ADRIAN BOTEZ: HORA BUCOVINEI

HORA BUCOVINEI

 

Bucovineana Horă plânge

departe e – şi iar se strânge

e cântec vechi – din regi uitaţi

odat’ cu grâul semănaţi

 

fiică de voivozi – Cântarea

plânge c-un ochi – dar cel’alt râde

lucrarea duhurilor hâde

nu s-a lipi – în toată zarea

 

Hora Bucovineană plânge

lacrimi şi-ascunde – însă – -n pumni

atâtea răni – atâta sânge:

cântarul vremilor se frânge

…din veac se răstignesc cununi…

 

dar munţii ne surâd – şi-s falnici

căci Ştèfan-Vodă-a dat Cuvânt:

a pus răzăşi în ceruri paznici

Sfântul rămas-a-n Ăst Pământ!

 

Bucovineana Horă plânge

departe e – şi iar se strânge

umărul regăseşte umăr

ascund martirii fără număr

 

să nu ni-i ştie-n veci spurcatul

cazac pribeag şi fără lege:

din ceas în ceas – cuminecatul

e bici de foc – e bici ce DREGE!

 

când Ştèfan braţu-a ridicà

duşmanul se va spulberà

şi se va-ntoarce-n vânt pustiu:

mortul de veci e…doar sicriu!

 

Bucovineană Horă Sfântă

ne fost-a soră în urgie

duşmanu-i orb – dar Hristos ştie

că orice răni – raze frământă!

 

în legănări de val – pădurea

pofteşte la ospăţ toţi Magii

iar fruntea Horei nu-i doar una:

e Soarele – dar e şi Luna!

 

pământul Horei se sfinţeşte

căci pasul Horei hotărăşte

Grădina Maicii-aici să fie

din vecii vechi – în veşnicie!

 

această glie nu se vinde

cum nu ne vindem Sfânt Părinte

cum nu ne vindem legăminte:

durăm lumini – rugă fierbinte!

 

cazac spurcat – să-ţi intre-n minte:

pe unde calci tu sunt morminte

de voievozi – paloş de foc!

tu n-ai aici nici rost – nici loc!

 

n-ai ochi să vezi cum creşte-n suflet

credinţa-n Crist şi nou răsuflet

când Hora face-un pas şi vine

cresc rugăciuni contra jivine!

 

duşman sărac prin bogăţie

duşman bogat prin tâlhărie

veni-va o lumină vie

cu pustnici sfinţi şi voievozi

să facă rânduială-n sorţi

 

nu aştepta această zi:

menită-i a te pârjolì

te va preface-n iaduri mii –

păgân adus de prin pustii!

 

nu aştepta această zi

e ziua ce va resfinţi:

lacrimi – dureri şi rane grele

pe toate va preface-n stele!

 

vom fi din nou popor de munţi

cu trăsnete pe-a’ noastre frunţi!

popor din astrul numit Jale

din ceata moşilor cărunţi

vom re-nvăţa a noastră Cale!

 

nu plânge – Horă-a Bucovinei:

am risipit şi Moara Vinei!

iar sângele vărsat de crai

ne va-mbrăca în sfântul strai:

 

din nou – popor de împăraţi

lumini-cununi – pe frunţi de fraţi

Hristos fi-va-ne viersuire

iar Hora scrie-a noastră fire

cea Vie şi Adevărată:

n-o mai uităm –CĂ-N  CER  E  PLATĂ!

***

 

TARANTELLA – TARANTULLA

 

ori drăcoaice  

ori regine

Taratellele păgâne

Taratullele bătrâne…

Dansul de prinţese

dracul paşii ţese:

Dansul – Dansul e de vină

de la el nădejdi – lumină

şi miresme de Albină

dans scăpat din râu

mestecat cu Grâu

Dansul fără frâu…

 

e incendiu şi grădină

brazdele sub paşi suspină

şi-s borţoase de lumină

Regi-Ţăranii se închină

din agonisiri de Pâine

mâinele rămâne mâine

(…rădăcina lui de câine!)

da – Temeiul tot rămâne:

Tarantullele bătrâne

cu venin şi cu cadâne

cu mânii şi paradis

nebunìi ce nu s-au scris:

ţesături de cer şi iască

numai bătrânii cunoască

vrăjitòrii să vrăjească

sorţile se împletească

numai Zeii să trăiască

stele-n Cântec să-nmulţească

Smirna lor să ne-ameţească

Zidarii văzduh zidească

Podeţ pentru Orbi să crească:

în noaptea călugărească

Luna nu-i numai o mască

Luna-nvaţă să iubească…

Tarantulla să-nmulţească!

 

TarantullăTarantullă

fată de venin şi hulă…

***                  

 

ARMONII SĂRATE (Colindul VRĂBIEI)

 

Armonii Sărate

vin să ni s-arate:

Vrăbii ne-savante

ţopăie-elegante

şi le sunt…”servante”…!

 

…nu scrâşni – Călău

nu omorî rău:

omoară pe seară

pe Zeu să nu-l doară!

Zeul într-o doară

din zid se strecoară

şi zideşte-afară

cuiburi de cântare

şi raze-n altare…

domnule Sulfină

viaţa este plină

cerul se înclină

mi se varsă – lină

în poale – divină

Cea de Taină Cină

 

Vrabia de asta ştie

preaplecată în urgie

vifor şi împărăţie:

pe crai îi cinsteşte

pe drac amăgeşte

colind îi şopteşte:

colindul  opreşte

de-a mai întreba

de-a mai înjgheba

îndoieli depline:

Călăul de vine

sau tace-n ruşine…

 

eu mă uit în pisc

la vulturi cu plisc

la hore de zâne

descântec de bine…

 

…cântaţi toţi Colinda

fùlgere Oglinda

să ştie Călăul:

nimeni nu-i vrea răul

numai să ne-ajute

numai să asculte

Stih de Minunare

epopei cleştare

cu Crinii pe scuturi

Trandafiri din luturi…

să dea ascultare

celui ce-i mai mare:

STIH CÂT ŞAPTE-ALTARE

împletind stihare

cât mări de tămâie

cât valuri de grâie

cât murmur şi nunte

cât soare în munte

Mumele cărunte

Pajuri dragi şi crunte:

să-şi cresteze-n frunte

Glas şi Grai-Cântare:

nu-i de-nmormântare

ci-i taină de-aflare…

 

…magii-l ţes la iesle

să scrie Poveste

despre munţi şi creste

despre codru – despre rai

despre sfântul nostru Nai

 

…aşa va uita tocmitul

el – Străin Posomorâtul

să mai ‘nalţe schela morţii:

Vrabia din gura porţii

schimbă după cântec sorţii

şi în loc de moarte

iese – vedeţi – Carte!

 

Carte şi-un Colind:

Hristosul Cel Sfânt!

***         

                           

CARTEA

 

Cartea se scrie cu

sânge – sub dictarea

luminii din lumină” – adică – a Lui

Dumnezeu Cel

Care s-a Răstignit pentru noi – încăpăţânaţii – cu

cele mai variate şi năstruşnice

nevoi

 

Cartea se scrie cu Sângele din

Rănile Vieţii – şi e confirmată – cu

ascunsă rază a gheţii – de

cel ce-a dictat-o – adică – oricât n-aş vrea

eu – de

Dumnezeu

 

Cartea e scrisă şi cu

Lacrimile Morţii – şi deci numai

noaptea o pot duce – ca pe-o tainică

suplìcă şi a sorţii

arvună – să-i dea

Dumnezeu – rezoluţia cea

bună

 

Cartea e scrisă – uneori – din

disperarea şi revolta

copistului – de a nu i se permite

opinie personală – şi atunci

pluteşte deasupra

filelor ei supărate (cu pofta de a

răsturna tot

tărâmul!) – violent

deschise şi

răsfirate – un început de

tornadă – cu fulgere şi tot

tacâmul – dar o tornadă încă

neînfiripată – anemică şi

gripată – tornadă divină

netrecută în

faptă grăitor-tunătoare

deplină: până la urmă

se dovedeşte a fi fost doar o

boare – a unui Dumnezeu ce-a deschis

fereastra raiului – şi stă – şi El – la

răcoare… – …nu se confirmă cumplita

rumoare – că ar fi închis Dumnezeu

Cartea – pe veci – sub

Blestem şi

Heruvimă Candoare

 

dar toate

astea-s mistice pricini şi

de nedesluşit nicicând (deci

neslovenite de nimeni!) SFINTE TAINE: Cartea

este şi expresia necesităţii Lui

Dumnezeu – de a nu fi şi

rău – de a nu rămâne „pe scut”:

singur şi

mut…

 

de aceea

scribul şi

Cartea sunt UNA (…fireşte – se zice –

mai agreată-ar fi

Cartea – care din Graiul Dumnezeiesc este

Partea! – dar care-i şi mai plină de

Sfânt Tupeu – şantajându-L pe

Dumnezeu – de când ar fi auzit Ea

autorul fiinţei Ei n-aş fi tocmai

eu…) – …mă rog – reţineţi de-aici doar:

asta: Cartea şi scribul sunt trataţi de

Dumnezeu – ca fiind acelaşi

Lucru (…cam jignitor…mă simt precum nu se simte

bursucul…) – aceeaşi

fiinţă (încă de priinţă…) – şi deci intră

amândoi – ca doi

gemeni pisoi – sub iertarea – sub

GRAŢIEREA SUPREMĂ a Lui

Dumnezeu

 

…e greu…dar

sughiţi şi

înghiţi… – …însă mai aşteptaţi

puţin – pentru că încă nimic nu-i

clar şi

deplin – iar eu şi cu

Dumnezeu suntem

gemeni fraţi: care va să zică – certaţi

şi degrab’ împăcaţi…

 

Cartea – deci – a fost

este şi va fi – PODEŢUL DE ŞIPCI

dintre pământ şi cer – dintre maeştri şi

ucenici – PODEŢUL pe care

printre cereştile

şoapte – în miez de

noapte – pe ascuns – se întâlnesc

Faraonul şi

scribul – amândoi

incognito – să nu-i afle tot

tribul…

 

complicitatea lor şi

motivele ei – nu vor fi cunoscute de

plebe – adică de serafi şi de oamenii

normali – nici măcar la

Judecata de Apoi: pentru că  se va

face – după Marea Judecată – o altă judecată

pitică (…mă rog

fără tot fastul şi

farafastlâcul… – …şi

evident – mai mică…) – o judecată fără public

restrânsă şi ciudată: judecata

pe (din) dos –

a NEBUNILOR (a „răsuciţilor-străbunilor” – axe de

galaxii şi călări pe

comete

cochete…) – … a NEBUNILOR ÎNTRU

HRISTOS…cu Condeiul-Suliţă – ca la un

Sacru Turnir – scos

şi-nălţat spre stele – precum

visele tale-ale mele…

 

VERDICTUL FINAL – nu-l va şti nici măcar

Judecătorul – căci

Cărţii – nu i se citesc – de nimeni şi

niciodată – decât – cel mult

COTORUL

 

…abia atunci scribul va

afla – că

putea pune în Carte – întreaga lui

LUPTĂ – parte-n parte – cu

Patronul de Scris – Eternul

Cosmicul Indecis (…putea să-I şi dea

în cap cu castronul!): n-a dictat

nimeni!

 

…pur şi simplu

singure

Răstignirea (zisă şi

Încercarea Aripilor de Crin) Lacrimile şi Ranele – ele-nde

ele – s-au pârât şi s-au

scris!

 

…sărmanele…

 

…deci nu-i vorba (când grăieşti – „ca din carte” – de

Carte)  – de niciun

manu-scris” – ci este – cum altfel? – un

sânge-autoscris”…

***

 

DE  ŢARA  ASTA  CUI  OARE-I  MAI  PASĂ?

 

de ţara asta cui oare-i mai pasă?

cine – în pălmi rănite – simte iar cum curge

Sânge de-Valea-Albă – din „martiri de casă”?

Vlahia-n hărţi de belferi stă s-amurge…

 

dar „sfânt poporul” nici nu-şi ştie nume!

cu cine să te-aduni – cu ce credinţi?

strămoşii-au fost uitaţi sub brazde-n hume

iar veneticul calcă ţanţoş pe morminţi!

 

deşteaptă-te române”? – -i mort poporul:

porcii se-ndoapă-n locu-i – pân’ la vărsătură

horăie-apoi – ca pernă având …mite…!

se scoal’ – grohăie pe-ntrecute: doar oborul

 

azi se deschide: sunt vânzări de vite

…nu-mi sunteţi semeni – pentru voi am ură!

Hristos – scârbit – e dus din bătătură…

***

 

POVESTEA OMULUI

 

a fost odat’ un om pe craca firii

şi rezonabil arătà – iar trandafirii

îi făceau semn de jos – că e destul

să fie căţărat – dar şi sătul…

 

trufia de-a fi sus – pe nimeni întrebând

l-a coborât – din cracă-n cracă – la pământ:

s-a oţărât – din greu – crezându-se-mpărat –

iar Dumnezeu oftă: „şi ăsta m-a trădat…

 

când s-a dat jos – s-a înnegrit pământul

s-au vestejit şi flori – s-a pornit vântul

în fine – nimeni nu-l privea cu-iubire

 

căci îşi sărise – un nebun – din fire…

…pe cine să dai vina? – să-njuri pe Cel mâhnit?

Hristos – din disperare – pe munţi s-a răstignit…

***

 

PUŞCĂRIA

 

popor de şobolani şi de năzgâmbi

s-a pus pe cizma-mi – a ros pân’ la carâmbi!

din stele-mi vin impulsuri asasine

…în beci – frigul prostiei pleacă – vine…

 

sunt prizonierul toleranţei oarbe

oaspete-mi e vampirul ce mă soarbe

…drept – m-aş sorbi şi eu – cu tot cu cap

dar de invazia prostiei tot nu scap

 

….pivniţi – negre clociri de gânduri şi de ape:

stau pe un ciot – şi-mi admir puşcăria:

nu se gândeşte nimeni să mă scape

 

iar ani posomorâţi îmi cresc mânia…

…afară – oare – o mai fi lumină?

ascult în întuneric: cineva suspină…

***

           

ÎNCEPUT DE EPOPEE

 

călări prin toţi munţii şi rupţi de hăţişuri

hoţi mistici de Lună caută-ascunzişuri

spintec’ pădurea cu multe-ascuţişuri

transformă-orice vale în şapte suişuri

 

a-nceput epopeea – şi Luna-i ostatic

prin bezne dansează un lup singuratic

ieşindu-şi din piele – toţi şerpii sunt lebezi

…cavaleri tropotesc – dar de ei să te lepezi!

 

din cai şi din munţi e făcută povestea

şi scrisă pe aripi de vulturi e vestea:

toţi cavalerii-s amanţi Zânei Lună

 

dar unuia singur Ea-i pune cunună…

…să nu crezi ce vezi – cavalere noptatic

căci Luna te-nşală – o – greier dramatic…

***

 

POET RADIIND

 

mă-nchin la păuni şi la mine – mereu

(revoltă vastă-n Cupele Lui Dumnezeu!)

eu – Răstignitul Munţilor – şi Cavaler

deschid vestitul bal de aştri – în eter

 

suind din cer în cer – voiesc Lumină

vaticinând să fiu văzut pe scena ‘nalt-divină

şi vifor de voinţă-aplauzele de zei

când plimb de lesă Luna printre lei…

 

…pe schele-ameţitoare – Nou Manole

…îmi jertfesc inimi către ape şi gondole

să crape dogi şi diavoli – laolaltă

 

inelul sacru îl arunc în baltă…

…Poet-Nebunul iar cântă-n floricele:

i-am dat şi somnifer – tot radiază stele…

***

 

EU – PLUTONUL DE EXECUŢIE

 

…se făcea că

aveam misiune – de la

Şeful Suprem – şi trebuia să vin – din

cer pe pământ (din

senin spre gloduri

puturoase…) – şi să-i lichidez – fără

nicio excepţie – pe toţi

oamenii (această specie

exasperantă!) – să-i scot – adică

din calculele şi economiile lor

scorţoase şi pururi

păguboase – să curm crimele lor

banale – exagerat de

urgente şi

h(c)oleric hidoase…

 

pe drumul spre pământ – am

auzit o voce birocratică de

consilier (poate că vorbea de mult – dar

fondul sonor al meteoriţilor o cam

adormea…) – o voce plină de

praful nesfârşitelor hârtii

sacre – dar şi de

calculaţia meschină a

lacrimilor pe kilometru pătrat – lacrimi încă

nestoarse…:

 

-…printre cei pe care vrei să-i lichidezi

vor fi şi

femei – copii – bătrâni nevolnici – …ştiu

ai mai auzit această placă

memorială

milenară şi

tocită până la vomă… – dar se poate că

e şi-un adevăr – pe undeva – în

cuprinsul ei… – ce-ai să faci? – …vocea devenise

curioasă

ca un hârciog dormind…

 

eu nu luai în seamă tocmai

birocraţia vocii – şi mă înfierbântai de

logica istorică:

 

-nu ştiu cine şi unde se află în

vorbă – aşa – pe ne(s)pusă

culoare de zi – dar

femeile sunt vinovate tocmai că sunt

femei: mereu divid Extatic Androginul – mereu

nasc numai răul – se împrietenesc numai cu răul – până la

trădarea propriilor interese: ele sun subspecia eminamente

demagoagă şi sofistă – încurcând şi năucind

Cuvântul în

disparate silabe – de la ziua a

şasea şi

până azi…

 

-…şi nu se poate face – oare – nimic – spre

ameliorare? – hârâi hârciogul

trezit pe-un sfert…

 

-nu…nimic şi

niciodată – aici şi

acum… – …iar copiii sunt ce-au vrut femeile: viitorii

călăi cosmici…

 

-…dar bătrânii? – din nou străbătu – printre

meteori – hârâitul hârciogic…

 

-…iar bătrânii sunt călăii ieşiţi la pensie….de ce m-aş

împiedica de  mincinoase-argumente

lacrimogene – şi să opresc sau

întârzii execuţia asta – de la-nceput

plănuită de El?

 

-…faci cum crezi – se auzi – îndepărtat de

o cometă răzleaţă – opinionul hârciogăresc… – …eu doar ţi-am

schiţat devizul…pardon…profilul

deşertăciunii – al goliciunii

planului tău…

 

vocea se înmuiase – de eter şi de

praf – se înmuiase de-a

binelea – şi se stinse – undeva – între

galaxii…

 

dar eu continuai şi fără

preopinent – în virtutea

inerţiei:

 

-eu nu sunt om – sunt

mânia divină-n acţiune – sunt

expresia unui dinamism – excesiv întârziat  – al

şefescului plan: El a ajuns

la marginea dinspre-asfinţit a

răbdării… – …sunt cel ce pregăteşte

patul germinativ – pentru un nou

experiment divin – sau poate pentru

un nou eşec divin…actorii au – mereu şi

oriunde – acelaşi

profil…

 

…şi i-am lichidat – acolo jos – pe

toţi – chiar „pe rudă pe sămânţă” nu se

putea – dar… – …pe „rudă” a

mers (bogdaproste!): ce-o ieşi o

ieşi – eu nu am nicio răspundere – eu sunt doar

plutonul de execuţie

stelar…

 

n-am în răspundere

viitorul astral – iar în

prezent… – …da – vă rog…poftiţi…poftiţi la

noi…poftiţi toţi cei curaţi…ori

curăţaţi…

 

am constatat – însă – printre oaspeţii

nepoftiţi – de la

Balul Sfârşitului de Lume – că mult prea mulţi se

considerau curaţi – dar când treceau în – imensă – sala de

dans – în

sugrageria stelară – totul se mânjea pe jos şi

puţea de te trăsnea – negrul ăsta de

păcură şi motorină

virginală…

 

…oricum ai proceda – şi

de pe orişice post ai face-o – cosmosul ăsta e doar un obiectiv

vermicular – un templu ferchezuit după gustul

viermilor – adică: deci – niciodată – din viermi şi

planurile lor – nu va ieşi numărul

câştigător…Marele Vierme tace şi

desface…de fapt – mereu

reface…

 

…şerpii deja se ridicau şi

mergeau pe două

picioare…

 

…aşa că

eu m-am trezit – brusc şi

complet buimac – dintr-un somn

eminamente retoric

strategic (….doar aparent

isteric!) – un somn ghiorlăneşte

sulfuric – şi mânjit de un

negru caimac…

 

…dar – ciudat! – auzeam – tocmai de la

coada somnului – vocea

mea – supralicitând: „noi – teroriştii cosmici – toţi de

faţă – drepţi! – suntem – ce mai! – <<în păr>>

(…sau în Măr – o – străvechiul – atât de bine orientatul

Măr! – …care se poate

re-plăsmui – după voie – preferinţă

dorinţă şi solicitare – în frate sau

văr…) – …vreau să zic – suntem toţi

prezenţi şi vă facem – pe orişice

plac!

***

 

PENTRU CINE S-ARATĂ HRISTOS?

              se închină soţiei mele, Elena, pe 6 Decembrie, de Ziua Sfântului Mare Ierarh, Nicolae

 

Motto: Pentru cine – oare – s-arată Hristos

           Când din inime beznele-au ros cu folos?”

 

sticlind din munte-n munte bună vestea

Magii iar s-au fost pornit la drum

proroace stele spun – pururi – povestea

pe care toţi – se zice – -o ştiu acum

 

un Prunc Iernatic lumina-va

ochii din lume  – fără rost ori ştire

şi va-ndrepta spre raze Nava:

din val răsare Cale de Uimire!

 

…acolo-n munţi – păstori şi turme

cetesc pe ceruri sfinte urme

pe Magii-nfriguraţi de vise

 

ei îi primesc cu porţi deschise…

…atât mister – atât frumos!

dar vatra noastră-i stinsă – jos…

***

 

NEÎNŢELEGERI FATALE

 

copìi  înseraţi pe la poartă străină

vedem prin fereşti ispitirea-lumină

nu sùntem de-aìcea şi nu-i pentru noi

nici rază-ori minune – ci numai gunoi…

 

…de mânecă El – Răstignitul – ne strânge:

nu plânge – copile – şi nu te mai frânge

AICEA ţi-e casa – iar nu prin gunoaie

AICI îţi sunt ochii – hai – vino-n văpaie!

 

…e Străin – deci Îl scùtură mâna-mi greoaie…

ni-e bine la còcini – acol’ – printre zoaie…

părinţii ne-au spus s-alungăm pe Străinul:

degeaba-i El  – Sânge – e Foc şi e Vinul

 

òrbii părinţi ne-au cusut într-un sac

de-aceea-n ogradă – misterele tac

de-aceea în lume sunt bezne – declinul

 

şi toi e de iarnă – nu Crinul-Seninul

…părinţi din părinţi – ascultaţi de strămoşi!

primiţi – prin copii – şi pe Crist – şi pe Moşi!

***

         

MĂ CHEAMĂ MORŢII-N OSPEŢIE

         

mă cheamă morţii-n ospeţie

în lumea lor – cu mult prea vie

(…cine-a venit – tre’ să rămâie…):

în ăst tărâm v-aţi ghiftuit

în celălalt nu v-a lipsit…

 

dar eu din fire-s păgubos

şi un’ mă pui – nu prea stau jos:

n-am apucat să gust din miere

să vin la voi – n-am prins putere!

 

deşi e plină de ponoase

toate în lume sunt frumoase…

doar oamenii-s râioşi – şiroi –

 

ce-i pasă mării de broscoi?

…mai adăstaţi – colò – morţi buni:

am de văzut – pe-aici – minuni!

***

 

                Adrian Botez

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s