Volumul de poezii ,,Apostol fără nume” de Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou și nevoia de a descifra teluricul

coperta-apostol-fara-nume-de-anna-nora-rotaru-300x205Poezia din grecescul  ,,ποίησις”, poiesis, și nevoia fundamentală a sufletului uman de a prinde sensul lumii, le regăsim din nou la Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou. Volumul de poeme Apostol fără nume, vine să confirme dorința poetei de a ne cuceri prin puterea cuvântului.

Se spune că, ,,poezia este însăși viața, e umbra și lumina care catifelează natura și dă omului senzația că trăiește cu planeta lui în cer”. Așa putem explica denumirea incitantă a acestui volum, și caracterul său religios. Apostol este denumirea dată fiecăruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui Hristos, în gr. ἀπόστολος „trimis”; în acest context, autoarea dorește să fie ea însăși o misionară necunoscută, umilă și evlavioasă în căutarea sinelui. De-mi ceri, Tu Doamne, sufletul am să-l predau,/ Cuvioasă, c-aicea pe Pământ am învăţat destule…/ Din viaţa ce mi-ai dăruit, am luat şi pot să dau/ Şi la alţii, că braţele-mi sunt pline şi sătule!… M-ai învăţat cum să sădesc şi roade am cules,/ Din pântecele Pământului dar şi din mine…/ Ca ofrandă, din toate, fructu-ţi dau cel mai ales/ Şi Tu, să-mi laşi zborul spre sferele-ţi divine. (Apostol fără nume)

Își exploarează cu naturalețe propria sa uimire și temerile zilei de mâine. Se simte prizonieră, într-o lume tristă și fără de culoare, mereu în căutarea drumului. Ruga sa este cea care îi dă speranță: Doamne, întoarce-Te spre noi cu-a Ta bunăvoinţă,/ Dă-ne sporul de speranţă, culcuş să-şi facă-n palme,/ Că-l vom stropi cu-aghiazma lacrimilor de credinţă…

Un volum în care afectivitatea lirică are o meditație filozofică proprie. Stilistic, poemele se situează între relativ și absolut, tristeți și speranțe, tăcere și strigăt, rătăcind printre apusuri, ca o nălucă… Eul său poetic, plin de îndoială, găsește resurse de a spera, de a iubi. Nemulțumirile cotidiene îi îmbracă versul într-o lirică interesantă din mai multe puncte de vedere.

Dacă Platon considera poezia la fel de importantă ca istoria, Aristotel este puțin mai explicit, considerând că, ,,diferența dintre istorici și poeți nu constă din faptul că unii scriu proză, iar ceilalți versuri… Cei dintâi descriu lucrurile care au fost, ceilalți faptele care pot deveni. Din aceasta cauză, poezia este mult mai filozofică și mai importantă decât istoria, întrucât afirmațiile ei sunt de o natură mai curând universală, față de cele predilect singulare ale istoriei.”

Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou, evoluează prin poezia de inspirație religioasă, este contemplativă, trăind o stare de extaz, arta sa, devenind rugăciune. Odată citită, poezia ei se remarcă printr-un spirit viu, rebel şi totuşi foarte matur.

Odată cu volumul Apostol fără nume, poeta urcă o nouă etapă a creației sale. Devine ea însăși o misionară cunoscută printre slove.

mariana-gurzaMariana Gurza

(Prefață la volumul Apostol fără nume, Editura  SINGUR, 2017 – Colecția SCRISUL DE AZI)

______________________________

papaPoezii de Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou

1. APOSTOL FĂRĂ NUME

De-mi ceri, Tu Doamne, sufletul am să-l predau,
Cuvioasă, c-aicea pe Pământ am învăţat destule…
Din viaţa ce mi-ai dăruit, am luat şi pot să dau
Şi l-alţii, că braţele-mi sunt pline şi sătule !

M-ai învăţat cum să sădesc şi roade am cules,
Din pântecele Pământului dar şi din mine…

Ca ofrandă, din toate, fructu-ţi dau cel mai ales
Şi Tu, să-mi laşi zborul spre sferele-ţi divine.

Sădii-n fertilă humă , dar şi-n stâncă şi-n nisip
“Seminţe” ce mi-ai dat, să poată prinde rădăcini…
Evlavioasă, cum mi-ai spus, ca niciuna să risip,
Din ele să răsară-n puzderie, vlăstare şi tulpini.

Le-am udat cu dragoste-n căuş, cu sacre lacrimi
Le-am oblojit, când “ramul” poate li-era frânt…
Un pic de doruri omeneşti le-am dat şi patimi
Şi-ntelepciune, să priceapă Logul Tău cel sfânt.

Crescură chipuri c-al Tău, din humă şi-uscăciuni,
Din câmpuri, deşerturi, chiar crăpături de stânci…
I-am învăţat să gângurească cuvinte-n rugăciuni
Şi cum să scoat-aghiazma din grotele adânci,

Să-şi spele fiecare, de tină, sufletul neşlefuit,
Ca primenit le fie, când Tu-l vei pune pe cântar…
Să-ţi spele tălpile, Doamne, din drumul prăfuit,
Te-ntâmpine cu crini, cu mir şi smirnă pe altar !
________________ NORA _________________
versuri din vol. __ ” Apostol fără nume ” __

2. DOAMNE, MAI LASĂ-NE SĂ FIM…

Spune-mi, Doamne, cum Tu ai putut,
Aşa deodată, parcă neavând ce face,
Punând stropi de ploaie şi suflând în lut,
Jucării, ca mine, o ciurdă ai făcut,
Cu mâinile Tale sfinte şi dibace ?

Şi-o inimă ne-ai pus, să ne bată în torace,
Viaţă ne-ai dat, culoare cărnurilor livide…
Prin livezi ne-ai pus să colindăm, în pace,
Neînţelegând, vai, că ni-i lumea o carapace
Şi-i interzis să-ţi satisfaci curiozităţi avide!

Dar, îndrăznirăm să ridicăm mai sus privirea,
S-aflăm, ce cunoaşte mai mult Marele Mag…
Din carapace, vrând s-aflăm nemărginirea,
Veşnicia am pierdut şi ne-a rămas pieirea,
Cu capu-acum plecat, sub înverşunat baltag !

Prizonieri suntem aici, păşind parcă pe lavă,
În lumea asta tristă şi fără de culoare…
Până şi umbra ni-i legată de picior, ca sclavă,
Ne sângerează mintea şi inima bolnavă,
Neştiind… la răscruci, care-i drumul, oare ?

Doamne, întoarce-Te spre noi cu-a Ta bunăvoinţă,
Dă-ne sporul de speranţă, culcuş să-şi facă-n palme,
Că-l vom stropi cu-aghiazma lacrimilor de credinţă…
Pe seva noastră-nveninată de-atâta suferinţă,
Lasă-ne, Tu, Doamne, oceanul iubirii Tale calme !
________________ NORA _________________
versuri din vol. __ ” Apostol fără nume ” __

3. UNDE E UMBRĂ , E ŞI LUMINĂ …

Singură, adesea rătăcesc printre apusuri,
Ca o nălucă, mă strecor printre albele năluci…
Vântule, la ureche-mi vii viclean şi-mi susuri,
C-ai să mă furi, pe aripi departe să mă duci…

Îmi dai târcoale, te simt cum mă priveşti avid,
Sorbindu-mi, de pe crăpate buze, tânguirea…
Te joci cu mine şi îmi zâmbeşti perfid,
Spunându-mi, că la colţ, găsi-voi mântuirea !

Doar paşii-mi văd, cum lasă-n colb urmă
Şi-o umbră-n drum se târâie pe lângă mine…
Îmi înghit speranţa şi strigătu-n eter se curmă,
Întunericul acoperind cerul şi zilele senine !

Şi-oricât aş vrea, curaj să-mi fac şi să mă cert,
Şi-oricât să mă crucesc, la zei cerând iertare,
Colbul, mai mult parcă se ridică şi-un deşert,
Mă-nghite, cât ochii-mi văd în depărtare !

Doar păianjenii şi scorpionii-mi sunt de strajă,
Şi şerpii, de glezne se-mpleticesc grămadă,
Că-mi pare totul parcă un coşmar, o vrajă….
Doar vântul îmi suflă să merg fără tăgadă ,

Să uit de durerea rănilor din tălpi, de moliciune,
În inimă, frâu liber să dau la iubire şi credinţă…
Încredere să am în umbră, să spun o rugăciune,
Că, oază răsări-va în deşerturi din sămânţă !
________________ NORA _________________
versuri din vol. __ ” Apostol fără nume ” __

4. PĂŞIND PE GÂNDURILE MELE….

Mi-e teamă de toamna ce vine,
Mi-e teamă de vremea ce trece…
Cu paşi prin mine, prin tine,
De parc-ar călca pe ruine,
În urmă lăsând să se înece,

Speranţe şi vise-n noroaie,
Împăienjeniţi ochii de lacrimi…
C-aşa cum copacii-i despoaie
Şi sufletele ni le desfoaie,
De frunzele ruginitelor patimi !

Şi nici că vrea să se-aplece,
La murmurul celor cu jale…
Aprig bate vântul cel rece,
De seva, vrând să ne sece,
Împrăştiind totul în cale !

Chiar păsările fug, călătoare,
În ţări mai calde, beduine…
Dar un’ să ne ducem noi oare,
Când timpul ne fură-n vâltoare,
Trecându-ne prin ghilotine ?

Nu-i bai, ca furnici în muşuroaie,
Efemeri suntem, alţii-or să vină…
Nestăvilite vor curge pâraie
Şi ploile printre pietroaie,
Viaţa, jucând rol de blajină !
________________ NORA _________________
versuri din vol. __ ” Apostol fără nume ” __

sursa

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s