ADRIAN BOTEZ: PARADOXURI DE LIMITĂ

Candidat la Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 2017: Prof.dr. ADRIAN BOTEZ

botez-a-sp-wb-1

PARADOXURI DE LIMITĂ

Venus – ca femeie – a simţit că i-a dăruit mai
mult decât avea ea de dăruit – deci
l-a dat – pur şi
simplu – afară – iar
el – străfulgerat de
golul absolut şi
simţind că e mai prost decât
oricând – s-a grăbit să scrie
versul genial

iată de ce supermarket-urile duc
mereu – lipsă de
astrologi profesionişti – şi apelează – de
nevoie – la banali
cerşetori – la hamali
benevoli
***

O DISCUŢIE CU VÂNĂTORUL

-“ia nu te mai
buricà atâta – ce dacă eşti
Etern-Ghinionistul Orion? – păi dacă
eşti aşa frumos – de
faci până şi
Peştii să râdă – eu cu
ce să-ţi ajut?…şi nu mă mai bosolì – pe
la coasta de drac – cu
javrele alea răpănoase-ale
tale – rebegiţii tăi de
Canis Major – Canis
Minor… – …sper că
<<Minòrul>> nu ţi-o fi căzut la
aşternut – Doamne
păzeşte…în
definitiv – ar trebui să-ţi pui – mai curând
întrebarea: <<de ce tocmai Artemis – Ambiţioasa
Iubirii şi Axa Lumii – m-a
Săgetat – în
anonimat?>> – dar tu…stai cu piciorul din
mijloc – răşchirat
obscen…relaxat şi
degajat… – n-ai
treabă! – de parcă ai fi singura constelaţie din
univers – de parcă ne-ai avea – pe toţi – la
degetul mic – sau la ăla
mare… – …naiba să te ia de
măcelar tâmpit şi
nesimţit!”

-“de ce nu m-aş buricà – dac-a venit
vremea mea? – nu mă
plouă decât cu săgeţi puse cu
mâna – ca leacul pe rană – nu mi-e
vânt decât lumina… – …iar de pământ şi de
scorpionii lui scârboşi – m-am săturat – <<m-am
hrănit>> – cum îmi zicea
bunica – pe-atunci nu ştiam decât să asmut
păsările – una deasupra alteia – să
zboare…până ce ajungeam la
prima mea dragoste
oarbă – Èos…”

-bine-bine – dar în bordelul ăla
olimpian – nu-ţi vine – câteodată
dorul de
clipă? – de trecerea peste Podul
Tuturor Stelelor – intrat în
risipă?”

-“ai mai văzut tu – pe
cer – vreo
pasăre să treacă? – vreo rândunică să-ntunece
cadranul orologiului celui
fără de ace – al lumii? – …toate-s
acum – îngeri refugiaţi – sinistraţi – în
ceruri…aici – unde – din voi – ăştia – bombănitorii cei
ne-constelaţi – nici ciolanele nu vă
este scris să v-ajungă…”

-“…stai
aşa – à propos de
scris: o epopee ţi-am
dăltuit – în
foiletoane – Or-Ioane – pe patru-nsângerate
piroane – confundând numele
tău cu numele lui
Ion al meu…şi
nimic! – n-ai grijă – constelatule – că tot în
hăţişuri ţi-e scris să
-amurgeşti…”

-“mi-ai scris şi
nu ţi-am răspuns?”

-“îhî…cam aşa
ceva…”

-“scuză-mă – dar aici – în ceruri – scrisul este doar
zgură de gând – rebut de
sânge flămând…noi nu…”

-“ei – lasă – Vânător tembel – vei încerca – chiar pe
pielea şi lumina ta – ce-nseamnă un
Prinţ Rebel – Neam de Demiurg Castelan
dacă nu mă-nşel…: răzbunarea scrisului pe stele – va
stinge toate constelaţiile şi-i va
afuma pe toţi
constelaţii – Beteagule de Forme şi
Mistice Desene-ale
Copilului Veşnic: vei vedea că
atunci când o vei striga – ori
şuiera (cum eşti tu
învăţat…) – pe
Mâna ta – Dreapta – ca şi pe
câinii tăi – ea nu va mai răspunde – din harfă – la
Numele Celest (asemănător cu fascinanta
macabra – Ulalume…nor de
lume…): <<Betelgeuse>> – ci va
guiţa şi
sughiţa – chiar în
cocina mea!

…şi – uite-aşa – l-am lăsat cu gura
căscată-a uimire nemiruită – pe
Nebulosul Asasin de
Stele – pornit pe rele – chiar dintre
coastele mele… – …şi i-a căzut şi
Centura – de i se vedeau toate cele
Trei Ruşini – rădăcinoase
caraghioase şi grele…
i-am vârât – adânc – mâna în
Oală – i-am furat
Grebla şi alte
cele – şi astfel – Regalitatea
Crimei Celeste-a amorţit – s-a lăsat
despletită şi re-mpletită
ţesută inestetic – ba chiar
pocit – din paiete şi
nuiele – între-ale Parcelor
oarbe războaie şi strâmbe
ìgliţe şi andrèle…
***

CE-I ROADA? – ISPĂŞIRE ÎN ICOANĂ

de ce – în lumea mea – eu – astăzi – să fiu trist?
grădină de lumină şi comori de lacrimi
în bătătură – pururi – am de grăit cu Crist
în raze povestim cum am răzbit prin patimi

lângă Hristos stau cum lâng-un pom cu flori
dar El aşteaptă de la mine roadă:
Sfânt Născătoarea se vădeşte-n zori…
icoană-n sine – ruga nu-i corvoadă…

ce-i roada? – ispăşire în icoană
şi împlinirea unui Zùgrav Vagabond –
sfântul tablou nu are-ntr-însul zvoană:

rodu-i tăcere mistică-n râu rond…
întoarcere în sine e tot ce afli-n lume:
iubire de lumină şi minune
***

CABOTINISM

primăvară bearcă – prafuri de asfalt
fată alintată – curvă viitoare
ai prostit şi Lună – ai chiorât şi Soare
în oglinda casei nimeni – niciun salt!

stema de pe cracă a rămas tot cioara
ceru-i varianta preşului călcat
totu-i sclifosire – nu e primăvară:
doar mixăm bordelul cu un zeu trucat

nu mai funcţionează muguri enigmatici
smiorcăim la uşă – gazdei cerşetori
până şi-ucigaşii – rotind ochi sălbatici

cabotini sunt – bieţii: teatru de-amatori…
…am vorbit cu vâlve – zăpezi fără fulg
repetăm la urme: mă duc să mă culc…
***
Adrian Botez

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s