ADRIAN BOTEZ: ÎN STÀFII SĂ NU CREZI

[Nota redacției – Candidat la Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 2017: Prof.dr. ADRIAN BOTEZ]

botez-a-sp-wb-1

ÎN STÀFII SĂ NU CREZI

chipuri ce azi strecoară-otrăvi în vine de mascùli
mâine vor fi doar hârci muiate-n ceară mucezită:
în van te laşi învolburat de-orgolii şi ispită
căci toate s-or topi în luturi – prunci creduli…

s-au scuturat din mine flori şi frunze
zac la picioare-mi – un morman uscat
iar la fereastra-mi – zânele confuze
nu-mi mai şoptesc că-s fiu de împărat

pârjol de timp îmi răscoleşte soarta
şi-n rostogol – mă cocoşez iar – fătul
care-şi adăpostea în pântece urâtul

habar n-având: viaţa-o făcea pe moarta…
…te lăfăie-n troianul de ierni şi de zăpezi
închide ochii cărţii – în stàfii să nu crezi…
***

SILEŞTE-TE SĂ TRĂIEŞTI

sileşte-te să
trăieşti – ca să-i faci în ciudă
hulubului de pe casă ori din
copac – care
cântă – cu foc şi văpaie – încă din
zori

nu-i pasă nimănui de
tine – cum nu-i pasă ce-ai făcut cu
părul ce ţi l-ai bărbierit – de pe
faţă

ia soarele aşa cum este – altminteri
el tot acolo va răsări – mereu
peste cadavrul tău – cu formă tot mai
stinsă – cadavrul tău furat din
veşnicia-nvinsă – cadavru de
fraier – şi de lumină pângărită şi
stinsă
***

 

SFATURI PENTRU REGINĂ

cinează
cinică regină
sfârlează:
ia-ntâi uleiul de ricină
să vezi
peste lumini de stearină
lumea cea meschină…
…numai din această pricină
tu pari tuturor dulce
bâz albină

…nu cere crai
că-s toţi fără strai
alteţe fade – fără nai
…nu-nşeua cai
că-s fără-un pai
ba-s numai iepele
sirepele – în alai
fătând strigoi până şi-n
rai

stai singură-n palat
ingrato
fără de ochi şi făr’ de sfat
şi râgâind – aristocrato
să meditezi numa-n halat
cât sunt eu de aristocrat
(ce dacă-s negru şi mirat?):

căci mâna ţi-am cerut
curat:
nici până azi
nu mi-o ai …”instalat”!
***

LA RECICLARE

-unde pleci – la reciclare?” – mă-ntrebă-n
toamna asta amicul meu – Inspectorul Şcolii
Celeste
-da – mă reciclează ca pe
apele menajere
murdare: ce va fi acolo – de
fapt? – o altă viaţă – un nou
rapt – despre care
nimeni nu ştie nimic – oricine
preferă a zice că
habar n-are…
***

MINCIUNI NECESARE

solzi de leu şi blăni de peşte
mincinosul povesteşte:
stă pe craca de Licorn
bea apă direct din horn

…urzeală-i din belşug – pluteşte-n voie
o leagănă oceanul lui pre-Noe
dar meşter numai Cristu-i – ca s-o umple
cu bătătura cărnii – -n forme suple

şi-aşa se iscă năluciri de-o clipă
sunt trupuri multe ca într-o risipă… –
dar iar se trag şi netezesc în leagănul de-urzeală

visând fanatic armonia-astrală…
…nu vă încumetaţi dincòlo de minciună
căci pierde-veţi şi Soarele – şi Lună…
***

TRANSFIGURAREA

roţi de maşini trec zdrobind – adâncind în noroi şi în noapte
Suflete-Flori – ce-au râs şi-au plâns nevina sub semnul lui Şapte
pe spurcate roţi de maşini – răstignit e prinosul
şi – mai rău şi mai greu – renegaţi vătămat-au şi Osul!

în genunea smolită clocesc Uneltirea şi Ura-mpotriva Luminii
fierb blestemele toate – bolborosesc amintiri vizuinii
dar din Jos Cel mai Josul zbucni-va văpaie de Crist
căci în iaduri începe-epopeea Celui mai Mare Artist

căci sub forfot de Ură-nfloreşte – candidă – Iubirea
de sub borhot – duhori – se vesteşte cu trăsnet Venirea:
nimănui să nu puneţi vreun nume – umilinţe-ndurate

din obidă şi gemete-şi smulge-vor ape-nviate…
…Hristos după plânsetul umbrei ne scrie – cu focul de tină
şi-orice noapte răspunde cu roura-n Guri de Grădină…
***

ÎI TOT CER LUI

Îi tot cer Lui să-mi dea
moarte – mai degrabă – „hai – dacă eşti acolo – sus ori
jos – şi dacă
m-auzi – cât mai
degrabă dă-mi moartea – chiar acum – în
momentul ăsta – dă-mi
moartea – dacă se poate… – dă-mi-o odată – că m-am
săturaaat… – de mine – de
Tine – de toateee!” (urlu eu – ca turbatul – într-o
şoaptă căznită…) – da – să-mi dea
moartea Îi cer – şi să înceteze cu
aceste cumplite tortùri – cărora sunt
silit – în neştiinţa şi năuceala mea
sângerânde – să le zic – cu obidă şi exasperare
scârbită – „viaţă”…

Îl bat la cap toată ziua şi-n toate
dimineţile mele
gemânde – cu răcnetele mele
martirice – pe care
cel mult greierii dacă le aud şi
ascultă…

…dar dacă toată
catastrofa asta de viaţă – de aici şi
acum – seismul ăsta
grotesc – bălind sânge şi
urdori şi fecale – da – accidentul ăsta
senzaţional de
chinuitor – blestemul ăsta – pe care-l
trăiesc acum (în
aceste clipe în care vă vorbesc vouă – nemaiputând
să-mi ajut mie…) – – da – dacă
nenorocirea asta
aiurită – pe care o
bocesc acum – ca o muiere nătângă – este – sau
va fi fiind – tocmai
viaţa de după o moarte – de după o
moarte de altădată sau de după una
tocmai de cinci minute dată în
funcţiune şi folosinţă… – …sau
cine mai ştie de când şi
a nu ştiu câta oară?

…păi vezi – poţi să fii mort de
mult – deja putrezit până la oase – până la
sânge – şi tu tot prost să
rămâi – tot cerând ceea ce deja ţi s-a dat – şi
ţi se dă demult – mereu – dintotdeauna şi
nu se ştie de când…
***

PRIVIGHETOARE CU OCHII ARŞI
.                Elenei, fiica mea, 5 Septembrie 2017

privighetoare cu ochii
arşi – tu vezi izvorul de
sânge al Cântecului care mişcă
enigmaticii aştri – şi
ochii tăi pârjoliţi de lumină plâng
secretul bucuriei de a-ţi urma
pas cu pas – în eteruri
Iubirea

privighetoare cu ochii
arşi – tu vezi pădurea în care s-a ascuns
Dumnezeu – şi
ochii tăi pârjoliţi de lumină – plâng să-L
aducă-napoi între
rănile Crucii
de toate lumile
povestitoare

privighetoare cu ochii
arşi – tu vezi răscrucea
din ceruri – unde soarta mea şi
soarta Lui – una
sunt – şi ochii tăi pârjoliţi de
lumină – plâng – înfundat
zadarul firii de
zeu – atoatevăzător
atoatefăcător
atoatepierzător…
***

VEGHEZ

vă veghez – pe toţi – de sus – masiv
precum cerurile – atotputernic
precum întunericul şi
lumina – laolaltă

pumnii mei – grei precât
toţi norii de ploaie – adunaţi în
suprema furtună – se sprijină – vag
ameninţători – sublim
tunători – de tăblia
lumii – gata să se
pornească – vijelios
apocaliptic – spre a vă
strivi

dar veghez atât de
vajnic atotcuprinzător – atât de
conştient de forţa mea
inimaginabilă – de nimeni
prădată – de nimic
înjosită – încât
senin Zeu – uit să vă
spulber – dintr-o singură
mişcare – pe toţi şi pe toate – în
nefiinţă şi
eternitate
***

 

POEZIA MEA

trăiesc din toate
fibrele fiinţei mele
răul – frisonez din
toate fibrele fiinţei mele
binele

nu mă plictisesc să
trăiesc – nu mă-nspăimântă deloc să
mor: intru pe fiecare
cărare – cu acelaşi inconştient de temerar
picior
***

CODURI

aşa ceva se face – aşa ceva
nu se face…

cine a stabilit codurile astea
rutiere – morala asta de
serviciu?

probabil că
şirul de oameni – nesfârşitul şir de
oameni – din care mă
trag: le sunt dator
zgâita mea
existenţă (…inclusiv această
judecată de-aici – zgâriată
flegmatic şi superior dragă Doamne – pe
hârtie de
faţă…) – deci
trebuie să le respect
opiniile – inclusiv
codurile

nu e o povară (…respectul de cod
strămoşesc…) – este o
onoare – un soi de
apartenenţă aristocratică – cu un iz
barbar – dar
luminoasă – singura
luminoasă – strălucind
intermitent – în noaptea
istorică şi bestial
indiferentă – faţă de oricine şi
orice
***

DUMNEZEUL DE FAMILIE

te rog
frumos – ajută-mă – că tu
poţi – şi ştii şi
eşti…

Îl tratăm pe Dumnezeu ca pe
unul de-ai casei – sau ca pe un
oaspete atât de
vechi (şi învechit…aproape
prăfuit…) – cu care
ne-am obişnuit până la
saţietate şi
orbire: cine mai distinge – cui
îi mai pasă – într-o lungă viaţă de
om – pe raft ori
poliţă – că există o
oală sau alta – o hârtie cu un mesaj sau
altul – ori o
cheie sau
alta – decât când are
aspră – imperioasă – vitală
nevoie – de
ele?
***

Adrian Botez

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s