Laura Kovesi și excesul de sfidare

Contele de Saint Germain:

kovesi-s7bh452w6zEu nu cred în sondajele autohtone care glorifică DNA. Nu cred nici în buna credință a celor care le fac și nici în capacitatea metodologiilor folosite (telefonic, pe eșantioane dubioase, cu întrebări de multe ori tendențioase) de a surprinde adevărul adevărat. Aceste sondaje, încăpute covârșitor pe mâna unor mercenari dispuși să ofere clientului ceea ce acesta își dorește de la ele și nu realitatea dedusă riguros științific, au devenit instrumente pur propagandistice și manipulatorii.

Confirmarea acestui adevăr ni se livrează sub diverse forme. Cea mai clară formă o reprezintă alegerile, prin procentele lor inatacabile. Dacă românii ar fi apreciat activitatea DNA cu entuziasmul și larga majoritate despre care ne vorbește triumfalist doamna Kovesi ori de câte ori face declarații publice, atunci nu ar fi fost posibil ca o mulțime de clienți ai DNA, notorii în comunitățile lor, să câștige competiția alegerilor locale cu procente zdrobitoare (Cătălin Cherecheș la Baia Mare și Olguța Vasilescu la Craiova sunt doar două exemple din multele care se pot da). Și nu s-ar fi ajuns la situația (cred că fără precedent de la revoluție încoace) ca Bucureștiul (în general de dreapta) să fie încredințat integral PSD-ului.

E atât de evident! Oamenii au înțeles că sub pretextul luptei anticorupție se încearcă, total nedemocratic, un joc pe deasupra capetelor lor, pentru a se substitui voinței populare voința unor oculți.

Această deșteptare la realitate, confirmată și de Eurobarometrul Comisiei Europene pe 2016, este sfidată însă de șefa DNA care continuă să ne prostească în față cu așa zisa simpatie a oamenilor care îi trimit scrisori de apreciere: „sunt mii şi mii de oameni cinstiţi în România care ne susţin activitatea, care îşi doresc o schimbare şi care au fost alături de noi şi de lupta anticorupţie”.

Dar nu despre această formă de sfidare, devenită clișeu (și deci tocită) prin frecvența cu care este repetată, vreau să vorbesc acum ci despre reacții ale doamnei Kovesi la unele evenimente, cu rezonanță, ale ultimei perioade.

Nu întotdeauna acțiunile sfidătoare reprezintă un reflex al puterii și intangibilității. De multe ori ele încearcă să ascundă frica ori lipsa de răspunsuri.

Un prim exemplu: două lovituri dure primite recent de instituția DNA și nu, particular, de șefa ei.

Prima lovitură a fost desființarea de către instanță a rechizitoriului Olguței Vasilescu, prin respingerea ca inacceptabile a probelor incluse în dosarul cauzei de procurorii DNA. A doua lovitură: dezvăluirile devastatoare făcute de senatorul Daniel Savu despre procurorul Mircea Negulescu de la DNA Ploiești.

Modul ales de Laura Kovesi de a trata public acești doi cartofi fierbinți strecurați pe sub cămașa instituției pe care o conduce a fost sfidarea opiniei publice și a evidenței printr-o totală lipsă de asumare. Într-un interviu acordat televiziunii publice, ambele subiecte au fost expediate rapid în derizoriu, cu largul concurs al reporteriței inhibate. Nu preocupare, nu autocritică, nu deschidere pentru eliminarea cauzelor și adoptarea de măsuri corective. „Noi suntem DNA și DNA este infailibil” părea a scanda doamna Kovesi din dosul privirilor sale înnegurate.

Un al doilea exemplu: acuza adusă de Traian Băsescu (și nu numai) că în seara anunțării rezultatelor alegerilor prezidențiale din 2009 doamna Kovesi s-ar fi aflat în locuința domnului Gabriel Oprea, dimpreună cu șefii SRI și alți granguri ai momentului, pentru a pune la cale planuri de supraviețuire pe posturi, în funcție de cine va câștiga noul mandat de președinte. Această acuză este foarte gravă pentru Laura Kovesi din cel puțin două motive: 1) o prezintă drept o arivistă, gata să se asocieze și cu dracu’ pentru a nu-și pierde funcția și 2) ne arată că independența politică și deci integritatea acestui magistrat ridicat cu atâta pompă pe un soclu de impresionat naivi, reprezentau doar niște elemente de machiaj care să cosmetizeze imaginea unui politruc de duzină, cu toate relele sale.

Doamna Kovesi a ales să confirme aceste acuzații printr-o muțenie totală. Nici măcar nu a acceptat să fie întrebată despre asta. Sfidarea nu vine însă din confirmarea prin tăcere a rușinoasei vinovății ci din faptul că nu s-a simțit datoare față de admiratorii ei și ai DNA de a le da un minim argument care să-i scoată din încurcătură.

În fine, al treilea exemplu și cel mai împovărător pentru Laura Kovesi: autodenunțul lui Sebastian Ghiță și problema plagiatului.

Acest simbol al dreptății și al absolutei onestități care este, conform fanilor săi necondiționați, doamna Kovesi, nu face un gest elementar pentru a demonta acuzațiile de plagiat care i se aduc: nu se pune ea însăși, din proprie inițiativă, la dispoziția comisiei ce i-ar putea rejudeca teza. Foarte vocală și vehementă când vine vorba de demersurile unor parlamentari de a se sustrage urmăririi penale, doamna Kovesi se arată mult mai silențioasă și precaută față de posibilitatea propriei sale investigări de către alții. Cred că niciun om de bună credință nu înțelege de ce, dacă teza Laurei Kovesi ar fi lipsită de elemente de plagiat, această doamnă nu ar insista ea însăși ca lucrurile să se lămurească cât mai urgent posibil. Să nu aibă încredere în Comisia de Experți? Dar al cui o fi guvernul care a emanat această comisie? Nu chiar al susținătorilor ei cei mai aprinși?

Doamna Kovesi nu numai că nu se oferă singură testului de puritate dar, dacă e să-l credem pe atotștiutorul Traian Băsescu, dă și telefoane pe telefonul operativ pentru a amenința cu pușcăria pe cei ce s-ar gândi să redeschidă ancheta presupusului plagiat. Ce să fie asta? Cutezanță sau panică?

Sunt perfect conștient că Laura Kovesi a strâns, în ultimii ani, o colecție de inamici de supercalibru. Și cu bani, și cu influență, și cu o nebunie a supraviețuirii capabilă de orice. Tocmai de aceea, provocările (dar și dezvăluirile autentice) la care e supusă nu pot fi tratate cu disprețul și superficialitatea care țin la turmă. Și nici cu aroganța deprinsă de la Traian Băsescu.

Cât despre sfidare, mare atenție: ea o fi bună să intimideze mici derbedei dar are un efect total opus la gangsterii de calibru și la poporul spectator. Mai ales la acesta din urmă care judecă, în fața televizorului, ca la cinematograf: ține cu personajul pozitiv atâta timp cât acesta se păstrează onest și altruist și nu încearcă să-l tragă în piept cu trucuri de doi bani.

Tare mi-e teamă pentru susținătorii șefei DNA, mulți animați de intenții respectabile, că doamna Kovesi este greșit sfătuită să apeleze, în aceste zile complicate, la un exces de sfidare. Bunii cititori în gesturi și atitudini au priceput, deja, că bravează. Și bravează pentru că nu are curajul să-și recunoască anumite erori și să mizeze pe efectele pozitive ale credibilității pe care ar dobândi-o printr-o minimă autocritică.

Consecința acestei bravade va fi o intensificare a tirului adversarilor exact pe problemele pe care doamna Kovesi încearcă în aceste zile să le îngroape în tăcere.

Laura Kovesi pare a se scufunda, iremediabil, în nisipurile mișcătoare ale dezvăluirilor ce o asaltează din toate părțile.

Ignoră, sfidează, arestează în disperare și speră că aliații ei de bază, o ambasadă și un președinte, o vor scoate, ca și până acum, la liman.

S-ar putea să se înșele. Răspunsul va veni curând!

http://www.conteledesaintgermain.ro/laura-kovesi-si-excesul-de-sfidare/30-09-2016

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s