ADRIAN BOTEZ: Toamnă luminată, pentru cei frumoși – și avertismente, pentru cei urâți…

TOAMNA ÎN PĂDURE

vii cu dar împărătesc şi cu odoare
vii cu sfântul aur al măririi din Culoare
vii cu Crist – Frumosul care doare
precum cântul îngerilor sus – în rai
cari spre Duh aprinde orice strai

păsările-îngeri – toate – de pe-aici
dăruiescu-ne pân’ şi-ultima suflare
pitulate-n ramuri – gătite-n stihare…
…şi privim – înfriguraţi şi tot mai mici
spre comorile ascunse-adânc în soare…

m-a lovit în inimă lumina – la hotar
m-a lovit cu dorul străvederii
dispărea-voi – mistic – l-al pădurii-altar

când bătea-va-n ceruri ceasul serii…
…şi voi lua cu mine – mărturii de har
în Călătoria Mare – stihuri stârnind jar…
***

RIGORILE TOAMNEI

toate comorile sfinte-ale toamnei
Lacrima-n chip de Frumos n-or plăti
…zeii-copaci – gălbejiţii prigoanei…
din scorbura cerului – călăii-or boci

au venit epopei pân’ la Poarta Măririi
nevrednice-aflate – se-azvârl în oceane
chivere-şi sparg Cavaleri Tăinuirii
turnirul e-al pulberii – fade şi vane

păguboase năluci se tot ţin după mine
de piei despuiat – mă aprind colo-n candeli
coşmar indigest – nici din hronici nu vine

vreun înger – ori foc orbitor de arhangheli…
…suporţi rigorile toamnei celeste:
vei ucide istòrii – mai sus de-orice creste…
***

TOAMNA – ÎN RITM DE VALS

în ritm de vals – rotind văzduhu-n vrăji
cad ploi de sateliţi îngălbeniţi:
frunzele – tot mai distilate străji
palat-copacii-i părăsesc – zbârciţi

o – nu sunt frunze – duhuri sunt de oaze
cu tifla dând – înscriu în aer fraze
s-aştern ocean de galben peste drumuri
din superbia lumii au rămas doar fumuri

iar eu – califul – iau pocal de raze
şi beau dintr-însul muzici şi extaze
eu nu mai ştiu furtuni – ci numai rai

prin umbra-mi trec nălucile de cai…
…între atâtea turnuri şi comori
ţi-e lene să trăieşti – dar şi să mori…
***

TREC PRIN VĂZDUHUL LIMPEDE-CLEŞTAR

trec prin văzduhul limpede-cleştar
(lucruri se văd din ce în ce mai rar…)
năluci de epopei şi de eroi
trec raze – sânge – sfinţi – dar mai ales – gunoi…

atâta-i trebuie-unui înger pân’ să vină
zburătăcind – biet orb – din vină-n altă vină
încât toţi crinii-adorm – veghind cavou de sori
astfel trezind spre somnuri aspre alte flori

voi fi pârâşul astei lumi clocite
şi-am să m-arăt cernit în ceruri bătucite
căci vreau a-i zicere – mâhnit – lui Crist:

văzutu-i – tot – zidit de-un cabotin – nu-Artist…
…dar Crist mă ia de mâna-mi întomnată
tăiem în mers – acum – un colţ întreg din hartă:

da – desluşit se vede târzia vinovată
căci vara-primăvara-s titani – dar altădată…
***

NU FI MÂHNIT

nu fi mâhnit – căci trecerea e lege
nescrisă-n cărţi – ci-n lebede betege
murit-au rege şi-un călău de flori
…frumoase crâng – tu cu minuni mă dori…

e-atât de blândă frumuseţea morţii
cât de stângaci se mişcă mâna sorţii
la mine vin cu jalbe în priviri
nu mii de lumi – ci mii de fericiri

nu-i toamnă – ci-i o scară către cer
fuşteii ard amurguri în eter
nu mai clintiţi vreo pasăre-n tablou:

şi-n stele – şi-n visări – e totul nou…
…am mai rămas la masă eu şi Dumnezeu:
vrea să pornim alt joc – dar eu L-amân – mereu…
***

VOI PĂRĂSI O LUME DE PĂDUCHI

voi părăsi o lume de păduchi
ce sug şi sug şi nu le mai ajunge
m-am fost suit pe ale zării muchi
şi nu mă vede nimeni – să m-alunge

da – cel ce nu-i păduche-i nevăzut
acoperit de scârba-i ca de-un scut
el n-are semeni – nici părinţi – nici fraţi
iar de pretinde că e om – urlaţi

voi născociţi averi – nimic n-aveţi
nici suflet – nici contururi de vânzare
la grădinar voi vindeţi castraveţi

doar în gunoi l-aflaţi pe cel mai mare…
…sătul de-atâtea slinoşenii care curg
decid : cu pumnii înainte – trec de-amurg
***

AVERTISMENT CĂTRE BANDIŢII CE VIN SPRE PATRIE

suntem o rasă care nu uită nicicând
suntem puţini – prăpădu-l facem mare
stàfii de spini – când patria-ajuns-a de comând
înfigem ghimpii-n dùşman – cu turbare

ne strecurăm ca şerpii – în firide
încolăcim ospăţul ‘naltei crime:
când ne-azvârlim veninul de aspide
rămân din voi cenuşi – goale de rime

nu vă jucaţi cu focul – rânjind trufaşii dinţi
veţi fi cu toţii scrum – bandiţii de hotare
toţi lacom avântaţii pe pământ de sfinţi

vor fi-ngropaţi ca pulberi – lungi şi-amare…
…iar noi hălădui-vom în vecìi de-altare
gustând cu zeii-fraţi ambròziile rare…
***

Adrian Botez

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s