CURĂŢENIA DE SÂMBĂTĂ

sâmbăta – bunica mea făcea
curăţenie – în casa veche – şi
fără să-mi dau seama
cum – începeau să dispară – rând pe rând şi
unul după altul – o
mulţime de lucruri şi contururi
inutile: rămânea
casa curată şi
luminată (…de parcă n-ar fi fost niciodată
veche…) – precum
Potirul Domnului

cum dispăreau acele
multe lucruri – contururi de
inutile lucruri? – uite
aşa: pur şi simplu – nu se mai
zăreau – nicicum – nici dacă ţi-ai fi
cumpărat o lunetă să le redescoperi şi să le
pipăi – formele şi
încheieturile

…de cum începea noua
săptămână – începeau
iarăşi – să se arate – pe rând – unul câte
unul – lucrurile dispărute
sâmbăta – până când umpleau – iarăşi
casa de vechime şi de praf şi de
pânze de păianjen
milenare – şi – mai ales – de
inutile – împovărătoare
contururi

apoi – iar venea sâmbăta
luminării şi curăţeniei şi – mai cu seamă – a
dispariţiilor…

…eu voi muri
sâmbăta – după care
iar mă voi murdări şi
pângări cu
existenţă şi contururi şi
vechime – într-o
oarecare luni – de după
curăţenie…

aş dori să fie veşnic – pentru
mine cel dispărut
sâmbătă: să nu mai
curgă – cu spume de
zoaie – celelalte
inutile zile…

atunci abia – voi sta cu faţa-n sus – către
cerul străbunilor – liniştit şi deplin
împăcat cu
Dumnezeul meu
***

Adrian Botez