a rămas mai nimic din jar, am
ars trei gânduri și-o idee:
să caut flăcări și călduri – funinginea
întunecimii – de când tot caut
amânări și sper să dibuiesc
găsirea
toți trag din jar la oala lor
discriminând chiar însuși focul
de dragu`a două trei scântei..
dar.. cine i-ar putea opri?
când o scânteie-i fiecare – cunoaște
o naștere de zori și-un timp
prelung cam cât o floare
o frumusețe de moment, cu dichisiri
de butonieră – trei amintiri numite
ieri, și-o viitoare efemeră..
și bem un ceai – și jarul nu-i, și
strângem cu căldură cana, găsim
găsiri precum un cui
să ne-agățăm în ele teama..

Multumesc! 🙂