ADRIAN BOTEZ: MISTICA IERNII

Candidat la Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 2017: Prof.dr. ADRIAN BOTEZ

botez-a-sp-wb-1

MISTICA IERNII

crivăţul schimbat-a lumea în păduri de vrăjitoare
înnoptate – cad din cracă bufniţele cârtitoare
tulburi zări – văpăi ascunse – limpezi-ne-vor în ruguri
osteni-vom iarna-ntreagă l-ale demonilor pluguri

răşchirate gheare – cerul a rupt lunii beregată
nu mai este Făt-Frumosul ce gonea zmei altădată…
azi orgia cea de bezne scrie lege dezmăţată:
interzice Cosânzenei oglindirea preacurată

s-au ascuns fântâni sub glie – s-au spart stele în pocaluri
vine Împăratul Negru – asmuţind cranii din valuri
câinii latră în bejenii – iar arcuşu-i frânt pe scripcă

a lui Noe arcă – astăzi – nu mai are nicio şipcă…
…intră-n peşteri oşti de îngeri – Crist rămâne doar cu spinii:
tot alaiul sfânt îndeamnă să se-arate-acum blajinii…
***

RĂZVRĂTIRE ÎN GENUNCHI

o şleahtă de tirani celeşti făcură lumea asta:
făcură stele şi lumini – noroi şi omul… – basta!
n-aveau cum întreba: ”centrează…tot ei dau cu capul”…
aflară făcăturii legi… – …frumos mai e Casapul!

fireşte – Legea-i pentru pulberi – nu pentru-„‘Ncoronatul
lumina ce-a venit spre noi – la El nu se întoarce…
iar de ne plângem – are slugi: „nu-i El… – …e ‘Ncornoratul”!
…nimic din ce s-a scris în Lege – de-un univers încoace

nu-i sfânt şi nu-i frumos – nici bun – golanilor din ceruri:
batjocoresc tot ce-au făcut – râd de-mplinirea Legii
ei sunt „de sus” – noi plângem jos: târâm în bezne fieruri…
…noi ne-ntrebaţi – noi umiliţi: cârtirea e-n solfegii…
…dar ei – pe noi – nu ştiu de ce – cu silă – ne-au dat firii:
îi oglindim – de jos în sus – pe Monştrii Nemuririi!
***

PROPUNERE

plicticoasă lume – plicticoasă marea
cât de plicticoasă e prostia-n oameni
de atâta lene – putrezit-a zarea
cu cel din oglindă nu te mai asameni

limba se destramă – vom fi cimpanzei
se împute pâinea – fug din ceruri zei
s-a impus pe scenă omul urlător
nu e rost în pietre – duhurile mor

s-au uscat şi munţii – ochii în găvane
asfinţesc de veacuri – imagini tirane
sting în noi icoana nădejdii credinţei:

suntem cavalerii zgurii neputinţei…
…devastată-Ţi este – Doamne – -orice Zidire:
frânge din vecie nouă lume – fire…!
***

VIN HINGHERI DE PESTE DEAL

vin hingheri de peste deal – suntem primii câini
şbilţul ne sugrumă vruta – amânată-n „mâini”
ne smulg grabnic blana firii – azvâliţi în groapă
redescoperirăm glodul – nicicum altă apă

merităm această moarte – după-aşa viaţă
urinând peste minune – raiu-acum e greaţă…
javre-n firi – iubind noroiul din altar de zoaie
turbare-am lătrat – spre ceruri – spre zeii-şiroaie

rugăciunea-am înălţat-o tot din şanţ în şanţ
până toată luminarea am făcut-o lanţ
…vin hingheri de peste deal – moţ la dinţii gràpii:

într-o lume pângărită – au treabă casapii…
…horcăind în şblilţ de cânepi – ăsta ni-este graiul
azi se-nchise prăvălia – ‘geaba-i altfel raiul!
***

EU GRELE DRAPERII AM TRAS LA SUFLET

eu grele draperii am tras la suflet
umbrit – să pot dormi această lume
în pod – la şobolani – oprit-am umblet
în pivniţe – poruncă zgurii să se-adune

cu-o iarnă de stafìi umplu-am balul
eu dorm – visând la lebede polare
danseze-şi moartea blândă carnavalul:
am stivuit nămeţi de amintiri barbare

nu mai stârnesc în munţi vreo întrebare
izvoru-şi tace rosturi – dinadinsuri
sub gheaţa mării nu mai este mare

peştii-au încremenit: sunt zeii din abisuri
…nu faci ce-ţi place: mângâie Frumosul
aşteaptă iarna – să ucizi mirosul…
***

CĂLUGĂRII CEI ROŞII

prin vânt tăios – tăind poteci în gune[1]
Călugării cei Roşii luminează
nămeţii pier topiţi în rugăciune
şi bufniţa din Yggdrasil veghează

Călugării cei Roşii – isterie
a Sattvei năzărite printre strune
din stele – fulgi – din Rajas – o minune
aleg: iar suflete pierdute-s o frăţie

să nu-ndrăzneşti – o – Tamas – printre regnuri
să sui spre-orfanul – Gràalul Potir!
nu vă ciocniţi de gândurile-icebèrguri

ci-n ascendenţa Firii – aflaţi fir!
…nu – Ariadna nu ne-a blestemat:
e raiu-n noi – mereu – nevătămat…
***

JERPELITĂ IARNĂ – JERPELITĂ LUME

jerpelită iarnă – jerpelită lume
aţi căzut mocirlă – nu toi de zăpadă
regii tinichelei – ruginite glume:
dacă vine Cristul n-are ce să vadă

ce-a clocit nemernic – iese de sub mască
zeii sunt rahitici – ora este flască
foc de sub noroaie nu s-a pomenit
viermi treziţi dezbină albul monolit

totu-i iar greşeală – cartea s-a-nmuiat
şuieră sub streşini biciul de vătaf
au uitat şi sfinţii ce-nseamnă curat

iarăşi măcelarii duc suflete-n vraf
…nu e primăvară – coma e de iarnă
omeniri de sticlă bocesc şi se sfarmă
***

RUŞINE POSTHIBERNALĂ

au rămas grămezi ruine – plàvii de gunoi
după iarna-nvârtejită – torent şi puhòi
ici şi colo – case negre îşi ascund ruşinea
punând pălmi de mucegaiuri – peste sexscundimea

oamenii – vagi sedimente – s-au retras în larve
făcând mai scârboasă firea – aluviuni macabre
nu-i ce semeni – e ce iese – umilit Hristoase
lumile duhnesc neghioabe – numai piei şi oase

a trecut vârtejul iernii – sănătos şi crâncen
s-a ales în urmă-i mâlul de idei – vast rânced:
ceru-i cârpa de şters sânge după viu măcelul

dar atârnă bleg – pe-ostreţe – şubred’ catalige –
şi de-atâta pustiire – zeii-ncep să strige…
…nimeni – însă – a fi faţă la atât penibil

nu mai poate – nu-i posibil! – ca să te oblige!
***

GOL ORBULUI DIN LUNĂ

mă sculai în miez de noapte şi-i spusei nevestei (ăla micu’
nu mai dăduse pe la noi – părinţii lui – de câteva
secole…da-da – noaptea niciodată nu dormea
pe-acasă…iar ziua – ziceam noi – merge
la treabă…): „măi nevastă – de ce şi pe
unde umblă ăsta micu’ – de prost – aşa – tocmai
noaptea – ca zănaticul
pe-afară – şi-i plac furtunile stelare – mai mult decât
Calea Lactee de-aici – de pe
vatra noastră – de-acasă?
…nevestei – sculate proaspăt din
somn – nu prea-i conveni dezbaterea
mea – se şterse la ochi şi bleşti ceva din gură
nici ea nu ştie ce – …când se porni – deodată – ca din
senin – potopul de
stele!

ăla micu’ intră atunci pe
uşă – şi ne zise – bucuros nevoie mare: „eu l-am făcut
potopul ăsta – eu – da – vedeţi, băi? – voi nu v-aţi
fi priceput!” – dar eu i-o întorsei:
băi orătanie – bagă-ţi aia-n
izmene – ţi-o fi rămas pe-afară de la
potop – ai? – …şi vorbeşte cu tat-tu – domol şi
neaprins – cum fac toţi
oamenii – cu părinţii lor: zi – mă – de ce crezi tu că
are nevoie lumea asta a
noastră (…şi aşa
bicisnică…) – acuma – vai de capul ei – şi de-un potop de
stele? – …ia zi-mi tu mie –
să nu moară tat-tu de tot prost!

ăla micu’ – încruntat – ţepos nevoie
mare – şi greţos de i se strepezeau dinţii când vorbea – scuipă
aşa – printre canini – „neşte” vorbe „deştepte” – el
către noi (…oul către găină…):
băi – aceştia – dacă nu eram eu şi ceilalţi zănatici şi
lunatici ca
mine – n-aveaţi pe lumea asta nici vulcani – nici
munţi ori câmpii şi ape… – şi stătea – şi
acumaGol Orbul din Lună …bă
vai de capul vostru – staţi – rămâneţi naibii acolo pe
vatră – mâncând din Calea voastră
Lactee – corăsli-vi-s-ar
Laptele Căii voastre de
limitaţi – fără universităţile
vieţii – bă! – …că eu mă duc să mai fac
ceva – pe-afară – din ce-a uitat Dumnezeu să
facă! – …să nu mai stea
singur şi sterp – stingher printre vechile
lămpi stinse sau sparte – de pe uliţele
cerului… – să nu-i mai fie fricăGol
Orbului din Lună…

…deh! – copiii din ziua de azi! – ce poţi să le mai
zici – decât…ptiu! – Doamne
iartă-mă! – …că era să stric laptele cu
vorbele mele încrucişate pe capul
nebunilor – şi puse ponciş pe burta
furtunilor…

…l-am văzut şi eu – azi-noapte – pe Orbul
din Lună: stătea bine-mersi – pe o buturugă de
lumină – şi fuma de zor (gol-gol – da’ de fumat
fumează ca un turc!) – dintr-o pipă
veche şi înnegrită… – eu zic că
dinainte de potop…: „de ce fumezi – bă? – îl întrebai
prietenos – o să te întuneci de tot şi la toate…ca un horn de
lume…” – dar el – Gol Orbul din Lună – îmi
zise: „dacă asta m-alină – de ce-mi cauţi tu pricină? – hornu-i bun şi
el la ceva – iese prin el fumul…iese puroiul…nu doar pe mine
m-alină – o să vezi – nici cei dintre voi – când mă
văd (că nu-i văd!) şi m-aud (că nu-i aud!) – nu mai
suspină…” –
…şi Orbul din Lună – aşa – pe nepusă masă – zvârli
fumul scos din
pipa lui (aia neagră şi
veche) – peste toate necazurile aprinse-jar ale
lumii mele – de dedesubt de
stele
…şi – deodată – s-a făcut de necrezut
irizată – binecuvântată
pace – ca-ntr-un nou
rai de albine – dar asta nu la toţi le
place… – …băăă! – c-aşa-s toţi
oamenii: să le dai ce l-ei dai – şi tot nu-i
bine
***

IARNĂ A FOST – ŞI VINE MEREU IARNĂ

iarnă a fost – şi vine mereu iarnă…
demon bătrân – ce-i atractiv la mine
de-mi dai – mereu – doar …„bine de la tine”?
te-ndrăgostişi de ura-mi şi de karmă?!

şi nu te uiţi nici stânga şi nici dreapta
suprema-ţi grijă: să nu-mi scape-o catastrofă
şi păguboase fie-mi mintea – fapta
amenajându-mi moartea – strofă lângă strofă

corb blestemat – eu nu-ţi mai rabd iubirea
scurt circuit frânge-voi cosmos şi fiinţă
doar ca să-ţi văd pe chip (hidos!) uimirea

al demnităţii fulg chircească-te-n căinţă…
…tu L-ai închis pe Crist în propria-i vecie:
nestingherit – rămâi rege-n nemernicie…!
***

CRIST-CERTITUDINI
ciorile vin şi-n munţii de zăpadă
topesc păduri şi crapă stânci în sfadă
ciorile-orbesc lumina Crinului Divin
stoluri funebre seacă-n graaluri vin

păstorul munţilor – Crist – Marele Artist
ridică faţa: totu-i aşa trist…
…să înălţăm din rădăcini de inimi altă lume
bicisnic croncănit din piscuri fie spume

să fie vară iar – pe cerurile-albastre
lumina-n clipă nască-şi alte astre
suntem mai buni – cântă privighetori

nu mai plodesc în slăvi nici ciori – nici nori
…puterea nu stă-n zei – credinţe – servitudini
ci arde-nalt în Cristul-Certitudini!
***

NU-ŢI MAI AJUNGI SĂ FII: DOAR DEMON ŞI CĂLĂU

nu-Ţi mai ajungi SĂ FII: doar demon şi călău
ajuns-a balamuc făcuta-ţi oarbă
nu poţi fi bun – când nu eşti decât rău
de sânge-oceane-Ţi şiroiesc din barbă

eşti dumnezeu de steme aurite
săracii-s agăţaţi – toţi – în cârlige
ajuns-ai un Irod pe catalige
rază de-ai fost – bârfesc doar scrise mite…

zoit în nimburi şi-n dezertări-credinţe
ai creat cer din sumbre turpitudini
pricepe-odată-a’ noastre neputinţe:

un zeu eroic naşte certitudini…
…zgârii zadar pe-o cobză: veşnicia!
…nu-ţi gângăvesc demagogia – nici trufia!
***

PENIBIL

le dă sifon claunilor – drept în
gură – se dă peste capul
stelelor – a-mbătrânit cerşind – de la
idoli – o glumă
bună

e-atât de penibil – e-atât de
penibil…

într-o zi – va ajunge la
capătul lumii – numai în
slip şi cu o pereche de
ochelari – în loc de
ochi

într-o zi – va ajunge la
marginea lumii – spunându-şi – în şoaptă – că
totuşi – mai are de spălat
vasele din chiuveta
bucătăriei

şi – în tot acest timp – prin
faţa sa defilează – imense
navele-amiral (salutând – solemn şi
senin – cu deplin desfăşurate
ceruri de pavilioane
roşii) – din flota secretă a lui
Dumnezeu
***

ADEVĂR

acolo sus în munţii-nzăpeziţi
pântecul Lupului urlă de foame
acolo arşii sfinţi sunt lei cu coame:
legitimă sălbăticie-n codrii iezuiţi

sânge se-ntoarce-n tatăl său de sus
precum apa la matcă – după revărsări:
s-a fost greşit în forme când s-a dus
izvoarele se-nţelepţesc din nou în mări

e-o foame sacră de-armonie vie
e-o foame sacră de tăceri curate:
al zeului păcat nimeni nu-l scrie

crimele-s rugăciuni nevinovate…
…ascuns cuţitu-n superflua carne
prin noi icoane lumile să darme
***

PEISAJ MONTAN FINAL

orice veţi face – eu nu voi vorbi
crivăţul bate fără comentarii
vânturi – zăpezi – crevase – voi sorbi
zeu degustându-şi pivniţe şi-avàrii

pe fund de văi şi-n toi de avalanşe
tac – nechimbând năpastei niciun semiton
de-acuma catastrofa-i un salon
în cari invit călăi din fel şi soi de branşe

port razele-mi fiinţei în secret
fac concurenţă muţilor din lună
e clandestin orice cuvânt ori rună

cu munţi mă şterg la gură – ca şervet…
…nu mă veţi auzi cum năpustesc sfârşitul
nici veţi simţi: expìe duhu-n râpi – coclitul…
***

PRIMĂVARA CE-A VENIT E-UN ALT SOI DE IARNĂ

primăvara ce-a venit e-un alt soi de iarnă
frigul sabia-şi abate peste gât de ciute
soarele cu colţi de gheaţă coasa şi-o ascute
Sora Moarte are vorbe – tuturor le toarnă

să fii leu în înfruntare – sau măgar în ascultare?
viu să fii atunci când mori – înfruntând genunea?
mort de mult – lingându-ţi lanţuri – să ratezi minunea?
…vii a sfătui cu mine: goală pungă am a dare!

nu mi-e bine nici acuma – nu ştiui de cald vreodată
am privit în ochi toţi munţii – liota şi urgia
n-am învăţ – ci numai piele: piele vinovată

ce-a plătit – cu mine-odată – toată-obrăznicia…
…solemn – zeii se uimiră de-atâta sfidare:
scuipaţi – pentru voi anume – gura-mi încă are!
***

ÎNCREDEREA-I OTRAVĂ TICĂLOASĂ

încrederea-i otravă ticăloasă
orbeşte cel ce-o lasă-a-i fi stăpână
pe drum drept – deodat’ calea-i clisoasă
şi luneci: te-aştepta moartea bătrână…

hulubii cânt’ – se-mperechează – zboară –
tufişu-aprinde puşca de vânare:
îngeri se prăbuşesc – aşa – -ntr-o doară
ochii s-au stins în zgura de sub zare…

…să fii stăpân – s-ucizi – să te ucizi?
sau să fii bun – încrezător în stele?
toţi filosofii lumii-s agurizi

nimeni nu ştie-a osebi-ntre rele…
…trăieşte-ţi viaţa – printre ramuri ‘nalte:
când vei muri – nu-ţi pară rău – încalte!
***
Adrian Botez

____________________________________

Note:

-În Vede se menţionează că materia din Univers are trei culori: Lohit (sau roşu), Shukla (alb) şi Krishna (negru). Ele reprezintă cele trei Guna-uri: Sattva (cea albă şi pură), Rajas (cea roşie şi ambiţioasă) şi Tamas (cea neagră şi leneşă).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s