ADRIAN BOTEZ: DEZAMĂGIRI PERFECTE

PE OMUL SINGUR

pe omul singur îl ucizi
întâi

eu am fost mereu
ucis – pentru că
mereu am fost
singur

ce vă spuneţi voi? – că „singurătatea nu e
bună” – dar – vă spun eu – singurătatea
eliberează – spre
lumi la care n-aţi visat şi
nici nu vă veţi osteni a le
căuta
vreodată
***

DEZAMĂGIRI PERFECTE

greoi – am tot privit răsfăţul vieţii:
nicicând n-a luat în seamă pofta mea
poet bizar şi gingaş ca mistreţii
mi-am fost făcut din soartă – mahalà

e drept că-s obsedat de Norduri şi de ceţuri
dar aş fi vrut să trag şi-o duşcă de rachiu…
nu – eu interzis sunt – crunt – de la dulceţuri
silit să par un filosof sanchìu…

…la ce să număr felinarele pe poduri?
de ce mi-aş năzări o zână – dinspre bezne
că vine spre un urs ce-nghite noduri?

…e greu să nu mai speri – să mori e lesne…
…şi tot făcându-mi socoteala vrăjilor – în toate
simt gerul că-mi pictează fruntea: „nu se poate”…
***

INCOGNITO AUTOIMPUS

…şi boli – şi rele – şi-amânări de viaţă
păcate seci – păcate-mborţoşate
minciuni cu rost – măşti mii lipind pe faţă
crime din plictiseală – vise-asasinate

precum un stol de muşte se strâng toate
drapează-ţi îngreţoşător fiinţa:
contur nu ai – oricât ţi-ai da silinţa
s-alungi din juru-ţi ceţurile mate

dar sub mormanul hâd – care ţi-e chipul?
prin tine ce-a vrut El – oare – a spune?
răspunsul – de l-am şti – ar fi minune…

…minunea o sugrumă – astăzi – „cipul”…
…şi-aşa migrăm – din ceaţă spre tăcere
iar scrisu-i bâlbâit – slovele-aptère…
***

COLECŢIA DE MORŢI

am strâns la morţi o viaţă-ntreagă
colecţie-am făcut – beteagă:
căci tocmai eu lipsesc dintr-însa –
cu moartea m-am jucat – mereu – de-a prinsa

grămezi zac morţii-n cămăruţa mea
treptat – pe-ntreag’ retina-mi s-au pictat
încât – bucăţi de creier zgâriat –
picturile mi s-au făcut podeà…

se torc istorii vechi de prin oglinzi
căci morţii mei sunt pururi aburinzi
iar eu le-ascult învăţături – şi tac:

nu totdeauna murmură ce mi-e pe plac…
…dar îi suport – sunt morţii mei de taină –
poveri prăbuşitoare-n chiţimia-mi faină!
***

PUNE-ŢI RÂNDUIALĂ ÎN DUH ŞI ÎN CUGET

I-am bătut în uşă – ieri – Lui Dumnezeu…
îmi deschise-emfatic – întrebă ţâfnos:
-ce vrei – măi mujice – plebeu caraghios?
-să mă faci – Mărite – din Măgar – doar…Leu...

…asta-i Armonia – ce-o visez de-o viaţă
între cer şi glie – între-Aed şi Zeu?
istorii de morgă-mi se perind prin faţă
prea puţine merit’ bocet de-alizeu…

răpănoşii oameni – fierbinţi de pretenţii
înfruntându-şi zeii – învaţă-aroganţa…
venind către raiuri – cu bune intenţii

bunul-simţ – deodată – îşi frânge balanţa…
…pune-ţi rânduială în Duh şi în Cuget
altfel – Armonia-ţi va scoate…un muget!
***

COLINDUL DE DUPĂ AFLARE

binecuvântată fii – ultimă rază
de-amurg:
acolo unde nu-s durere ori chin
voi s-ajung

e linişte-n cer – şi pământu-i supus
în colind:
îngerii trec – prin păduri reci – pustii
murmurând

mă cheamă şi vin – precum lacrima-n ochi
de vis tremurând:
am găsit în tării Maica Lacrimii Vii
aşteptând

aici mi-s – Măicuţă – nu mai caut potecuţă
e focu-mplinit
din lumea de umbre mă smuls-am grăbit
în sfârşit

Lebăda-Crist mă-ntreabă – cu Haru-I pe rane-mi
de-s fericit
dar rane-mi – Hristoase – erau îndoieli – pripit sfat:
acum Te-am aflat

nasc stele pe rănile mele – iar Crist – taumaturg
e sfântul meu sfat:
degeaba se-ncaieră lupii – demoni se vaieră:
lutul din mine
s-a luminat!
***

NOU COLIND DE ÎNCEPUT

…cântă cucul jos în vale
eu m-am tot pornit pe cale
şi de nu-s – şi de n-oi fi
lutul mi s-a primeni

cu fluturii am zburat
lutul mi s-a luminat:
am pus rană lângă rană –
şi-am topit mai mult de-o iarnă!

răstignit-ai răstignit
pe mine m-ai fost găsit:
stăm pe cruce – amândoi
munte de raze – cât doi

rază rană – rază rană
vei fi price şi dojană
rană rază – rană rază
munţii lumea luminează

…cântă cucul sus – în deal
lumi trec valul după val
lumina de min’ s-agaţă
în colind – o nouă viaţă

pe-unde inorogi albesc
am învăţat să orbesc
numai Harul să-l zăresc
numai pe Crist să-l găsesc

bucium sună a plecare
dumic zare după zare
până la heruvii-n zale
de-unde nu mai este cale

las în urmă sfânt văzduh
nu bociţi toţi cu năduf:
nu m-am născut pentru mine
ci s-aduc în car lumine

car de stele şi de cruguri
umple ceru-ntreg de pluguri
ca să are nouă brazdă:
pentru asta – Crist e-n caznă

prunc a fost – acum e pisc
corbul îi aduce-n plisc
apă moartă – apă vie…
…de-aici – Cartea mea se scrie!
…apă vie – apă moartă
Cântul porunceşte-n soartă!

e Hristos – Cântec Colind
nu mai trecem zgribulind
ci trecem – vrăjit – în strune
şi cu rele – şi cu bune

…ne primiţi – nu ne primiţi
toţi – voi – fi-veţi izbăviţi
căci păcatul-cucuvaie
Crist îl ‘nalţă în văpaie!
***

JUDECATA NINSORII DIN CERURI

cad fulgi de zăpadă – şi-s grei ca blestèmul
albii leproşi orice cap cărunţesc
amărârii din noi sunt pecetea şi semnul
din cer – înapoi – ne cad crimele: -acùm se vădesc

nu vorbì – nu cârtì – ci ascultă zăpada:
din jungla de ceruri – adulmecă Fiara
amùşină mistic – alege-şi iar prada
îi auzi – paşi de smoală – lipăind – în jos – Scara…

a-nceput Judecata Ninsorii din Ceruri
şi nimeni nu scapă – luminatele geruri
ne sfâşie piepturi – Adevărul adapă:

bocăneli se aud dinspre fiece groapă…
…suntem trişti şi-apăsaţi – ne căim cu-ndoială
dar cu Alba Stihie nu faci târguială!
***

FRENEZIA JUDECĂŢII

ies còrbii din scòrburi – cu vuiet de zboruri
şi umplu zăpada cu umbre şi goluri
Sfârşitul de Lume se pune pe treabă
vin corbii-n rafale – fără chei ori tarabă

ies còrbii din scòrburi – şi morţi din morminte
cărunţi de zăpadă – se scutur’ – şi-s crànii:
Sărbătoarea-a-nceput – prelùdii sunt stranii –
ascultă urgia de Vuiete Sfinte
(…nu încape în Cărţi – nu încape-n Cuvinte...)

acum e Dreptate – şi crima nu trece:
Hristos este Corbul – judecăţi sunt măreţe
iar Tăişul Securii: Privirea Lui Rece

spintecând greu minciuna şi scârba din pieţe…
…cei trufaşi plece-şi capul: nu mai e loc
de-osândìri ca distracţii – de bătaia de joc!
***

NOROI DE SÂNGE CURGE-N CERURI

noroi de sânge curge-n ceruri – închipuind lutos amurg:
istoria crimei – a demenţei şi a trădării fără leac!
…fantome bântuie prin staluri – bocind Lumina lui Licurg
şi zei protèctori – zei nemernici – mereu un rămăşag tot fac

da – derbedei celeşti – „raison”! – princiara beznă n-are frâu
ne-am strangulat şi conştiinţe – creierii ne atârn’ – lălâu
dar tot ce este mâl şi-otravă şi uriaşi saurieni
îngheaţă pe măsura vieţii – înmărmurind siberieni

…e tot mai linişte în crimă – se săvârşeşte tot vârtos
dar toţi călăii – beregata şi-o simt tăiată pân’ la os…
…noi – imbecilii-umanităţii – mai îndrăznim să dezvelim

din zdrenţele naivităţii – Frumosul: altfel – nu trăim…
noi – Traficanţii de Speranţă: Sfârşit de Lumi – sărbătorim!
***

SE SFARMĂ PĂSĂRI ÎN VĂZDUH

se sfàrmă păsări în văzduh – haos de sunet jubilează
spectre de sânge-ncoronate domnesc în negura-amiază
stârvuri topeşte moartea-n mâluri – vin crocodili din galaxii
se instalează – sacri monştri – în largi vitrine vineţìi
căci cer-pământul e-o mocirlă – pe care zeii o străbat
Creaţia-i o ţopăială – o parodie de Sabat…

da – zeii – disperaţi: convulsii – molimi în dar şi-epilepsii
zei conştienţi de-ntârziere – au zăbovit în circ prea mult
degeaba-l vând la solduri astăzi – căci Demonu-i de mult adult
…zei fără chip şi fără-obrazuri – urlă acum sfinte-astenii…

scot capul şerpii din pendule – făcând plăcut ultimu-ospăţ
dar plozi de crime vin prin vulturi – transformă totul în dezmăţ:
e-un univers de Ouă Sparte – chiftesc de-albuş orbii iernatici

călăii-n baluri fac infarcte – înfigu-şi mâna-n piept – emfatici
cuvintele-s o scorojeală – şi strat cu strat vădesc neantul
…cândva – se zice – oratorul – era un uriaş – Atlantul

…hai – cumpăraţi dezastrul proaspăt – ieftini ca braga-s sorii toţi!
…hai – cumpăraţi – şi mai degrabă – …sunt semne: vin Misticii Hoţi!
***

NERĂBDĂRI POETICE

bolboroseşte drept ca mămăliga
un suflet de Poet – încins cu aripi:
şi dă-i – şi dă-i cu săpăliga
până zburătăceşte îngerii în sarici!

exasperaţi – ei strigă – îngereşte:
„-dar potoleşte-te – Aed Dumnezeiesc!
oricum veneam la tine – părinteşte…”
„-nu! – vreau acum! – că mă grăbesc…

…la ce s-o fi grăbind – nenorocitul?
spre alt poem? – spre altă strofă oarbă?
dar solii Domnului iartă nepricopsitul

şi îi azvârl cuvinte – cât să soarbă…
…ce bună-i gura asta de ambrozii!
ia să gătim – la îngeri – alte-explozii…
***
Adrian Botez

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s