Emil BORCEAN: Comunismul și religia nu pot coexista

Când l-a întâlnit pe Papa Francisc în urmă cu câțiva ani, președintele bolivian Evo Morales i-a prezentat Sfântului Părinte un crucifix montat pe un ciocan și o seceră. Acest gest provocator a cauzat o dezbatere care încă nu s-a încheiat, indiferent dacă are loc pe scena mondială sau în reviste religioase obscure: există un argument religios pentru comunism?

Ura comunismului față de credință este o caracteristică, nu un defect. Așa a afirmat însuși Karl Marx. Majoritatea sunt familiarizați cu pasajul în care el spune că religia este „opiul poporului”. Ceea ce urmează este și mai elocvent: „Desființarea religiei ca fericire iluzorie a oamenilor este necesară pentru fericirea lor reală.” Critica religiei este „critica acelei lumi chinuite a noastră în care religia apare drept aureolă”. Religia poate indica dorința omului pentru o existență mai bună, a argumentat Marx, dar împiedică transformarea acestui vis în realitate.

Regimurile comuniste pun în practică principiile lui Marx, începând cu primul stat marxist. Uniunea Sovietică a distrus, între 1917 și 1921, aproape 600 de mânăstiri și biserici ortodoxe ruse. Liderii primei țări comuniste au organizat uciderea a cel puțin 300 de clerici ortodocși. Această baie de sânge a devenit în cele din urmă politică sovietică oficială. Al optulea congres al partidului comunist a decretat, în 1920, că „partidul urmărește distrugerea completă a legăturilor dintre clasele exploatatoare și… propaganda religioasă, ajutând în același timp la eliberarea efectivă a maselor muncitoare de prejudecățile religioase.”

Savantul Todd M. Johnson estimează că autoritățile sovietice au trimis 15 milioane de creștini la moarte în lagăre de detenție, între 1921 și 1950. Alte cinci milioane de creștini au pierit în următorii 30 de ani. Uniunea Sovietică a vizat de asemenea comunitățile musulmane pentru deportarea în masă, ucigând, de exemplu, până la 46% din tătarii Crimeei. Mii de călugări budiști au murit și ei sub represiunea sovietică. Acolo unde religia a supraviețuit în URSS, acest lucru s-a petrecut în secret – sau sub ochiul atent și controlul statului.

Statele comuniste din Europa Centrală și de Est au suprimat și ele religia. Poate că cele mai cunoscute sunt atacurile comuniste poloneze asupra mișcării de solidaritate condusă de catolici în anii 1980. Astăzi, Coreea de Nord aplică cel mai dur tratament celor găsiți în posesia bibliilor creștine. În Venezuela și Nicaragua, sateliții Cubei comuniste, comunitățile creștine sunt considerate o amenințare la adresa dictaturilor instaurate acolo și sunt ținte ale represiunii.

China comunistă este cel mai grav infractor din prezent. Republica Populară Chineză a încercat, de la fondare, să controleze sau să desființeze toate religiile din cadrul granițelor sale. Unii, precum călugării tibetani budiști, se confruntă cu arest, închisoare sau chiar moarte. Alții, precum practicienii Falun Gong, au organele recoltate în beneficiul oficialilor de partid și al turiștilor medicali străini. Bisericile creștine sunt fie închise, fie obligate să predice linia oficială a partidului. Aici este inclusă și biserica catolică; aceasta a încheiat recent un acord cu Beijing, prin care se permite partidului comunist chinez să aprobe selecția de episcopi și preoți.

Ura față de religie, inerentă comunismului modern, și-a găsit cea mai brutală expresie în felul în care sunt tratați uigurii musulmani de către statul chinez. Țelul comunist a constat, încă de pe vremea lui Marx, în crearea unui „om nou”. Acesta este unicul scop al așa-numitelor tabere de reeducare din provincia Xinjiang. Până la trei milioane de uiguri – mai mult de un sfert din populația provinciei – au trecut printr-un program de îndoctrinare forțată în aceste lagăre. Scopul constă în a-i deposeda de cultura și religia lor, făcându-i „vrednici” de sistemul socialist chinez. După cum observă savantul Adrian Zenz, cei care sunt eliberați din lagărele de „reeducare” sunt cei care au cele mai multe șanse de a fi trimiși în tabere de muncă forțată, care continuă să administreze o pregătire ideologică regulată în gândirea marxistă.

Continue reading I L D

Marion Smith

PRELUAT DIN   Wall Street Journal

One thought on “Emil BORCEAN: Comunismul și religia nu pot coexista

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s