Zidul dintre noi
Pe podul lăsat moştenire de la Brâncoveanu şi Brâncuşi, trebuie interzişi fariseii puterii, răsplătiţi astăzi de aplauzele şi privirile admirative ale celor care nu au văzut lumina adevărului. O reflecţie a lui Cioran «îndoiala produce cunoaştere » ar fi un sfat util pentru cei care acceptă manipularea orchestrată de forţe oculte.
În ’89, nu am decupat stema de pe drapel, pentru a o înlocui cu o lojă a puterii în care, pe fotoliile speranţelor noastre s-au aşezat în costume de gală, mercenari şi traseisti fără trecut! N-am fi crezut că o făceam pentru o clasă politică coruptă şi «câmpul tactic» al noii Securităţi !
Se pare că jocurile sunt făcute, însă societatea românească are datoria să-si exercite forţa critică, să împiedice ca politica să devină o instituţie a prosperităţii personale. România are nevoie de demnitate, de concordie naţională, de o clasă medie puternică, corect informată în spiritul valorilor morale.
citiți și: Dumnezeu a spus ACUM care sunt PENALII
Mandatele prezidenţiale trebuie să justifice o atitudine ireproşabilă faţă de societate, şi mai înseamnă ceva fundamental: o iubire de popor şi ţară. Primul mandat nu serveşte ca trambulină celui de-al doilea. Poate că un singur mandat l-ar obliga pe alesul naţiunii să se investească deplin în proiectele de dezvoltare a societăţii, nu într-un simulacru de dezbatere, conferinţă de presă cu un scenariu prestabilit, ceea ce înseamnă confiscarea democraţiei. Jurnaliştii păreau purtătorii de cuvânt ai Administraţiei Prezidenţiale (singura excepţie fiind întrebarea referitoare la SIIJ). Această fugă de dezbatere (dacă o doreşti, esti considerat pesedist reacţionar) a fost posibilă şi datorită spijinului tacit al U.E., ce doreşte să legitimeze puterea actuală, neţinând cont de independenţa statului de drept democratic. Paradoxal, atitudinea Bruxelles-ului adânceşte sentimentul anti european a milioane de români şi descurajează denunţarea aspectelor ce nu convin sistemului. Dubla măsură a U.E. – care ştie exact situaţia şi jocurile politice din ţară – accentuează în mod periculos fractura socială.
Preşedintele ar trebui să-i vadă pe cei care îl critică, şi ca exponenţi ai României normale, sau altfel spus, o Românie democratică, care să funcţioneze într-un dialog constructiv, ca emanaţie a întregului popor, nici cel bun, nici cel rău. Poporul român este unic şi indivizibil, iar Preşedintele, nu este al unui partid politic, el trebuie să asigure coeziunea ţării. Acest principiu este fundamental într-o democraţie autentică. Este nevoie de adevărate proiecte de tară, nu de lupte ideologice între instituţii, care au blocat România patru ani. Dacă dreapta se consideră o ceată de sfinţi inocenţi ce duc un « război » cu forţele răului, se înşeală. Traseismul, oportunismul, actele de corupţie au constituit, din nefericire, reguli în întreaga sferă politică. Parfumul puterii e drogul de care nu s-au putut lipsi.
Oamenii nu au văzut decât « umbra lucrurilor », şi nu lumina adevărului. În aceşti 30 de ani, nu am trăit decât cu iluzia lucrurilor adevărate, în aceeaşi « locuinţă închisă », ale cărei chei sânt bine păstrate în sertarele Serviciilor.
Un zid a început să crească în interiorul României. Oare avem nevoie de el, după ce am trăit în spatele cortinei de fier?
VAGOANE
Locuim în mijlocul urii.
Am devenit ca ea,
Animale de pradă,
Târându-se prin sângele nopţii.
Semenul meu şi-a îmbrăcat
Paltonul negru cu nasturi ştantaţi
Dar n-a putut să-şi ascundă coada
Ce-i atingea cizma dreapta,
Din care creşteau gheare şi colţi.
Un lup cu cap mov
Si grade primite
De la Organizaţia haitei,
Urlă lugubru la vagoanele
Ce se îndreaptă
Spre meterezele speranţei.
