ADRIAN BOTEZ: VIZIUNE SACRĂ

CONFIRMARE

un vreasc a trosnit sub picior

ură şi dorinţă de crimă
sete sălbatică – de a incendia
întreg universul

străfulgerările amurgului
printre ramuri – confirmă
***

VIZIUNE SACRĂ

o ulcică de apă vie – din
fântâna zânelor

munţii fulgeră
diamante – deschizând largi porţi către
paradisul amiezii

gânditor – vulturul se roteşte
ameţitor de
sus – binecuvântând cu umbra-i
tăcut
***

AŞ VREA SĂ FIU UN ASTRONOM

aş vrea să fiu un
astronom – să aflu – pe
ceruri – steaua unde se va duce
sufletul meu – sau
să mi-o aleg
eu însumi:

să pregătesc sufletul meu pentru
întâlnirea cu
steaua lui (menită sau aleasă…) – şi
la fel – să-i pregătesc
steaua lui – pentru a-mi întâmpina
sărbătoreşte – sufletul
meu…
***

 

PÂNĂ LA PRAGUL PRIMEI CASE

picioarele plescăie – dezolant – prin
noroaiele-nnoptate

o ramură grea de ploaie-l loveşte-n
frunte pe călător – stropindu-l
din belşug:

astfel – îl binecuvântează – până la
pragul primei case
***

NICIODATĂ

pansamentul
nopţii – aplicat peste rana
lucidităţii

chinuitor – spasmodic – somnul lipeşte
pansamentul de rană: niciodată
rana nu se va
cicatriza – cu seninul
uitării
***

FRUNZĂ ÎMBOLNĂVITĂ

frunză îmbolnăvită de
boli omeneşti: zace pe ramură – ca-ntr-un
pat de spital

toate frunzele o privesc cu
silă – fără să conştientizeze că epidemia
s-a generalizat
de mult – s-a instalat definitiv şi
absolut
(…pretutindeni…)
***

ÎNŢELEGÂND

două feţe – ale aceleiaşi
monede: viaţa şi
moartea

mi s-a făcut silă de
amândouă – aşa că – la ceas
hotărât – voi
scuipa – din toate puterile (ca din
tun) – parşiva
monedă – în palma lui
Charon – ciungindu-l – făcându-l – astfel
invalid de vâsle

ca urmare – liber şi de
unul singur – voi începe să
hoinăresc – să
navighez – foc de
curios – printre hotarele tuturor lumilor
posibile – apărând când
vreau – dispărând
când îmi convine
***

ŞOVĂIELI ÎN EPOPEE

şi vântul şi pădurea galben se-mbolnăviră
e-o moarte fără bocet – o moarte fără liră:
în şanţuri d-epopee – foşnesc cu disperare
regeştile cadavre – prinţesele frunzare

văzduhul se-nfioară – pădurea se făleşte
cu armonia sfântă: dispare şi-amăgeşte…
…amiaza şi amurgul – egale-s în hlamide
ruină-i labirintul: un altul se deschide

suflării nu se-ncumet’ să-i dea liberă cale
aezi nu garantează pentru scornita vale
ard focuri d-epopee – vâltori se-ntorc în sine

e la hotarul tainic oprire şi-mbrâncire…
…Hristos – Aedul Veşnic – a ars în cuvântare:
n-a-nvăpăiat şi nava – să ne-avântăm în mare…
***

 

Adrian Botez

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s