Pandemia și inhibarea la acțiune

by Adrian Vornicu

Dintotdeauna au existat imperii care au căutat sa se extindă în detrimentul altor popoare. In ultimele secole însă, metodele de cucerire au devenit mult mai subversive, finanțate și rafinate de o elita financiara planetara ( 1% din populația lumii deține peste jumătate din averea globală).

Planurile acestei elite financiare de dominație globala se poarta astăzi pe un model hibrid, într-un război nevăzut, care poate duce la implozia unei societăți fără a trage un foc de armă.

O astfel de metoda subversiva se aplica și în actuala carantina mondiala, justificata  de „pandemia” de CoV-xxx

Metoda se numește inhibarea la acțiune si funcționează pe mecanismele descoperite de eminentul neuro-biologist, chirurg si filosof francez Henri Laborit.

In lucrarea sa „Henri Laborit and the inhibition of action”, regăsim fundamentarea științifică a unei experiențe care demonstrează fiziologic,  în laborator, mecanismele prin care stresul ne poate /sau nu/îmbolnăvi.

Vom descrie aceasta metoda în partea a doua a articolului.

Sa începem cu o descriere generala a situației actuale.

Exista așadar „Elite” foarte doritoare de planuri de mondializare, cu un scop precis:

– Îmbogățirea lor patologica.

– Crearea unui haos artificial, îngrămădind populația în metropole de sticla si beton, in care ne poluam si ne călcăm unii pe alții in picioare.

Pentru a se ajunge aici, au fost sabotate toate invențiile și descoperirile cercetătorilor onești care ar fi dus la un trai decent pentru toată lumea, fără poluare și captivitate profesionala.

Mizeria sociala și decadenta spirituala care au decurs din acest sabotaj al Umanității au permis si justificarea celei de-a treia etape: „sunt prea multi oameni pe pământ”.

De aici pleacă totul..

Pandemia ca tehnica de cucerire a cetății.

Exista afecțiuni cu caracter preponderent psihosomatic, unde cel putin inițial, factorii psihologici sunt majoritari. Aceasta destabilizare duce însa rapid la o dereglare în bioritmul cotidian (ore de  somn, masa, etc), care rămâne palpabil înscrisă in organism, dacă nu se reușește la timp remedierea efectelor. Se adaugă apoi si factorii poluanți precum pesticidele și E-urile toxice care duc la MCS  (Multiple Chemical Sensitivity), cât și factorul Electrosmog GSM/5G, care duce la EHS (ElectroHyperSensitivity )

Societatea ‘moderna”  este din punct de vedere biologic, epigenetic si moral in situația cea mai defavorabila din istoria Umanității.

Mai jos, o descriere alegorica a acestei tragedii.

Din acest punct de vedere al Homeostaziei (men sana in corpore sano) , ființa umană este precum o mică comunitate care locuiește într-o cetate cu ziduri înalte de piatra.

Locuitorii ei sunt proporțional cu nevoile cetății: învățători, bucătari, medici, soldați, gunoieri, muzicieni, etc

Pe zidurile cetății și la porțile ei de intrare stau de veghe soldații.

Când apare un semnal de alarma, cetatea se activează și acționează: bucătarii pregătesc alimente suplimentare pentru soldați, medicii pregătesc pansamente și leacuri pentru răni, etc.

Dar fiecare continua să-și facă treaba, cu un anume spor de receptivitate.

Problema apare însă atunci când semnalul de alarma devine repetitiv….

Toți locuitorii au tendința sa stea si ei de veghe ca sa surprindă venirea inamicului „de care aud ceva” dar nu-l vad concret. Asta se cheamă stres: să rămâi crispat într-o poziție de atac fără a avea un  adversar concret în față.

Când se instalează aceasta stare, cetatea face singura implozie:

– Bucătarii nu mai gătesc (sistemul digestiv)

– Învățătorii nu mai educa elevii (panica, blocaj emoțional, tiroida)

– medicii nu mai consulta cetățenii (sistem imunitar blocat)

– Gunoierii nu mai curata (sistem limfatic), etc.

Așadar, pentru a cuceri o cetate nu ai neapărat nevoie de un atac exterior, ci de câțiva răspândaci și zvonaci ( mass-media, politicieni corupți, etc) camuflați în afara ei sau si mai eficient, înăuntru.

Aceasta alarma trebuie inoculata gradual, astfel încât, prin efectul de rezonanta sa se auto-amplifice.

Nu ai nevoie efectiva de un atac biologic care sa lase morți pe străzi, pentru ca atunci populația va deveni instantaneu necontrolabila. Sunt de ajuns imaginile care sa sugereze asta, căci imaginile au avantajul de a putea fi măsluite.

O declanșare prea stridenta poate trezi broasca din starea de somnolență.

Sa trecem la partea științifică…

Pandemia și inhibarea la acțiune

Actuala metodologie aplicata in „Pandemie Cov-xxx”, respectiv  Carantina + Panica mediatizata + Criza economica, este cu siguranță inspirata de cercetările neurochirugului francez Henri Laborit  (1914-1995)

Acest neurochirurg francez si-a început cariera medicala în cadrul forțelor de pușcași marini francezi și apoi a trecut la cercetare fundamentală. El a câștigat în 1957 prestigiosul premiu Albert Lasker pentru cercetări clinice medicale, echivalentul american al Premiului Nobel.

Laborit a devenit mai târziu conducătorul cercetărilor de la Spitalul Boucicault din Paris.

A avut preocupări științifice foarte complexe, de la utilizarea de medicamente psihotrope la eutonologia și studiul memoriei. El a inițiat tratamentului cu dopamină pentru a reduce șocul soldaților răniți.

Să analizăm conexiunile Pandemia & Inhibarea la acțiune:

1. Inhibarea la acțiune

Se folosește o cușcă cu doua spatii delimitate printr-o grilă, prevazuta cu o portiță între ele.

Un rezumat al acestui experiment în italiana aici 

Se aplica zilnic timp de 7 minute un slab curent electric care este resimțit ca atac fata de cobai. Cobaiului nu i se permite accesul către celălalt compartiment (perceput de el ca” o scăpare”), ceea ce va duce la hipertensiune si ulcer în maxim 30 de zile.

Acesta este rostul carantinei la nivel fizic: ne blochează accesul spre un refugiu si părăsirea spațiului unde s-a produs socul, spațiu care este impregnat de memoria supliciului.

Dacă se injectează însă o substanța chimica, la câteva minute după primul soc electric,  ea va induce cobaiului o scurta stare vegetativa, care provoacă la rândul ei o sincopa neuronala. Aceasta scurta stare de coma a cobaiului împiedică memorizarea socului emoțional, iar cobaiul nu dezvolta nici una din acele acțiuni pe viitor.

Mai clar, dacă la câteva minute după o cearta mare ești electrocutat si iți pierzi cunoștința câteva minute, la trezire nu iți vei mai duce aminte ca te-ai certat si nici de ce ai leșinat. Ne-fixarea pe hardul de memorie a socului evita boala,  împiedică organismul sa somatizeze șocul sub forma de afecțiune.

S-au obținut aceleași rezultate cu substanțe care inhibau in mod constant fixarea hormonilor de stres pe diferite organe, ceea ce împiedica constant îmbolnăvirea cobailor.

Concluzia a fost ca nu socul emoțional sau efectul curentul electric duc efectiv la instalarea afecțiunii, ci memorizarea ei de către creier.

Ne putem întreba în acest caz de utilitatea practica a tehnicilor de „căutare a conflictelor”, odată ce simpla lor ignorare sau uitare împiedică somatizarea biologică.

Posibilitatea de a uita sau cel putin de a ignora un soc pe care nu îl poți rezolva in timp util iți permite stoparea somatizării si canalizarea spre o activitate constructivă.

Ori ce constatam noi astăzi? Un Tsunami repetitiv/obsesiv de informații macabre destinat tocmai  inoculării/ memorizării  acestei pandemii, pentru a obține o somatizare in organismul subiecților aflați in carantina. Adica hipertensiune, ulcer, depresie. anxietate….

Totul decurge conform planului.

Studiul lucrărilor lui Henri Laborit ne mai furnizează o informație pietroasa: o blocare a efectelor biologice ale acestei captivități  poate fi obținută temporar chiar in captivitate, prin câteva tehnici:

– se canalizează stresul spre acumularea de cunoștințe (ex: limbi străine) sau/si aptitudini fizice  Aceste activități  vor asigura captivului un ascendent psihic asupra agresorului, demonstrând ca acea captivitate impusa a avut efecte contrare prin care își demonstrează  sie însuși ca a obținut un progres si nu un regres.

Istoria Contele lui de Monte Cristo este elocventa în acest sens.

-se creează o lume imaginara,  paralela, în care doar tu ai controlul evenimentelor, in care doar tu poți intra si acționa. Construirea acestei lumi mentale  paralele cere timp si va cere timp si răbdare la dezmembrarea ei.

Cel mai celebru caz de acest gen este cel al lui Tibi Ușeriu, omul care a trecut de la 27 de pași pe zi in cei 10 ani de închisoare de maxima siguranța la câștigarea celui mai dur maraton de la polul nord: 777 Ultra.

Pentru sistemul totalitar, exista si o forma de inhibarea la acțiune la nivel semantic pe care ne-o aplica indiferent de ocazie: se aplica stampila de „teoriei a conspirației” oricărei încercări de analiza concreta a dovezilor.

Blocarea dreptului de a purta o ancheta dincolo de nivelul de Teorie, spre nivelul dovezilor, ne împiedică sa aducem agresorul la nivel juridic, acolo unde se poate aplica cadrul legislativ.

Sintagma „Teoria conspirației” este destinata cu exclusivitate sclavilor, și poate fi ușor demascata aplicând principiul: „spune-mi pe cine nu ai voie sa critici ca sa-ti spun al cui sclav ești”.

Ridiculizarea anchetelor independente cu aceasta sintagma este apanajul mass-mediei actuale, deținută si controlata de elite decadente, decuplate de realitate si captive in ideologii dezumanizate.

2. Oportunitatea de repliere (fuga)

Se folosește o cușcă cu doua spatii delimitate printr-o grila, prevazuta cu o portiță intre ele.

Se aplica zilnic timp de 7 minute un slab curent electric care este resimțit ca atac fata de cobai.

Portița spre celalalt compartiment (perceput de acesta ca” o scăpare”) se deschide imediat după ce este curentat (repliere/fuga), iar cobaiul se repliază rapid. In acest caz, cobaiul nu va secreta hormoni de stres si nici nu va dezvolta ulterior acele afecțiuni.

Cobaiul percepe fuga ca pe o rezolvare a problemei!

In cazul psihicului uman, posibilitatea de a se replia/ evada duce si la creșterea stimei de sine, căci victima  se considera superioara agresorului prin faptul ca ca a găsit rapid o solutie de evadare la un plan de capturare conceput de către opresor în timp  îndelungat.

Chiar dacă cobaiul era curentat și reușea sa evadeze zilnic, fiecare evadare ștergea memoria tuturor șocurilor precedente, ceea ce este un mecanism firesc: dorim sa memoram succesele, nu eșecurile.

Oportunitatea de repliere se încearcă a fi blocata în situația de fata prin amenzi uriașe și prin exhibarea forțelor armate pe străzi.

Continue reading https://www.activenews.ro/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.