PATUL LUI … IOHANNIS!

1 Decembrie 2016 – Arcul de triumf!

Expresia „Patul lui Procust“ este mai cunoscută datorită celebrului roman scris de Camil Petrescu. Dar nu toţi ştiu şi ce semnificaţie are aceasta. Procust, în mitologia greacă, era un tâlhar din Atica, o regiune a Greciei, care ataca drumeţii pe drumul dintre Atena şi Megara. El îşi făcuse un obicei din a-şi tortura victimele, folosindu-se de două paturi din fier, unul mai mare şi altul mai mic. Cei care aveau trupurile mai lungi erau aşezaţi în patul mai mic şi Procust le reteza picioarele ca să corespundă dimensiunilor patului, iar celor mai scunzi le lungea picioarele ca să aibă dimensiunea patului mai mare. (sursa)

Iohannis, a ajuns să-l întruchipeze chiar foarte bine pe tâlharul Atica, în sensul modern, al zilelor noastre. Tâlhar e o stare negativă, unul care face rău societății, un om care trebuie ocolit deoarece (în acest particular caz) are puteri mari pe care le folosește nu numai că în sens arbitrar, cât în detrimentul oamenilor, cu cruzime.

Vedem cum domnul președinte Iohannis, pas cu pas, o ține pe o cale dubioasă, adesea duplicitară, prezentându-se tot mai cameleónic din postura pe care poporul l-a înălțat pentru a-i reprezenta interesele.

Modul său “procustian” de-a înțelege lucrurile, exagerările în direcție greșită, o micime a inimii acolo unde se așteaptă mai mult mărinimia și deschiderea ei, o răutate neostoită acolo unde ar merge o bunătate luminoasă, lipsa de intransigență acolo unde dl președinte e moale din interes (cazul plagiatului Laurei Codruța Kovesi), îngust la pricepere (vezi petiția a 3 milioane de români) acolo unde lumina strălucește mai tare … și multe extremisme de felul acesta, aberant-obtuze ni-l înfățișează pe personajul Klaus Iohannis total imprevizibil în postul de președinte al România, mai niciodată, însă, cum te-ai aștepta sau cum ar fi deontologic funcției înalte în care este propulsat.

Pentru dl Klaus Iohannis nu (mai) există prezumția de nevinovăție, înaintea lui (de mic ce e) trebuie să te pleci foarte mult, de iertare se pare că nici n-a auzit (să iertăm, dacă vrem să fim iertați; să arunce cu piatra acuzării și a calominiei cel fără păcat/vinovăție, dar nici bunătatea, gentilețea nu sunt în arsenalul său de viață, ci posedă o gândire a sa proprie, denaturată, prin care torturează poporul român și pe cei aflați înafara intereselor “mele” și ale partidului “meu”.

Citiți și: