Alexandru Nemoianu: Un avertisment (clubul colectiv)

În noaptea de 30 octombrie, 2015, într-un soi de club din “centrul vechi” al Bucureştiului a izbucnit un puternic incendiu. Acest eveniment este reamintit cu îndârjire şi prezentat ca un eveniment care a schimbat realitatea românească iar cei ucişi în incendiu sunt prezentaţi ca “îngeri”, şi “martiri’. Nimic mai fals.

Acest incendiu a secerat vieţile a peste treizeci de tineri şi a rănit grav alte câteva zeci. A fost cu adevărat o tragedie. Dar acestea fiind spuse câteva lucruri trebuiesc spuse, câteva fapte care nu pot fi argumentate.

Sala unde avea loc acea manifestare era, aşa cum am spus, în “centrul vechi” al Bucureştiului. În acea parte a oraşului infrastructurile de baza sunt la nivelul ultimului sfert al veacului al XIX-lea, vremea lui Caragiale.

Acele locaşuri au fost preluate de personaje din nouă clasa a “nou îmbogăţiţilor” care le-au văruit, încărcat cu instalaţii pe care acele vechi clădiri nu le pot purta şi au creat o situaţie care era în aşteptarea unui accident. Accidentul a fost incendiul de care de care pomeneam.

În acelaşi timp trebuie spus că vineri seară, în 30 octombrie, 2015, un mare număr de tineri au ales, au făcut opţiunea liberă, de a participa într-o festivitate cel puţin îndoielnică.

Este vorba de “Holloween” ( un obicei American , din capul locului dubios) şi care nu are nici un fel de legătură, NICI UNA, cu tradiţia şi civilizaţia românească. Mai mult. ”Sărbătoarea” cu pricina celebrează duhurile rele, necurate, este în fapt o celebrare satanică.

Deci, repet, un grup de tineri au ales de bună voie să participle, într-o Vineri seară, la o festivitate dubioasă. Era dreptul lor să facă această alegere şi nimeni dintre pământeni nu i-a putut opri. Dar iarăşi este dreptul unora dintre pământeni de a nu aproba alegerea făcută de acei tineri. Existenţa pământească înseamnă şi circulaţia unor păreri diferite. Cei care au exprimat îndoieli privind respectiva “sărbătoare” au fost calificaţi că “obscurantiști”, ”reacţionari”, ”înapoiaţi”. Iar acei tinerei, care erau parte din clasa neo-ciocoimi, se autodeclarau “luminaţi”.

Ce este însă trist şi dovedeşte o logică bolnavă este reacţia mijloacelor de informare în masă, cele care în fapt, condiţionează şi manipulează modul de gândire a multora dintre Români.

Acel incendiu şi urmările lui, a fost prezentatat ca un moment de “definiţie” a gândirii colective româneşti. O afirmație hazardată și la limita scandalului. Gândirea colectivă românească este definită  de evenimente cu mult, infinit mai serioase.
Tinerii, mulţi dintre ei drapaţi în “Dracula” şi eiusedem farinae, au început a fi prezentaţi ca “îngeri”,  ba chiar ca “eroi”, oricum ca personaje superlative.

Încă mai absurd, mai bolnav, au fost aflaţi şi “vinovaţi”.
Fără îndoială că există vinovaţi. Ei sunt proprietarii acelui club ale cărui instalaţii s-au dovedit a fi fost improvizaţii periculoase şi autorităţile administrative care au dat autorizaţiile de funcţionare unor asemenea, repet, improvizaţii periculoase. Cei care au făcut asta au dovedit că sunt trup şi suflet parte din “neo-ciocoime” şi mentalităţile ei, câştigul cu orice preț.
Dar dincolo de asta căutarea de “vinovaţi” a devenit absurdă şi dovedind o logică bolnavă.

“Vinovată” ar fi fost, nici mai mult şi nici mă puţin, Biserica Ortodoxă Română şi cei care îi stau parte.
Ea ar fi fost “vinovată” pentru a nu fi jeluit cu convingere şi patos pe victimele incendiului. Ea, Biserica Ortodoxă, ar fi fost “vinovată” chiar şi pentru faptul că ar fi exprimat anume rezerve sau, lipsa de entuziasm faţă cu “celebrarea” acelui foarte dubios “Holloween”.

Pentru ce, sau conform cu ce logică, dreptul sau opţiunea unora de a celebra Holloween ar deveni obligaţie pentru cei care ignoră acea dată? Deci Biserica Ortodoxă era vinovată pentru a nu fi fost în accord cu “sărbătoarea” şi tot vinovată că “sărbătoarea” s-a încheiat cu un incendiu care a secerat vieţi omeneşti. Un cerc vicios absolut. (La care se adaugă şi faptul că în cadrul unei sărbători demonice s-au oferit şi jertfe. Asta ar fi trebuit să fie spre luare aminte).

Iar dacă mijloacele de informare au ales să dea acelei tragedii o dimensiune metafizică, atunci să mergem până la capăt.
Uneori opţiunile au consecinţe. Dar întotdeauna tragediile au o anume explicaţie, nu se petrec chiar la întâmplare.
Iată un caz prezentat în Luca 13;1-5:

” Şi erau de faţă în acel timp unii care-L vesteau despre galileenii al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor. /Şi El răspunzând le-a zis: credeţi oare că aceşti galileeni au fost ei mai păcătoşi decât toţi galileenii, fiindcă au suferit acestea?/ Nu!, zic vouă; dar dacă nu va veţi pocăi toţi veţi pieri la fel./ Sau acei optsprezece inşi peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi oare că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim?/ Nu!, zic vouă; dar dacă nu va veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.”

Să luăm aminte!

———————————

Alexandru Nemoianu
Istoric
The Romanian American Heritage Center

30 octombrie 2017

________________________________

Note

  1. Titlul original – Un avertisment
  2. Titlu pus de redactor – Un avertisment (clubul colectiv)
  3.  s u r s a
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s