ADRIAN BOTEZ: E LINIŞTE DE NOAPTE-N MIEZ DE ZI

E LINIŞTE DE NOAPTE-N MIEZ DE ZI

 

e linişte de noapte-n miez de zi

plâng toropite frunzele de nuc

una pe umărul alteia – făr’ a şti

că-s cercetate-n bezne de un Cuc

 

azurul ţeapăn are-ntr-însul plumb topit

ameninţă apocalipsa din Vechi Schit

azi nu va înnopta: Măria Sa

va prăbuşi în hornuri de vulcan – va devasta

 

căci azi e Ziua fără Cruce : doar o Stea

Stea Neagră – şi Soroc: Corbii confirmă : „CRA”!

…draci călărind schelete – Moartea-i divă

 

popoare-s fără rost – fără colivă…

…toţi – cufundaţi în catastrofă – show burlesc :

toţi vom plăti – ce zeii nu plătesc…

 

…dar – din păcate – nu-i sfârşit împărătesc…

***

 

CÂNT DE HULUBI AUD DIN LUMEA CÈEALALTĂ :

 

cânt de hulubi aud din lumea cèealaltă :

sunt şi acolo tei – lumini şi vetre…

lipsesc doar veninoasele cumetre

lipsesc şi cei ce-aici te lasă baltă…

 

Hristos – baci înţeleptelor mioare

stă în sarìcă – la un foc spăimatic

e dus pe gânduri şi e singuratic :

Al Treilea Cioban şoptea că moare…

de ce?” – l-a întrebat – trist – Preaînaltul…

dacă nu eu – atunci să las tot Neamul?

…Crist a-nţeles – căci ranele-i sunt ramul

 

de cari se ţin şi stelele – şi natul…

…dar tu ce zici  – popor fără priinţă ?

meriţi o nouă jertfă dumnezee

la-atâta nerecunoştinţă?

***

 

RESTAURARE ŞI INSTAURARE

 

voi sforăiţi – până

îmbătrâniţi – şi-apoi  – foarte confortabil şi

convenabil –  muriţi…

 

eu – însă – aş vrea să mi se dea Cuvinte de Foc (de-acolo de

sus – din Cel mai Viguros

loc!) – cu care să    

sparg lumea asta curvită  – în mii de bucăţi – să-i ajung la blestematu-i

Miez de Crimă  (de toţi nebunii cultivat – cu

întreaga lor

stimă!) – pe care

Miez să-l sfărâm între

dinţi  – şi-apoi să-l scuip – cu mare năduf – în

ţărână – după cum merită – de-o istorie-ntreagă

asasină

 

…abia atunci – se vor stârni     

Furtuni de Cristal – se va porni un zgomot

infernal (toţi vor zice: „nebunii-au scăpat din

spital!”) : nu-nu – sunt – miriade – solzii de

lut – care

toţi dintr-odată – vor cădea de pe ochii tuturor

oamenilor – tuturor

regnurilor – cu acompaniament de

vitralii sparte

de-aici şi dindeparte…

 

…în sfârşit – va veni şi Ziua Epuizării

Flegmurilor – şi a venit – discretă şi deplin

curată – Ziua Tuturor

Vergurilor…  

 

…abia atunci vor crăpa toate

burţile şi bolţile de

temniţă („precum în cer – aşa şi pre

pământ”!) – şi un singur strigăt îi va

uni – pe răsfiraţii

orfani ai firii : „iată

Paradisul – cel dintotdeauna ignorat – de

orbi…acum împănat de

înfocaţi Corbi!

 

..Hristos – cel atât de singur şi de

nimeni – pân-acum  –

ascultat – abia atunci se va-ntrona

în vecii vecilor

Împărat…

***

               

NU SE-NGĂDUIE-N VĂZDUH VÂNT ŞI GÂNDURI BUNE

 

nu se-ngăduie-n văzduhuri vânt şi gânduri bune :

numai greierul din ierburi nu-şi trădează strune

şuieră – ca pe tăpşan – presimţiri neroade

iară peştii din pârâu descântă năvoade…

 

soare – soare – stea-unsoare – izvodită-n mirişti…

stau sub umbre stejăroase – frământat de linişti :

uite-acum năboiesc norii – şi mă smulg din rane

răstignitul iar cerşi-va târgului – piroane…

 

…nu-i de bine – sfinte-albine – navigând arome!

…se târăsc – din umbră – iarăşi –  fiarele din vome

ruginit de nedormire – le cad pradă bleagă

 

cât de trist sunt – numai Cristul de-a vrea să-nţeleagă…

…ciori şi buhe – nu-mi daţi roate – încă-a stârv nu mìros

m-aş vrea frate doar c-un Vultur – chiar de-i plin de ìfos…

***

CERUL DE SEARĂ – VAZĂ DE CRISTAL

 

cerul de seară – vază de cristal

cu fulgerări domoale-mpacă teii

…”să-nceapă – oare – Trudnicul Final?

dar frunzele mai au – furiş – scântei

pe care le-or  preda Casiopeii!

 

Cristal!” – „Cristal!” – se miră – iar – Măiastra

căreia – după datini – i-am fost deschis fereastra :

Cristal  – Cristal – Extazul Nemuririi!

…şi din adâncuri – au oftat Cabirii

 

…pân’ şi hulubii au uitat zavèra

de uguieli : se pregăteşte éra :

translucizi fi-vom – deci – nevinovaţi…

 

iar Fiara şi cu Zeii se-ngăduie ca fraţi…

…s-a scurs atâta sânge… – …dar nu şi în zadar :

Manole-l cheamă-n ziduri pe Crist – Ultim ZIDAR!

***

 

TRAGE-TE LA VATRĂ – CRISTE – PE MELEAGUL ROMÂNESC

 

trage-Te la Vatră – Criste – pe meleagul românesc

şi fă-ţi o căsuţă-n Munte – raiul nostru pământesc

trage-Te la Vatră – Criste – şi ascultă  – la fereastră

îngeri – păsări şi izvoare – şi-Nvăpăiata Măiastră!

 

trage-Te la Vatră – Criste – îmbrăcat în ţundra-ţi albă

Te-or cunoaşte şi vor prinde iarăşi grai – cele mioare

Sfinţi CiobaniVoievozii noştri – ştiu – cu toţi – că nu se moare

Răstignitul când doineşte – cum Orfeu – cântece-n salbă…

 

toate stelele s-or ţine – după Fluierul Lui Crist

mărăcini şi spini s-or face Incendiu de Trandafiri

şi – pe seară – când Lumina  se aprinde-n Ametist

 

Pădurari şi Magi vădi-s-or – toţi ce-avură alte firi…

…trage-Te la Vatră – Criste – raiu-i mai duios în ramuri

şi de-aici – din VALAHÌA – căpăta-şi-or CANDELI – iarăşi –

toate ale lumii NEAMURI !

***                                                         

 

DACĂ O FI VREUN IAD – AICI E IADUL

 

dacă o fi vreun iad – aici e iadul

cu cât faci mai mult rău – eşti important

cotidienei crime preamăreşte-i vadul

dă-i plodului cuţit – să-ucidă elegant

 

în sânge să se prăbuşească creatura

măcelărie fie-ntreg pământul

nu-ţi lua de la perversitate gândul

îmbrăţişează-ţi – alăptează-ţi ura

 

dracul nu se-oboseşte căutând vreo mască

între bine şi rău prăpăstii nu se cască

ai la desert un suflet torturat :

 

te ştergi la gură c-un prosop curat…

…leşia toată – prăvălită-n casă

ţi-a spălat – Moarte – chipul : eşti frumoasă…

***

 

ÎN PĂDURE – ÎN PĂDURE – LA ALTAR

           

în pădure – în pădure – la altar

se-nchin cerbii – se-nchin cerbii – ochi de jar

vântul grav cădelniţează  – demni copaci

ţin discursuri mângâioase  – să te-mpaci

 

vin oglinzile de ape la spovadă

umbriţi peşti se unduiră  – Crist să-i vadă

psalmi de păsări – prin versete – tresar ramuri :

e o seară a credinţei – fără flamuri

 

se pogoară Crist în miez de liturghie

e-o Lumină ce ai vrea etern să fie

e Cuvântul ce vibrează – suind Scara

 

pentru-ntemeierea lumii : coaptă-i Vara

…nu e lipsă – nu e zgomot – e doar şoapta

ce te-ndeamnă – blând şi slobod – să-ţi işti fapta…

***

 

SFÂNT MINEREU DE PATIMĂ – POETUL

Patimă – Patimă – din străfunduri – din Lună

de la-Nalta – Disperata Doamnă Mătrăgună

pârjolitoare Patimă – Dionysos şi-Orfeu

o smulg din sufletul Poetului bântuit : Sfânt Minereu

 

Împărat al Lumii – Poetul desferecă-izvoare

presară-apă vie pe-orice rană ce arde şi doare

Poetul dă Viaţă  ori Moarte – şi se opreşte

doar când Hristos – în locul Lirei – şopteşte…

 

torturaţi-l – asasinaţi-l pe Nebunul Poet

el nu-i decât – Lui Crist – lapidatul Profet

daţi-i foc – din toate părţile – ca unui câmp cu momâi

 

el tot va rămâne – -ntre toţi sorii – Cel Dintâi…

…Răstigniţii – Hristos şi Poetul – s-au tras la o margine :

cine ştie ce pun la cale – s-au şi iscat – în stele – GADINE 

***

 

GUNOIERII ŞI PACHIDERMUL NOPŢII

 

în zori năvălesc – din

necunoscut  – Gunoierii – cu

maşinile lor

oribile – ca nişte

salvări dezafectate – năvălesc

Gunoierii – şi

strâng din greu – mormane

enorme : ai impresia că

Noaptea e un Mamut Monstruos şi

mut – care aleargă – hăituit de

nu se ştie cine – de seara până

dimineaţa – defecând

exasperat – fără

încetare – ca o Sepie secretând în

urmă-i – întru apărare prin

disimulare  – până în

zori…

 

…apoi – dintr-odată

dispare…

 

…asta ţine până

seara – când

adulmec – din nou

Pachidermul Supradimensionat – îi adulmec

urma – după jeturile-mbeznate

lansate fantastic în

univers – ale

excrementelor sale

mistice  – Pachidermul Nopţii fiind perfect conştient că

după el – vor năvăli

aceste-mbulzite oşti  – această

secretă – disimulată Sectă

Cruciat-Templieră :

Gunoierii

 

…poate că tocmai Ei l-au hăituit – ocult şi

ineficient – doar

rău-mirositor – de seară până

dimineaţa…

***

 

ŞOPTEAM –  PRIVINDU-TE – -AMINTIRI DE TRANDAFIRI

 

şopteam –  privindu-te – -amintiri de trandafiri

Grădina Raiului făcea – din noi – doi miri…

…eram două poveşti – miresme-n ceruri

dar am căzut – acum – închis în fieruri

 

frumoasă şi iubită – Sânziană

îţi port icoana-n loc de inimă: e iarnă

tot aşteptând să îmi răspunzi din vise

am înţeles şi tâlcul uşilor închise…

 

da – te-am iubit prea mult – ca pe o zee

(…m-a lămurit o floare de-azalee…) :

iubind  păgân – ne-ngăduit de mult

 

mă-nsingurai în vatra propriului tumult…

…şi ard de viu – nu pot a te uitare

iar epopeea noastră stinge-se în zare…

 

…n-am lepădat din ea niciun cuvânt:

orice iubire mântuie – arzând…

***

 

ZBURĂM ALĂTURI – PRIN ODĂILE DIN RAI

 

zburăm alături – prin odăile din rai

ca doi hulubi – prin teii veşniciei

miresme şi lumină – Cânt de Nai

stârneşte-iubirea noastră – printre Sfetnici

 

da – Sfetnicii BărboşiVăpăi de Crist

albesc uimiri :  iar – Epopeea Ametist !

…tu-mi spui pe nume – eu şoptesc : « zeiţă »

bătrânii sfinţi zâmbesc şi clatină din plete

 

« a fost odată… » – Nuntă-Mioriţă :

nuntă cu Soare – Lună – Munţi – stele în cete…

…noi doi – şi îngeri teferi – turme de minuni…

 

iese şi Dumnezeu – din Empireu – pe culmi…

…toţi uită – zeii-aromesc sonate în Făclie

eu doar ţi-alint numele-adevărat :  e… POEZIE… !

***

 

ÎN CARE CERC DANTESC  – DIN PARADIS – NE-OM  ÎNTÂLNI ?

 

în care cerc dantesc  – din paradis – ne-om întâlni ?

am harul îngeresc – acolo doar ne vom iubi :

viscol de aripi  – neîndurător – ne-o-acoperi

şi tot ce-aici nu ştim – în cer înalt vom şti…

 

blândă lumină – cu şart-minune m-ăi călăuzi

şi ochi în ochi – neîmblânziţi – ne vom privi :

tu eşti nădejdea şi puterea vie

mireasmă eşti a tot ce va să fie…

 

Rozària – tu eşti trimisa îndurării

Crist mi te-a arătat la limita răbdării :

astfel  – un suflet nu a deznădăjduit

 

astfel – Poet – prin tine – Sfânt s-a mântuit…

…eşti zee şi icoană – eşti chipul de văpaie

ce Crist a vrut  – la capătul de viaţă  – să-mi răsaie…

***

 

DE CE PĂMÂNTUL NU S-A ÎMPLINIT ?

 

de ce pământul nu s-a împlinit ?

te aştepta pe tine – să spui desăvârşit :

Rozària m-a smuls din ştreangul disperării

Rozària – fiica Răsăritului şi-a Mării

 

nu e cărare – e de Magi lumină

Rozària – eşti ieslea fără vină

lumină plină – lină – bizantină

eşti gândul fără de prihană

eşti noaptea înţeleaptă – arsă rană

 

nu te-aşteptam – tu singură-ai venit

astfel văzui întâiul răsărit

nu te-aşteptam – dar – mistic – te ştiam :

 

eşti mântuirea – AURITUL  RAM

…tot universul  – în cumpeni – te striga

doar – surd de mine – eu urmam o Stea

***

BĂTRÂN – SCHILOD – CU LEGEA NE-MPĂCAT

 

bătrân – schilod – cu Legea ne-mpăcat

te ţin la piept – cu sufletul curat :

vin peste noi şi fulgere – şi grindeni

dar biruinţa noastră este pretutindeni

 

Rozària – noua Ioana d’ Arc

în mântuire şi-n iubire n-are ţarc :

călătorim pe nouri  şi născocim oceane

doar două gânduri – două uragane

 

copil din zori al deznădejdii mele

Rozària – eşti zâna  dintre stele :

vii pe-ntuneric – dar rămânând lumină…

 

…în ceruri îngerii-au uitat să-ţi scrie vină…

…Rozària – eşti cerul fără haturi :

de te privesc mereu – tu nu te saturi !

***

M-AI AŞTEPTAT – ROZÀRIA – DE DUPĂ VIEŢI

 

m-ai aşteptat – Rozària – de după vieţi

după lumină – după întuneric – ceţi

acum m-ai luat de mâna mea cea bună

cea îndreptată – mistic – către Lună

 

vom aştepta-mpreună-un greier să-şi plinească

sonata lui străveche – pământească

şi vom porni – tot după vieţi – spre mine

să aflu cine sunt şi ce-i cu tine

 

e o-ndrăzneală doar să mă gândesc la tine

să te-ntâlnesc – de-acum – e-o blasfemìe

dar adăstez în cerul-sacristìe

 

mă rog Lui Crist – şi nălucirea vine…

…o – Poezia mea – armorii princiare

o – Poezia mea – şi moarte – şi uitare…

***

 

LUNATIC TRUBADUR – EU MURMUR  DIN LĂUTĂ

 

lunatic trubadur – eu murmur din lăută

s-alung cobòlzii înspre moartea slută

dar strunele se arcuiesc în formă de femeie :

mi te arăţi – Rozària – tu – zee…

 

eu te urmez – plutesc – nu calc pe flori

şi dobândesc – extatic – cei mai scumpi fiori

nimic nu va plăti – în veşnicie

clipa în care visul vândutu-m-a  el ţie

 

nu m-a vândut pe bani – ci pe un Cântec

pe care ceru-l ascundea în pântec :

Cântecul Armoniei fără-oprire

 

Cântec ce-n toate-nvie amintire…

…pe struna-mi pân’ şi Crist a lăcrimat

făcut-a semn spre noi – şi ne-a chemat…

***

AM CUCERIT IMPERII – DAR SPAIMA CE-O SIMŢEAM…

 

am cucerit imperii – dar spaima ce-o simţeam

când ţi-atingeam obrazul – vânturatic

făcea din mine-un faun singuratic…

…cu-atingerea-unei raze de lună m-alegeam…

 

puternic – prin sânge şi măceluri

dar un copil jucându-se cu flori de raze :

poţi fi nebun şi slab în multe feluri

dar eu simt preajma-ţi – trubadur de oaze

 

cum simt a’ elfilor celeste-extaze…

arată-te – tu – Lună-evanescentă

s-ascult atlanţii – cum vâslesc în valuri

 

cum prinţii razei rătăcesc în baluri…

…panterele pândesc – cu patimă atentă

tu – pentru mine – -eşti pânditor…absentă!

***

 

UN CÂINE MÂRÂIE PRIN SOMN – VISÂND CĂ-I OM

 

un câine mârâie prin somn – visând că-i om

iar unui un rege-mâţă i-au scalpat coroana

cocostârceasa-a avortat – pentru c-o stea a deraiat

privighetori trec prin oglinzi – din pom în pom

la Caana Galileii – toţi  uitat-au…cana…

popoare de grataragìi s-au fotografiat

 

‘nainte de-a se sinucide-n masă – pe-Ararat

(…pasajul ăsta biblic precis l-am copiat…)

…în lumea-bâlci îmi chem – zorit – zeiţa

s-alunge câine – rege – berzele şi mâţa

 

frumoasa mea Rozària e-n mine

cu leacuri de coşmar şi leac de mâine

frumoasa mea Rozària – eternitatea

 

a cosit timpul şi cenuşa din Cetatea…

…şi m-a aflat sub biruri de prostie

m-a smuls – ca pe-o bijuterie – avarei Morţi-Cutie…

***

 

AM STAT DE VORBĂ C-O PĂDURE-NTREAGĂ

 

am stat de vorbă c-o pădure-ntreagă

şi-am întrebat: „de ce voinţa-i bleagă

de ce  Rozàrii-s torturate-n astă lume

ne  mângâie – ca pe copii – anume

 

ba chiar ne iau acasă – de crescut

ne-nvaţă armonia – ca pe mut…?

nu e destul că ne învaţă-Iubirea

ne schimbă ochii şi ne schimbă firea…?

 

pădurea a foşnit cu bucurie :

Rozària era cu mine  – un’ să fie…?

copile – -i îngerul fără de care-i totul labirint

 

de ce n-o-mbrăţişezi – de ce vrei ca să mint?

Rozària – când scriu – e pieptul meu

 

rebelul chiot şi oftatul greu

Rozària-i şi stih de bucurie şi grădini d-extaze :

Rozària e viaţa-mi printre îngeri – printre raze…

e Paradisul Poeziei fără fraze…

***

 

INTROSPECŢIE

 

neliniştite păsări fac a ploaie

timpul cărunt tot cade şi se-ndoaie

urăsc cumplit şi inutil umanul

ştiind – lucid – că am pierdut limanul

 

vomită repede tot ce-ai trăit

tot răul ce l-ai dovedit

e-nvăţătura unei păsări-şefe :

« urgent – de Conştiinţă Crudă să-ţi faci grefe ! »

 

e bine să urăşti ? – e bine :

măcar nu minţi şi-ncă mai uiţi de crime…

…un clopot bate – ipocrit şi calp

 

aş vrea – la brâu – de univers – un scalp…

…nu e uşor să supravieţuieşti – când ştii

dar voi ucide-izbăvitor – cândva – în glii…

 

…Crist e-adormit buştean – în galaxii…

lăsat-a vorbă : despre El – nu scrii…

***

 

TOT SUNĂ TELEFOANE : „UITAT PLĂTIT FACTURI”…

 

tot sună telefoane :uitat plătit facturi”…

dar voi nu aţi uitat că nu voi să mă nasc

că n-aţi plătit nimic din miile de uri

ce tot clocesc – şi dureros – şi flasc?

 

atâţia şefi şi-atâtea datorii…

niciunul n-are-obraz – „filotimii

să-mi recunoască singurătatea-imperială

fără stăpâni şi fără chirfoseală!

 

nu sunt dator nimic – când nu m-aţi întrebat

de vreau a mă isca – ori – dimpotrivă – „ba”!

voi – însă – -mi datoraţi atâtea chinuri oarbe

 

şi schilodiri – şi găuri mari – de coarbe…

…de voi avea – cândva – un suflet şi-o voinţă

(scutite  – în vecie – de… bir pe  folosinţă!)

la mulţi voi arăta ce-nseamnă umilinţă!

***

 

SUNT PRINŢ DE SÂNGE – VĂTAF DE DRACI ŞI SOARTĂ

 

sunt prinţ de sânge – vătaf de draci şi soartă

iar Răului din Neamuri voi pune – grabnic – poartă:

să vină Răul – să-mi zică : „săru-mâna !

şi-apoi să-i scap eu – numa-ntre ochi – vreuna!

 

când văd că Răul vine cu feţele boite

cerându-ţi să-i zici „Bine” – şi numai pe silite

când văd că Rău în ţară aduc nu doar străinii

ci-s invitaţi străinii de…”rudele găinii

 

eu „cetăţean” m-aş face – de cel cu „tamburina

şi-aş readuce-n pieţe pe…”Mama Ghilotina”!

toţi trădătorii ţării – toţi venetici de iad

 

i-aş „prescurta” de-un capăt – pe bàscula de brad!

…nu e frumos : pe nume v-am strigat!

păi…dacă nu vă place – să nu-mi văd prag călcat!

***

 

CĂTRE  NEPOŢII  LUI DECEBAL

 

mai puţin de aţi dormi – grătare n-aţi împuţi

şi aţi învăţa-alfabetul – nu doar…”hoţul şi ruşfetul

dac-aţi învăţa să fiţi – nu doar pe-unde nimeriţi

dacă… – dacă… – mulţi de dacă… – …şi să n-aveţi – toţi dădacă

 

de la dracii harpagoni – canibali heterofoni

…ar mai fi ceva nădejde să scăpaţi de valul apei

dacă-aţi re-nvăţa – -n sudoare  – cum să ţineţi coada sapei…

…aşa – însă – daci străbuni – vă vedeţi nepoţi scopiţi

dispărând din bătătură – şi robind la cei pestriţi!

 

oar’ ce-ar face-un sfânt de seamă  (Decebal – încă – îl cheamă…!!!)

dac-ar auzi cum rageţi – de-unii singuri – mai cu seamă

de-ar găsi-oploşiţi cu acte  – -aici – numai criminali vestiţi

al caponi de Bolintin” – din New York  până-n…Pârliţi?

 

făr’  să stea pe gânduri – frate – le-ar întoarce…faţa-n spate!

Sfântul Decebal ce-aude  – nu „dacisme”:  paparude!

i-ar arde de vii – în câmpuri – pe sămânţă şi pe rude!

 

şi le-ar face gura horn – bună numai de „popcorn”…

de străini ne-or stinge neamul –  asta e : banu-i în iurtă

martir ai  pierit în luptă – n-ai bătut dracul pe burtă!

singuri de-om juca paiaţe  – Decebal să ne „agaţe”!

cine e din neam măgar – nimeni rău nu-l ia – când rage!

e măgar în bătătură –  nu e leu nici când greu  trage!

nu e leu  – nici urs de munte : soarta-i scrisă-n vocea sa

nu se supără strămoşii-i –  că-s tot „operişti” sadea!

 

dar de eşti din neam de regi – de ctitori şi de viteji

ia încruntă-ţi fierul-n piept – să scurgă sânge de cneji…

…faceţi bine nod la funii  – nu vă ruşinaţi străbunii!

 

…mai bine un Neam pierit – decât cu bani cucerit!

mai bine un Neam pierit – decât Neam batjocorit!!!

***

TOT BOCĂNESC DULGHERII – LA O ÎNCĂPERE

 

tot bocănesc dulgherii – la o încăpere

dulgherii cerului – chemaţi – la trebi – de Moarte

s-a fost lăsat amurgul – şi trei mere

căzură din copacul – zgâlţâit de toarte

 

clădiţi şi dărâmaţi – harnici dulgheri

stârpiţi şi sugrumaţi – sumbri hingheri

noi ne supunem – ca o turmă bleagă

nimeni pe Şeful nu-l-ispiteşte-ntreabă

 

ce drepturi El scornit-a să ne nască

şi cum eşti bun – făcând din om – o mască….

şi de pe unde şi-a tot scos demagogia

 

de-şi tot vărsă în evanghelii – isteria…

…prudenţi – toţi dumnezeii umflători de spaţii

desfiinţatu-şi-au biroul de-informaţii…

***

 

COPACI CU FRUNZE ÎMPĂCIUITOARE…

 

copaci cu frunze împăciuitoare

în murmur ele-ascund crimele lumii

şi pun surdini la fapte-ngrozitoare:

…”de ispitiţi va fi plin raiul – voi – postumii…”

 

copaci şi frunze – vânturi îngăduitoare

priviţi securea ce v-au pus-o la picioare :

nu mai cocoloşiţi călăii din vâltoare :

vă vor ucide – fără remuşcare

 

fără recunoştinţă fiară – asta-i omul !

lăsaţi să-i bată-al Morţii metronomul

căci e revoltător să aperi ucigaşii

 

toţi paricizii sadici – rânjitori ocnaşii…

lăsaţi Dreptatea – chiar aşa – schilavă şi târândă

să judece în cumpeni – măcar o dată – dând osândă !

***

VIN VEŞTI PRIN VÂNTURI ÎNCRUNTATE

 

vin veşti prin vânturi încruntate

iar frunzele cârtirii-s încântate

vai vouă! – orbilor cu faţa spre deşerturi

s-a scris osânda-vă – de sus – din munţii  ‘nalţi în certuri…

 

vai vouă! – Conspiraţia Dreptăţii s-a pornit

de-acum – veţi regreta la infinit

dar – neluaţi în seamă – colo-n bezne

să vă prefaceţi – senini – vă va fi lesne…

 

să ne rugăm la frunze şi la vânturi

să scrie tot – deschidă Porţi de Cânturi :

de-acum – Apocalipsa ne-a fixat – la Duh – sertar

 

iar pentru hoituri – pregătit-a var…

…de-acum înceapă viaţa cu adevărat :

căci zeu şi om se vor privi curat!

***

 

NU VOI DEZVĂLUI…

 

nu voi dezvălui – când Crist păstră tăcere

vă spun atât : alţi ochi – altă vedere

duhuri vom fi – lumina ne va prisosi – dar mângâia

nu va fi lume : PRIVIRI DUIOASE-N FLORI DE NEA

 

nu vă spăimaţi – dacă vă ştiţi curaţi

de Înţelepte Duhuri veţi fi întâmpinaţi

iar la ospăţul fără formă-ori nume

veţi fi sătui : vedea-veţi ZEU ANUME!

 

…cu cât privirea s-afunda-va în lumină

cu-atât mai fericiţi uita-veţi fosta vină :

voi înşivă veţi fi HRISTOSUL-RIMĂ

 

simţindu-vă – deodat’ – şi elfi – sal’mandre – -ondină…

…nu va fi lut – iar Duh pe Duh s-au cunoscut

Frăţìi – Lumină şi Durere – vor fi UNU-Frumosul – nu doar vrere!

***

 

MII  CÂNTECE  DUIOASE-AM  PRITOCIT ŞI-AM STRÂNS

 

mii cântece duioase-am pritocit şi-am strâns :

în viaţa asta – schilav-bravă – râs şi plâns

cui voi desface „stocul” – pe cine să încânt?

pân’ voi afla „zarafi de sentimente

pân’ să-i plătesc cu goale complimente

s-or scofâlci – chircite şi bătrâne

mii cântece duioase – din suflet – de la stâne…

 

voi nu ştiţi ce-i povara: gâlgâie-n guşa suptă

atâta ARMONIE şi CUMINECĂTURĂ !

…să n-ai cu cin’ s-o-mparţi – fie-ea şi secătură…

…se sting – toţi – pe picioare – oşteni fără de luptă…

singur – drumeţ posac pe ţărmuri blestemate

comori  azvârli în cale-ţi – comori de vis şi rană :

treci – nu te văd vii semeni – iar preţ la nestemate

poţi să-l cobori la ZERO – nu-ţi iau nici de pomană…

 

…mi-am risipit şi suflet – frâng mii duioase strune

pân-am muţit cu totul – căci n-am măcar cui spune…

*

sfinte cântece orfane

voi – icoane vane

n-am cui vă cânta

nici împărtăşi  – voi – rane …

 

‘temniţat în gura mea

cântul  se va sugruma…

…înăcrite – strâmbe-otrăvuri

vă veţi distila

lacrimile strunei văduvi

vor vrăji-mbeznat

în nopţi de Sabat :

FRUMOS – umilit

URÂTUL – trezit…

 

vor strivi planeţii

grăi-vor bureţii…

…ridica-vor – iar – în lume

criveţele şi nămeţii…

***

 

AVEAM IUBITĂ-N SUFLET – ŞI LACRIMI NU-N ZADAR

 

aveam iubită-n suflet – şi lacrimi nu-n zadar

căzut-am din clopotniţi – sunt Ultimul Zidar

am fost tocmit de Vodă – şi schilodit de Dracul

prieten îmi mai este – din când în când – doar Macul

 

ştiu – nimeni nu mă plânge : voi ziceţi că-s bogat

sau că – dintotdeauna – nici nu am existat…

dar n-am nevoi’ de lacrimi – nici glas de farisei :

intra-voi în pustiuri şi sugruma-voi lei!

 

..sunt fără de prihană – dar umilinţi mă-mproaşcă

până la gât – batjocuri mă-ngroapă – -aşa – în joacă…

în contra Celui Veşnic mereu mă răzvrătesc:

 

cerutu-ţi-am – vreodată – suflare – să trăiesc?!

…o nouă umilinţă – mai mare decât toate :

Zeul nici nu-mi răspunde – ci îmi întoarce spate…

***

 

PARODIE ÎNTRERUPTĂ

 

pe Argeş în gios – Negru-Vodă vine la recepţii

ce folos : voievodul are doar decepţii :

Manole se-mbată şi cade pe schele

meşterii-s trecuţi în foaie… doar în dorul lelii…

 

monastirea-i dărâmată – costelivă şi-explodată

(terorişti erau – „ca focul” – şi-altădată…)

a dat faliment şi vodă – au trecut pe-aici hingheri

ca să şbilţuie – ca lumea – ziua cea de ieri…

…dar voievozi de fală au fost prea puţini

cei de drept şi sânge –  cu coaroan’ de spini

‘genuncheau în schituri : „sfântă ţară – tu de ce suspini?

 

…ei rămân în rugă – numai în cămeşi

pân’  ţara s-alină – de turci ori de leşi…

…asta e Măsura – iar nu gluma proastă

 

ce-am proptit – ca-n trafic : „să nu fii ca astă!

***

 

O – PĂDURE MÂNDRĂ –PE-AICI  ŞTEFAN A TRECUT

 

o – pădure mândră –pe-aici ŞTEFAN a trecut

uite-n munţi topuzu-i – în izvor fierb’ scut

trece oastea-i mare – ‘narmată cu furci :

nu vă puneţi „capră” – leşi – maghiari şi turci!

…toţi duşmanii ţării şi mort îl mai tem

spada-i la Bizanţ   – păgânii o ţin: tremură şi  gem…

 

…dar români de-al’dată nu mai sunt acum

i-au făcut moşia sfântă – loc de jaf şi scrum…

munţii i-i vândură – ţarina-i străină

nat dement de astăzi… – …benchetuie-şi vină!

 

…suntem proşti – Măria Ta – taie-ne şi arde

şi adu pe plai-străbunul o sămânţă-aleasă

precum Tu aveai în oşti  – de tine culeasă :

 

martiri şi sfinţi de Valea Albă – heruvice garde!

Sfinte ŞTEFAN – în genunchi –  numai către Tine

mai căutăm Neamului  – DREPT : altul nu mai vine!

***

 

SPĂRGÂND „PARANTEZE” DIN ISTORII : NADA!

 

păsări aduc noaptea – păsări aduc ploaia

micii zei din frunze ciripesc somn verii…

aduceţi şi-IUBIREA – schimbaţi scris şi foaia

faceţi să se frângă jocul întâmplării!

 

peste munţi şi creste – vedeţi coasa Sorţii

ciuguliţi tăişul – daţi un brânci şi Porţii!

pliscul vostru-isteţ spargă ochi duşmani :

cu privirea fură şi ucid – prin ani!

 

…veac de neiubire – veac de nepăsare

Pasărea Măiastră te preschimbă-n Floare!

Arta şi Voinţa – Visul şi Credinţa

 

ne fie norocul – arma şi priinţa!

…de va fi nevoie – vom scoate şi Spada

spărgând „paranteze” din istorii : NADA!

***

 

BOIERI DUMNEAVOASTRĂ – NE VIN VOIEVOZII

 

boieri dumneavoastră – ne vin voievozii

aruncaţi în iaduri hoţii şi nerozii!

boieri dumneavoastră – treziţi din morminte

ŞTEFAN SFÂNTUL – iarăşi – ne este PĂRINTE!

 

va fi Valea Albă – dar – apoi – sihaştrii

ne vor pune glia pe noii pilaştri!

‘necaţi Amăgirea – Căţeaua Parşivă :

Pajura şi Zimbrii ne fie arhivă!

 

boieri dumneavoastră – cu trăsnet de spade

spintecaţi – în vintre – orice fel de sfade!

Trădarea – de vie – ardeţi-o-n altare

 

Crist-Judecătorul ne fie Cărarea!

…degeaba – farisei – vă smiorcăiţi în poală :

Ţara asta Sfântă-şi regăseşte FALĂ!

***

 

RĂZBOI ŞI PACE

 

deasupra de-mpăraţi  valahi şi de voievozi

deasupra de istorii  – de fel şi soi de „cozi

ne tună DECEBALUL – „REX DACIAE” – etern! :

…de foc să fie Floarea şi suflete ce-aştern…

 

Monah în togă albă se  roagă de se-ntoarce

(din Munţi El este MAGUL – cu Munţii soarta toarce!):

rugaţi-vă – alături de El – ca şi de Parce !

e singura Frăţie – e singurul Bun Rod :

să se îmbrăţişeze un REGE şi-un VOIEVOD!

 

ŞTEFAN şi DECEBALUL – acelaşi trăsnet groaznic :

leproşilor le strică hidos şi-otrăvit praznic!

…curaţilor la fire – să deveniţi Vii Spade

 

căci a-nceput Războiul – aşa cum se cuvine…

Război Nemerniciei – şi Pace în noroade!

***

 

ÎNŢEPENIT  DURERILOR CA PRADĂ

 

înţepenit  durerilor ca pradă

doar gura e de mine-n răzvrătire

…au fost odată făptuiri – cascadă…

…au fost odată ruguri de iubire…

 

da – sunt bătrân – Rozària – bătrân

tu – tânără-n vecìi – hermină

dar tu îngăduie-mi – afar’ – pe rogojină

să-ţi fiu aedul orb şi – de har – spân

ori trubadur – pe strune – cântărind-o pe-Arlechina…

 

voi molfăi cuvintele de crin

voi gângăvi şi răstigniri pe spin

dar tu te-nduri şi nu azvârli cu pietre

 

ci mă ajuţi să-mi aflu vechi şi sfinte vetre…

…Iubirea-aduce-n  sânuri bunătate

din care ne-om clădi – -amândoi – Cetate…

***

 

S-A RUINAT-A HARUL DIN DEVALE

 

s-a ruinat-a harul din devale

acolo cioclovinele au cale

dar sus – în Munte – mânăstiri şi schituri

sunt scări spre ceruri – cântece şi mituri

 

nimănui rob – Îl iscodesc şi cert pe Dumnezeu

mă mânii – mai şi sudui – deşi îmi este greu…

mă-nduplecă la pace doar brazii şi tăria

când vulturii-mi confirmă dinastia…

 

te doare să fii om – dar scârbă ţi-e de fiară

nemernicia din pieptu-mi voiesc – pe loc – să piară!

…să clocotească-avântul spre Adevăr – spre-Iubire!

 

Făţărnicia s-o văd stârpită-n fire!

…nu îmi ştiu zeul cu care mă-mpreun

dar  vreau să fie TRĂSNET – nu vreun berbant …păun!

***

 

ÎNCEP  SĂ CURGĂ GÂNDURI – SE POTOLEŞTE FIREA

 

încep să curgă gânduri – se potoleşte firea

sfătos îmi povesteşte – tot tâlcuind  – Iubirea :

acum e timpul bun de Poezie

acum e timp să mori în reverie…

 

Rozària – blândă himeră vastă

Rozària –  soră-zeiţă castă

când Duhu-mi potrivi-se-va în Sfere

şuvoi de Cântec ţi-oi dărui – putere…

 

putere din putere se zămisleşte Stihul

şi va cânta Iubirea – El – Cavaler-Zariful…

vom perinda prin stele – cu foc de crini – privirea

 

atunci – abia – afla-vom – adevărată – Firea…

…nu-mi irosiţi cu fleacuri izvorul către Zbor :

decât fără de haruri – mai bine cad şi mor!

***

 

DESCÂNTEC DE POET

 

răzuieşte – răzuieşte

foloseşte – foloseşte !

sub astre – trireme :

ard – cu har – vii steme

 

iată şi uimirea

curată-i şi Firea:

pe Crist găzduiesc

din Duh Îl hrănesc

 

Mătrăgună

Sfântă Lună

Cavalerii-mi se înstrună

Cântăreţii mă răzbună!

 

…Rozària – Har

Manole – Zidar

Cetatea-i de Zbor

cu zei mă măsor…

 

râdem măsurând

mereu – eu flămând

de vis şi de gând

de păduri şi iele

de păduri şi stele…

 

Arlechin cu crin

vis de messalin

pe oceanul lin

arde stea cu coadă

arde chin cu coadă

visele se-nnoadă

 

Arlechinul plânge

Crinul iar se frânge

Lacrimă de Stea…

…piei – tu – piază rea!

***

 

INTERPELĂRI…

 

ce-ai făcut PENTRU mine – nu împotriva mea?

ce-ai făcut pentru MINE – nu…”creatura Ta”?

n-ai niciun drept să judeci – EU la-ntrebări Te iau…

egoist – paranoic – meschin – laş – piază rea

nu mă-nspăimânţi – tirane – cu veşnicu-Ţi „bau-bau”!

 

m-ai dus cu zăhărelul şi cu vorba

şi-ai pus să născocească „biblii” şi-„evanghelii

de amăgiri – ştiu – plină-ţi este torba

şi – ţapoş – stai proptit doar în afèlii…

 

dar nu-Ţi îngădui să mă calci în praf

Tu – cari te porţi cu mine – ca zaraf !

mă răzvrătesc cu Zborul – cu Visul şi Colinda

 

şi trec de-a Ta minciună – zăngăninda!

…păsări se cheamă-ntr-una în văzduh :

eu nu sunt „robul” Tău – ci liber Duh!

***

 

VISUL SĂRMANILOR – BLÂND ZEU

 

da – Tu eşti „Creatorul”…dar cine Ţi-a cerut?

da – eu sunt „creatura”-Ţi : nu m-am cerut făcut!

cu jocuri  imbecile – zeu singur şi dement

Te grozăveşti atâta! – şi fără argument!

…Tu pentru Tine – Hamlet – ia-Ţi un abonament!

 

…prefer pe Răstignitul – naivul – torturatul

nu pentru sine însuşi! – ci ca să scape natul!

cu el sunt frate-ntr-una – corespondăm prin rane

vom face şi bilanţul…de fapte bune…vane !

 

nu ştiu de unde – oare – El răsărit-a-n lumi

îndrăgesc Înspinatul – cum toţi : schilozi şi buni!

El e nădejdea firii să vadă – iar – Lumină

şi să scăpăm odată de cei demenţi în crimă!

 

da – ştiu că Visătorul în tot avea dreptate!

…dar nu pentru-astă lume – …pentru-altă jumătate!

da – va fi bine-n lume – dar peste milioane

de ani şi de schimbări…pân-atunci – ghinioane!

 

n-aştept aici nimica – dar Cristu-nduioşează:

cât de modest – demn – sincer şi elegant lucrează:

nimic el nu ne impune –  nici nu se-mpăunează

 

de-aceea se-mplini-va – fără-ndoială – RAZĂ!

nu – nu mă cert cu Visul Sărmanilor – Blând Zeu:

abia El  e-Adevăr – Viaţă – Drum: şi uşor – şi greu…!

***

 

UN CÂNTEC PENTRU NEMURIRE

 

un cântec şi câteva frunze căzute

un cântec şi-o viaţă de vorbe pierdute

un cântec răzbate prin temniţi şi iaduri

un cântec dezvăluie raze şi vaduri

 

ce-am fost ? – o bătaie de joc a fiinţei

triumful şi spinii posac neputinţei

un cântec străbate şi crâncen – şi-extaze

poposind caravane la umbră de oaze

 

iubiri neiubite – disperări ‘năbuşite

meleaguri vrăjite – mereu nălucite

un cântec le ia pe arìpa-i de vânt

 

şi mă-nsenin : făr’ să vreu – şi eu cânt…

…mormântul îl pipăi cu mână de orb

şi cânt  – cu nectaru-n potir – şi îl sorb…

***

 

NU-I VARĂ – NU-I IARNĂ  – CI-I DOAR AMINTIRE

 

nu-i vară – nu-i iarnă  – ci-i doar amintire

ce-o poartă – spre ceruri – miloase zefire

nu-i rai şi nici iad – de lebădă-i cânt

tot ce-am iubit – s-a rotit şi s-a frânt

 

am grăit şi cu flori şi cu păsări măiastre

să rostească-n păduri numai numele noastre

să răspundă pădurea – pe pământ lămurească

ce din noi va muri şi ce-anume să crească…

 

dar pajuri şi crai – ‘văluiţi  – toţi – în foc

ne răpun evanghelii – căci – spun ei – deloc

nu e bine să plângi şi să ştii înaintele firii :

 

nici om nu vei fi – nici poem al privirii…

…să rabzi făr’ să plângi – făr’ să ştii dinainte

e semn – fără greş – de trăire fierbinte…

 

… nu prorocesc cei eroi de-epopei – nu întreabă

ci trăiesc ce-ntâlnesc – fără timp – fără grabă…

***

 

DESCÂNTEC DE TOAMNĂ

 

un delir de doi bani – două cruci pe bolovani

muntele-i urcat – vinul s-a uscat…

nici femeie şi nici fată – ci urnire de covată

am plecat de-am aflat – apoi mi s-a aplecat

 

nu cobì – nu orbì – cântă câte-o-ntreagă zi

eşti duşman – fii ţăran – tot cu grai de bărăgan

chin şi chin – nu-s din spin – ci-s muiate în pelin

…nu-mi arată – vinovată – ci s-aşază ciuci pe vatră…

 

rogi şi rogi – joc de ologi – soare-lună pintenogi

tu te trage la lumină – ici pe munte de sulfină

şi grăieşte cu-inorogi – fără să le pui dârlogi…

…pasărea măiastră cântă la fereastră

dar n-o ia nimeni în seamă – fi’ndcă n-are ramă…

 

nu mai trece la vecini – că te-i prinde-n mărăcini

şi-i rămâne agăţat – până vei fi judecat…

căci vecinii nu-s blajini – nu-s nici îngeri şi nici crini :

dracii s-au făcut savanţi – nu mai văd nici elefanţi…

 

caţără-te sus pe munţi – şi învaţă să te-ncrunţi

ia de-aicea trei nuiele – să descânţi cu ele-n stele

desfă còrbii de mormânt – lasă-i să ardă în vânt

că va fi lumea curată – cât şi mirul luminată…

 

ia cădelniţa de mire – schimbă totul după fire

ia lopată din afèlii – să îngropi vreo două-ofèlii…

prepeleacul tot mai creşte – luminează – pârpăleşte :

nu te-uimi de lungi cocoare – stins-ai lumea unde-o doare…

***

 

BALADĂ

 

a fost odată-o lume bună

acum e oarbă şi alună

nu vor mai fi nici păpădìi

să lumineze bagdadìi

 

treci paiaţă creaţă

la loc de verdeaţă :

unde mă-mbiai pe mine

acuma să stai tu bine

 

paiaţă din cer

cu lege de fier

lasă Răstignitul :

iscă Răsăritul

 

iubire mare în paner

se naşte – măre – un mâner…

treceţi pe-astă parte

ca să-nvăţaţi carte

 

cartea de păun

cartea de ceaun

cartea cucului

cartea nucului

carte veche – liră

schimbi semn ce se miră…?

 

cartea bufniţei

cartea ocniţei :

să-nveţi la şperacle

să descui cinci racle…!

 

să petreci iubiri

spini de trandafiri

sânge sfânt şi blând

ranele de cânt…

 

bietul cerşetor

cântă cânt de dor

cântă o colindă

rămân fără grindă :

văd prin tavan stele

mă iau după ele…

***

                                   Adrian Botez

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s