Pe 9 mai 1895 în Lancrăm, județul Alba, venea pe lume Lucian Blaga, poet, filozof, dramaturg, jurnalist, traducător, profesor universitar, academician și diplomat.
În marea trecere
Soarele-n zenit ţine cântarul zilei.
Cerul se dăruieşte apelor de jos.
Cu ochi cuminţi dobitoace în trecere
îşi privesc fără de spaimă umbra în albii.
Frunzare se boltesc adânci
peste o-ntreagă poveste.
Nimic nu vrea să fie altfel decât este.
Numai sângele meu strigă prin păduri
după îndepărtata-i copilărie,
ca un cerb bătrân
după ciuta lui pierdută în moarte.
Poate a pierit subt stânci.
Poate s-a cufundat în pământ.
În zadar i-aştept veştile,
numai peşteri răsună,
pâraie se cer în adânc.
Sânge fără răspuns,
o, de-ar fi linişte, cât de bine s-ar auzi
ciuta călcând prin moarte.
Tot mai departe sovăi pe drum –
şi, ca un ucigaş ce-astupă cu năframă
o gură învinsă,
închid cu pumnul toate izvoarele,
pentru totdeauna să tacă,
să tacă.
Ziua de naștere a lui Lucian Blaga a trecut aproape neobservată. Și dacă n-ar fi fost pandemia, tot așa era. N-am învățat să ne iubim adevăratele valori.
Dragă Constanța, regret, dar ai dreptate; și eu am uitat, deși memorasem ziua și anul nașterii poetului luminii, poet care e aproape la fel de important precum Eminescu, de aceea am și repostat cartea lui de vizită luată de la tine (mulțumesc). 😊