Vavila Popovici: POLITICA – ÎN PRAG DE MOȚIUNE

„Un popor care alege politicieni corupți, impostori, hoți și trădători, nu este victimă, ci complice.”

 – George Orwell

   Politica este o știință – spun unii, politica este arta de a conduce o societate fiindcă trebuie să ai idei și viziune – consideră alții; o practică de guvernare a unui stat.  Politică reprezintă de asemenea orientarea, activitatea, acțiunea propriu-zisă a unui partid sau a unor grupări exercitată în domeniul guvernării problemelor interne și externe. Totodată, poate fi definită ca ideologie ce reflectă această orientare sau acțiune, cu principii solide și motivații logice. Politica este procesul prin care sunt luate decizii în interiorul unor grupuri și conține următoarele părți componente: instituțiile, organizațiile politice și conștiința politică. Fără politică nu se poate trăi! Viața fiecărui om este condusă de niște principii politice. „Dacă politică nu e, parafraza cineva, nimic nu e!” Societatea politizată devine activă, fierbe – cum s-ar spune – în special în perioadele premergătoare alegerilor , în timpul lor, dar și după. Și aceasta din cauza conștiinței politice la nivel psihologic, a sentimentelor politice.
   „Politica este aproape la fel de pasionantă ca și un război, și la fel de periculoasă. În război poți fi ucis o singură dată, în politică, de mai multe ori”, spunea Winston Churchill, fost prim –ministru al Marii Britanii (1940-1945 și 1951-1955), unul dintre cei care au propus pentru prima dată crearea Statelor Unite ale Europei, concluzie la care a ajuns după experiențele trăite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care l-au convins că numai o Europă unită poate garanta pacea. Era împotriva ideilor naționaliste și beligerante.
Politicienii sunt persoane care au un rol important în politica zilelor și dacă nu sunt aleși dintre cei competenți pentru acest rol, poporul nu are decât de suferit. Dar dacă vor fi aleși dintre cei capabili să repare greșelile făcute de cei care au guvernat, fapt ce nu va fi ușor dar nici imposibil, atunci peste câtva timp se vor înregistra rezultate mulțumitoare și societatea va progresa, fiindcă acesta este țelul . Dacă se vor menține oamenii care au bulversat țara, curba va fi descendentă în continuare și visul unei redresări – aproape imposibil.
Avem pluripartitism, fiecare om putând să adere la partidul a cărui doctrină și disciplină o aprobă, în scopul de a face ceva bun pentru societatea în care trăiește. „Unii oameni schimbă partidele din cauza principiilor lor; alții, datorită intereselor lor”, spunea tot Winston Churchill. Ca atare, ai dreptul de a schimba partidul cu toată doctrina sa, dacă acesta s-a abătut de la principiile avute cândva, în principal corectitudinea, statornicia demersurilor și respectarea promisiunilor făcute și a legilor țării, devierea de la interesul acordat societății spre cel personal. Și aceasta cu motivația de care pomenea criticul literar, politicianul român Titu Maiorescu (1840-1917): „Nu există prieteni în politică, există numai prieteni politici”.
    Când se alege un conducător trebuie avut în vedere realizările, munca prestată anterior alegerii, omul  care este capabil să ridice nivelul profesional și educațional al celor pe care-i va conduce, să determine o economie prosperă a țării, iar partidul care are un proiect demn pentru țară.
Noua generație este prea puțin preocupată de trecut, deși ar trebui să fie, ea își dorește să trăiască în liniște, să muncească în locuri cu condiții civilizate, să fie condusă de oameni pregătiți, competenți și cinstiți, să simtă că statul respectă ierarhia valorilor în promovarea indivizilor în diferite funcții.
Nu s-a auzit nici o scuză din partea vreunul politician din cadrul guvernului actual, să fi recunoscut vreo greșeală făcută, ci s-a mers mai departe ascunzând greșelile, ca boii care merg cu coarnele-nainte, din trufie, din inconștiență, din incompetență, din oportunism, din mârșăvie. Toți învinuiții și-au susținut și își susțin în continuare nevinovăția, neținând cont de adevărul spus de Mihai Eminescu și dovedit în situația actuală: „Greșelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovați, se împiedică dezvoltarea unei țări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.”
   Căci așa sunt oamenii, cei mai mulți cu goliciune a minții sau a sufletului, sau și a minții și a sufletului și care umplu golurile cu minciuni, gânduri și acțiuni imorale, adevărate ticăloșii, și puțini, dar care trebuie separați, care văd goliciunea celorlalți, își analizează propriile lipsuri și gândesc și acționează conform principiilor morale, detașându-se pe cât posibil de oamenii „goi la minte” și imorali, din jurul lor și dând exemplu de comportare corectă.
O nouă moțiune bate la ușă și pentru care se spune că „se duc negocieri pe viață și pe moarte” căci nu poți sta pasiv la ticăloșiile, murdăriile, josniciile celor din guvernul care trebuie scos afară din locul său, format din oameni, în majoritate trufași, incompetenți, învrăjbiți, mereu dispuși a intra în vrajbă cu cineva. Cei învinși vor trebui să se resemneze, să aibă bunul simț de a recunoaște înfrângerea și să pună umărul la ridicarea țării din starea în care a fost adusă. Vrajba nu ar ajuta la nimic bun.
Frumoasele și înțeleptele cuvintele ale Sfântului Vasile cel Mare ar trebui să le călăuzească pașii: Soarele nu trebuie să apună peste mânia dintre frați, că nu cumva noaptea să-i ducă la deplină învrăjbire, și în ziua judecății să fie covârșiți de o vână de neînlăturat. Nu trebuie să se aștepte prilej potrivit pentru îndreptate, fiindcă nimeni n-are siguranța zilei de mâine; cu adevărat oamenii plănuiesc multe pentru ziua de mâine, dar mulți n-o mai apucă”.
   Doar trufia îi face pe oameni răi, mânioși, neiertători, îi învrăjbește pe unii împotriva altora. Omul, în general, simte nevoia de a se revolta, este adevărat. Însăși istoria omenirii căzută în păcat a început cu un act de neascultare și de revoltă împotriva voinței Tatălui ceresc. Omul revoltat se află sub dominația duhului de învrăjbire și răzvrătire al șarpelui, care, aducând dezbinare între ființa omenească și Creatorul ei, îl stârnește pe om împotriva puterii lui Dumnezeu, pentru a deveni el însuși propriul lui dumnezeu. Scriitorul, filozoful francez Albert Camus (1913-1960) în „Omul revoltat” scrie că aceeași mișcare de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, extinsă la scară planetară, se află la originea societăților moderne: „Problema revoltei este de actualitate prin faptul că societăți întregi au voit să se îndepărteze de religie. Trăim într-o istorie desacralizată”. Revolta pare să fi devenit o virtute pentru omul modern. Ultimele două secole au avut parte de revolte, revoluții, „războaie și tiranii sângeroase ale căror dictatori și-au atribuit puterile nelimitate ale unui dumnezeu (așa numitul cult al personalității este o trăsătură comună a celor mai celebri făuritori, ideologi sau politici, ai istoriei moderne – Napoleon, Nietzsche, Marx, Lenin, Hitler, Stalin, Mao-Țe-Tung și nenumărații lor imitatori, printre care Ceaușescu)” scria un autor – V. Ștefăneanu – într-un articol din ziarul „Lumina”.
Nemulțumirea, nervozitatea domină societatea, uneori motivat, alteori nemotivat, dar ne dăm toată silința să-i găsim o motivație. Și dacă acea motivație ar fi idealul de bine, de fericire, ar fi perfect, dar de cele mai multe ori este sâmburele învrăjbirii care roade. Oare nu ne putem schimba? Nu puteam conștientiza acest rău care ne duce în spre mai rău?
Ne izbim de oportunismul politicienilor zilelor noastre! De acea atitudine lipsită de conduită morală, de fermitate și de principialitate a unei persoane sau a unui grup care, pentru a-și satisface interesele personale, adoptă și aplică, după împrejurări, principii și păreri potrivite momentului. Este, de fapt, politica celor fără principii, a celor ce profită de oportunitatea situației, a trădătorilor. Și cine a trădat o dată, va trăda și a doua oară! Ei calcă pe propria lor conștiință, calcă adevărul care a ieșit la iveală, pe care l-au văzut, dar nu vor să-l accepte fiindcă le lezează interesele. Una este trădarea și alta este detașarea. Trădezi când ai promis ceva și schimbi promisiunea ca pe un furtișag în ultimul moment și alta e să te detașezi de un partid, de un conducător care nu merită să mai conducă, prin acest gest făcând o reparație.
„Românilor, nu vă mai alegeți conducători care nu-și iubesc țara!” vocifera românul Petre Țuțea, la vremea sa. Trebuie să simți că cel care îți vorbește este sincer și nu un om prefăcut, dirijat, că are forța de a-și duce politica înspre bunăstarea poporului, după ce i-ai cântărit acțiunile de până la momentul votului tău.
Să avem în vedere că viaţa este o curgere, un fluviu, o mişcare continuă… Dar unii oameni au impresia că ei înşişi reprezintă ceva static, ceva de nemișcat. Și se dedau la orice ticăloșii pentru a nu fi mișcați. Numai obiectele sunt statice, numai moartea este încremenită; viaţa este o continuă schimbare. Astăzi ești tu, mâine este altul, este tot un om, un frate de-al tău cu alte gânduri, cu altă concepție despre viață, despre binele acestei țări. Cu cât există mai multă schimbare, cu atât viaţa este mai bogată. Iar o viaţă bogată aduce cu sine mari schimbări, clipă de clipă.

Vavila Popovici – Poezie, Proză, Însemnări.

Enter site

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s