Adrian Botez: NIMENI NU MAI ŞTIE – PE-ACOLO – CE-I…MĂRUL !

NIMENI NU MAI ŞTIE  – PE-ACOLO – CE-I…MĂRUL !

 

duhul fiecăruia se-arată cu chipu-i adevărat – un nor de lumină

sau cum i-a fost voia aici – iar nu după vină :

totu-i spălat şi dereticat – Lună ! – ca-n bătătura lui Făt-Frumos

ca-n Potir de Cleştar – şi nimic şi nimeni nu mai e ticălos…

…acolo e linişte – mai ceva ca-n biserică

pentru că « fiecare » sunt toţi – indiferent ce predică

 

fiecare pe fiecare nu-l vede – decât dacă-l şi crede :

e o Armonie de vis – în acel loc unic –  numit Paradis :

om la om trage – jivină la jivină – într-o nouă lume – ce-i crină…

pe-aici nu se ştie ce-i crimă divină

nu bat clopotele – doar miroase-adormitor – a răşină…

 

da – şi pe-acolo sunt Munţi – sunt Păduri şi sunt Stâne

dar nu de oi : stâne unde – de bunăvoie şi-n fericire – făptura luminii rămâne…

…se-ncing hore – ca pe la noi – cândva – şi fluierul sună

 

cum n-a mai făcut-o la noi  – de-o vecie şi-o lună…

…nu vă speriţi de ce veţi afla : va fi – în sfârşit – Adevărul :

pe-acolo nu-s chipuri – ci-nvăpăiate  duhuri şi – în sfârşit – vii  – făr” de zăbranic ori Vălul…!

…nimeni nu mai ştie  – pe-acolo – ce-i…Mărul !

***

 

AŞA-I NORMAL

 

e seară şi senin – păsările se duc

la culcare – Zâna Apelor primeşte ciubuc…

aşa-i normal – într-o lume coruptă şi mare

aşa-i normal : Zâna să fie – când vrea – o oarecare…

 

priveşte la vatra din Munţi : al Focului Zeu

trage şi-nvârte-n frigare o oaie – şi-un derbedeu…

aşa e normal : dacă ucizi – să nu faci segregare

ce-i crima ? – democraţie-n frigare !

 

Domnul priveşte în jos – prădalnic – cu mare mulţumire :

aşa şi-a vrut Lumea – mereu – întocmită dup-a Lui fire…

aşa-i normal :Domnul să facă de toate

 

iar cei din văi – să-i clădească Altar şi Cetate…

…nu tot găsiţi pricini : aici este Raiul :

se-arată cum  – de-adevăratelea – sunteţi : ăsta-i tot baiul…

***

 

COPIII MUNŢILOR

iubito –  rămâi culcată-n barca norilor

nu mai ţine socoteală culorilor :

razele-amurgului te încunună

eşti regina scăpată pământului – regina nebună…

 

fii  – rogu-te – nebună cu mine-mpreună

trecem cu ochii peste cetăţi – iar în strună

eu cânt măreţia-a tot ce nu este Cetate :

suntem copiii Munţilor – zarva Cetăţii la noi nu răzbate…

 

să pogorâm de pe nori – precum tainicii Magi

să intrăm – cu stele cu tot – în pădurea de fagi

să vorbim cu blândele fiare de noapte

 

să-nvăţăm – de la ele – mii de-alte şoapte…

…aici – abia – dacă  – pe undeva – o fi fericire

noi dat-am de ea : varianta IUBIRE !

***

 

DE CE PLOUĂ-N  PUSTIU ŞI SE-ARATĂ-N GHEŢI – SOARE ?

 

foaie verde de trei flori

cine ţi-a zis ca să mori ?

bine e să-i faci în ciudă :

trimiţi moartea-n văi – la trudă…

 

Munţilor – Poeţilor

e vremea bureţilor :

vom tăcea – ne-om bucura

umbra ne va aştepta

 

vom aduce stele – mii

în poienile-argintii

din bucium – Hristos cântă  lin – pe colnic

eu mă iau după el – cu-o lăută – calic

 

cântarea din Munţi se va duce spre Mare

iubirea din Munţi văpăia-va altare

iar noi – rătăciţi sub alin de pădure

vom clădi soarta lumii în rugii de mure

 

Noi şi Munţii – o tovărăşie

ce n-au mai văzut-o nici semeni – nici glie :

de ce plouă-n pustiu şi se-arată-n gheţi – soare ?

fiin’ că noi stăm – cuminţi – în poieni – la răcoare !

***

 

ULTIMUL SONET

 

schilod eşti Tu – schilod sunt eu – Hristoase frate :

ca pentru toţi – şi pentru noi – să s-işte Libertate !

flămând eşti Tu – cerşetor sunt – Hristoase frate

stăm sub o Stea – în veci doar ea : e Sfânta Libertate !

 

ne-om  răstigni – pe cruci de stih – Hristoase frate

o Carte de va răsări – va fi despre Dreptate !

se va-mplini – se va-mplini – ce-ai spus despre-Omenie :

spre cer ţâşneşti – vânând dragoni – Vânjoasă Ciocârlie !

 

…nu am avut alături semeni  – fraţii mi-au fost pe dos :

în luptă-un singur frate am – pe Împărat-Hristos :

vor fi lupte cumplite – cu-amarele ispite

 

dar El mi-e lângă umăr – şi-avem chipuri lipite !

…veniţi lângă Calicii Vieţii – voi – Morţii în Neştire :

pentru REALA Viaţă  – daţi Cărţii Lui citire !

***

 

CURĂŢENIA POEZIEI

                                  (15 Iulie 2018)

mi-ai spus – mereu – să şterg şi să

periez – să periez şi să

şterg – cu grijă şi

zilnic – slovele Poeziei – de pe

coperta Cărţii – ca să rămână – mereu – totul

curat

 

…şi am tot şters şi

periat – şi am periat şi

şters – până când Poezia cu

pricina a căpătat

luciu – până când a căpătat o

patină de pictură veche

renascentistă… (unele vocale

s-au şters cu totul – de peste

tot – între

timp…)

 

…nu va mai rămâne – curând – din

Poem – decât amintirea

conştiincioasei curăţenii…

***

 

EXCREMENTE CONSTELATIVE

 

…câte mii de perechi de ochi

stelari – veghează – cu maximă

concentrare – asupra iscării – dezvoltând viteze

astronomice de propagare – a

diluviului – rău duhnitor :

Diareea mea

câmpenească (sau

campestră…)

 

când sunt „fertig” – trag cu

putere – un întreg colţ de

cer – cu tot cu stele… – …şi

curăţenia  – adică

victoria totală

deplina victorie – asupra lichidelor crunt

duhnitoare  – e

teribil de

răcoroasă – luminoasă – …şi

gata!

 

…îţi dai seama – pe imaşul Lui Dumnezeu – ce

podoabe celeste

rămân – în urma acestui experiment pur

fiziologic: excremente

constelative

***

 

CATREN

 

floare-iscată-n rouă – floare de mărire

arde-n rugăciune: vrea desăvârşire!

…se vesteşte-n ceruri: Floarea e GRĂDINĂ

iar petala-i Cristul : vine de ne-alină…

***

 

               Adrian Botez

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s