui Munții și Zgurile

pentru prima dată – auzii Păsări și Ciori

pentru prima dată – întâmpinai Îngeri și Duhori

 

pentru prima dată – mi-am dat seama că ACOLO-i AICI

pentru prima dată – Aripile-mi s-au chircit și-erau mici

pentru prima dată  – am auzit Cearta dintre Greiere și Furnici…

 

 am trecut – cu bine – Praguri Înalte și Zări

am stins – una câte una – Trecute Lumânări…

acum – în AICI-NOU-NĂSCUT și Fercheș Înzăuat

 

am pus Mâna pe-o Spadă de Foc Ne-ncercat…

…poate va fi mai bine ca-n PĂRĂSITUL ACOLO…

…dar un Clopot Noptatic mă corectează : și-AICI voi cânta SOLO…

***

 

ÎNTÂLNIREA CEA SFÂNTĂ

 

Țapinarii Vechi din Munte

văd Cerbul cu Corn în Frunte :

Inorog Împărătesc

Zeii – holde – se feresc…

 

Ciobanii de pe la Stâne

grăiesc – serile – cu Zâne

apoi se-nsoară cu Luna

Carte scriu – cu Stele – -ntr-una…

 

…Bacii au venit la mine

Vatră le-nchinai – cu Bine :

Ei – în jurul Focului

descântă Norocului

Țării Inorogului !

 

…mi-au venit Părinți – Străbunii

Voievozi – Fruntea Cununii

la Sfânta Vatră-a Minunii…

iar Martiri – cu Răni pe Cruce

îmi fac semn – iar eu m-oi duce…

 

m-oi duce-n Furtuni de Raze

dincolo de Gând ori Fraze

cu Zimbrii și Pàjura

mi-oi ‘tâlni – iar – Patria :

curată precum Helgea !

 

sub Ageazma Neamului

scrie-oi Cartea Hristului :

Slove din Făclia Lumii

vor da Foc Nopții – Genunii

renăscând – iar – Veșnicia

Cuvânt mântuind – și Glia…

 

…cu Fărtații Cei Cărunți

vom ceti Crucea din Frunți :

cu-Inororogii-om îmbla

toate din Cetina mea

la Izvor s-or înturna 

(…adică – la Scripca mea…!)

 

…eu numai ce le-oi păzi

(…Brad ce sunt și Brad ce-oi fi !)

să nu s-aprindă de Zi :

să se lecuiască-n Noapte

cu Rane Sfinte – cu Șoapte

Rânduri de Cuvinte Coapte…

 

…Sânge de Serafi de-asculți

aduci – în Rai – Sfinți Desculți 

aduci Valahi de sub Jaruri :

Limba le-o faci Munți-Hardealuri 

Rai de-Arìpi – Lebede-n Valuri 

Crini în Grădini fără Maluri !

***

 

NU CLĂTINAȚI – NU PRĂBUȘIȚI MINUNILE – -N GRĂDINĂ

                                       22 Mai 2020 – Soției mele, Elena

 

nu clătinați – nu prăbușiți Minunile – -n Grădină :

dac-ați trecut de Poartă – voi n-aveți nicio Vină :

Flori de Neant – în Tufe de Vecie…

…și – uite cum se iscă Parfum de Iasomie !

 

ascultă-Arìpa Hulubului cum cade :

se dezvelește Înger  – colò – lângă Arcade…

nu-i Cer  – nu e Pământ : e-un Foșnet de Vigoare

din care s-or ivi – tăcut – Lumile Viitoare…

 

…m-așez sub Sicomorul – ce-și zăngăne Comori :

privesc Lebăda Săgetată – cum suie printre Nori

privesc Graalul – cum seacă de Miracol

 

cad – istovit : Vestiri mor în Oracol…

…o – Bună Dimineața ! – ce mulți sunt Musafirii !

…de fapt – sunt Bejenarii – goniți din Raiul Firii…

*

…în Stoluri se întorc – din Veci – toți Trandafirii !

pe undeva – din Bezne – Golgòta iar învie :

Crist a-nceput – cu Glorii – Cartea-ne să ne-o scrie…

Cabìrii-de-Funingini – singuri în Covălie

zoresc – pe Nicovale – TRUP-DE-AMETIST : SFÂNTĂ DEMIURGIE !

***

 

N-AM ÎNȚELES NIMIC DIN VIAȚA ASTA

 

n-am înțeles nimic din Viața asta

decât că are Fìride – Prăpăstii

Ascunzători de tine însuți – Bezne

în Labirinturi de Capcane – făr’ de lesne…

 

…un Rătăcit ? – un Condamnat ? – sau un Mort Viu ?

oricât m-aș zbate – tot nimic nu știu

iar Oameni nu-s în jurul meu – decât să scuipe

să-mi spargă Clopotele unei Vieți Cernute…

 

Lepros în Catedrală – făr’ de-Azil

scriu – peste Sfinți Pictați – Sonetul meu Fragil…

Zeii – cu Spatele la mine – au uitat :

 

chiar și-un Nebun – e tot un Duh creat…

…trăsnit – deja – am fost : acum – Cenușă

strângeți-o binișor – deschideți Ușă… :

 

zvârliți-o Zeilor – ca pe-o MĂNUȘĂ !

…Tot ce s-atinge de Cenușa mea

nu se mai face Om : orbește STEA !

*** 

 

CE FALS E TOTUL  – PE AICEA ! – CE LUME DE PITICI !

(spre Stadiul Planetei Spirituale VULCAN)

ce fals e Totul  – pe Aicea ! – ce Lume de Pitici !

minți Moartea – înfunzi Viața – cu Avocați a Crimei

destrami și Inima-Armoniei – și Calea Sfântă-a Rimei

agăți de Coarnele Coroanei – Regi alduiți…Limbrici !

 

mânjește Cerul cu Fecale  –  înghite Trandafirii

și vei obține Harta Scârnei :  Fiica Nemărginirii !

ucide Oamenii cu Gândul : un Fulger și…Cenușă !

așa vei dobândi Graalul – iar în Neant : O UȘĂ !

 

toți Zeii Derbedei să piară –  și – fără Testament

azvârle Hoiturile Sfinte – -n Mocirla de Ciment !

iar Lumănările de Ceară să-ți fie NOI MATROZII

adică SUCOMBAREA MORȚII : căzuți fi-vor  Nerozii…

…acu-i CURAT în Lumea Nouă ? – poți trage – -aici – un Somn ?

da – poți fi orice vrei A FIRE : chiar al VISĂRII DOMN !

***

 

FRUNZELE FOȘNESC MII TAINE – CERU-ADEVEREȘTE-ALBASTRU

 

Frunzele foșnesc mii Taine – Ceru-adeverește-Albastru

dintre Gânduri și Visare – se iscă Orbitul Astru !

e o După-Amiază lină – torcând Vești Preaînțelepte

de la Mume Nevăzute : Subpământu-are Trei Trepte…

 

…m-am întors din Piramidă – Prorociri vă sun în Minte

smulse  – răbdător – din Bezna Egiptenelor Morminte…

…stau pe Ghizdul de Fântână – cum pe Tron de Împărat :

spre Stol de Lebezi-Vestale – Râvna Firii m-a căutat…

 

nu cobor și nici nu sui – Călător spre STEA GRĂINDĂ :

am aflat cum se adoară  –  toate  Crugur’le din Grindă 

am aflat și un Tovarăș – ce-i Umbrit sub Gros Zăbranic

 

dinspre care-ar ninge Raze – Clopotul de-ar vesti – harnic…

…vine Seara Năzuroasă – împletesc Iluzii-Iele :

rugător –  din Cer – spre CERURI  –  las – din Mâini – SFINTE ANDRELE…

***

                  Adrian Botez