Doamna judecător cu pantofi albaștri

camelia.exzcf5gil2Judecătoarea Camelia Folea de la Judecătoria Blaj, devenită cunoscută ca “doamna cu pantofi albaștri‘ în urma unei postări care relatează atenția pe care magistrata i-a acordat-o unui minor disputat de doi părinți divorțați, afirmă, într-un interviu acordat Agerpres, că românii ar trebui să încerce măcar să aibă încredere în justiție.

“Să încerce măcar să aibă. Știu că statistic lucrurile nu stau bine, dar nu pot să nu mă întreb în ce măsură statistica reflectă realitatea și în ce măsură mass-media contribuie la această statistică. Toți trebuie să știm că o soluție, oricât de legală, temeinică și umană ar fi, nu va mulțumi niciodată toate părțile implicate într-o cauză. Într-un dosar, civil sau penal, măcar una dintre părți va fi nemulțumită. În cea mai simplă cauză, având ca obiect o pensie de întreținere, cel puțin pârâtul va fi nemulțumit că trebuie să plătească pensie. Dacă ar plăti de bună voie, acel dosar nu ar exista. La fel într-o cauză penală, în care se solicită daune morale exorbitante și pe care judecătorul nu le poate acorda în cuantumul solicitat, partea civilă va fi nemulțumită că nu le-a obținut, iar inculpatul va fi nemulțumit că e obligat să le plătească. La un calcul elementar, veți constata că doar una din patru persoane este mulțumită, chiar dacă soluțiile sunt legale. Pe de altă parte, cel care este mulțumit de hotărârea obținută va împărtăși celor apropiați rezultatul, în timp ce celălalt va face publică soluția.”, spune aceasta

În același interviu, judecătoarea spune, răspunzând unei întrebări legate de cauzele cu copii, că magistrații trebuie “să înțeleagă că au o mare responsabilitate, să-și ia rolul în serios, să nu uite de ‘litera și spiritul legii’, să nu uite că dincolo de coperta unui dosar sunt oameni și că în astfel de cazuri se face justiție în interesul copilului”. Potrivit acesteia, cazurile în care copii ajung să fie “monedă de schimb între părinți” nu sunt deloc simple. Camelia Folea spune că, înainte de a discuta despre înființarea instanțelor speciale pentru minori, așa cum sunt în alte state, este necesar ca în România să avem “judecători specializați, în adevăratul sens al cuvântului” pentru rezolvarea unor astfel de cauze.

224x145Camelia Folea a ajuns în atenția opiniei publice ca “Doamna cu pantofi albaștri” în urma unui text postat pe Facebook de către o avocată, Mădălina Postelnicu. În postarea respectivă, magistrata era apreciată pentru modul în care s-a comportat în timpul audierii unui minor rămas după divorț în custodia tatălui și pentru care mama a solicitat stabilirea unui program de vizită, precum și pentru timpul acordat acestei ședințe de judecată.

Iată povestea care a făcut senzație pe internet:

“Doamna cu pantofi albastri

Ora 8:45 … Clienta mea, mama a unui baietel de apoape 8 ani, isi zareste copilul dosit de taica-sau, intr-un colt al Judecatoriei. Nu l-a mai vazut pe R. de 1 an si 6 luni.

Mama izbucneste in plans si merge tinta catre pustiul ei, se apleaca pana ajunge perfect egala cu inaltimea lui, si-i sopteste cu inima: “R.! Vaaaai, ce mare ai crescut! O mai stii pe mama? Da-mi mânuțele, sa ți le pupe mama!” Fostul soț al femeii isi bruscheaza fiul si-l trage tare, mai aproape de el, urland spre clienta mea sa plece de unde a venit, ca ei doi, baietii, se descurca singuri. Se ridica tonul, copilul incepe sa planga, apare jandarmul, ii spun ca nu-i niciun risc de scandal, dispare jandarmul.

Ora 8:55 … Reusesc, intr-un final, sa o linistesc pe mama copilului, care s-a lasat aproape fara viata in banca din sala de judecata, avand sufletul sfasiat si privirea pierduta undeva, departe… tare departe.

Ora 9:00 … Reusesc si eu, cu mare greutate, sa-mi tin in frau lacrimile… as fi plans in hohote, dar nu-mi permiteam luxul asta … aveam nevoie de concentrare maxima pentru audierea a 4 martori si luarea interogatoriului tatalui copilului, probe de care eram constienta ca va depinde, de-acum incolo, legatura mama – fiu. Nu-i usor deloc sa fii responsabil de asa ceva, credeti-ma!

Orele 9:05 – 10:45 … Se audiaza cei 4 martori, tatal baiatului raspunde la cele 9 intrebari care am avut grija sa fie „capcana”.

Speta e asta: in timp ce clienta mea era in strainatate, la munca, sotul a obtinut si divortul, si custodia exclusiva asupra copilului. Am vazut dosarul: proces facut repede, cu hei-rup-ul, sa dea bine la bilant.

Reintoarsa in țară, femeia a gasit totul ferecat. Usa locuintei. Inima fiului ei, ținută sub lacăt de catre fostul soț. Martorii nostri au arătat ca, de nenumarate ori, mama a venit sa-si vada copilul, i-a adus plase cu daruri, l-a sunat incontinuu, individul interzicandu-i total fostei sotii orice forma de acces la minor. Asa, de-a naibii! Martorii lui au spus lectia dinainte invatata: nu tatal e cauza, ci copilul, domle, care nici nu vrea să audă de mama.

Ora 10:46 … Instanța dispune audierea minorului. De-aici incolo, incepe mesajul pe care vreau sa-l transmit prin scriitura asta…

O doamnă judecător, in jur de 40 de ani, cere jandarmului sa-i fie adus copilul in sală. Cand il vede pe pusti, magistratul coboară de pe podium, parcurge sala până aproape de ușă, se apropie de micuț si-i spune, facând un gest larg cu mâna: „Vezi, R., am pantofi albastri! Tu ai pantofiori albastri? Uite, am si pelerina! Da-mi mânuța si hai cu mine, sa-ti arat cât de maaare e castelul ăsta!”. Copilul, cu ochii mari, negri, si extrem de tristi, se uita cand la doamna, cand la taica-su, de care statea lipit, până ce acesta îi dă ok-ul să meargă cu doamna.

Ora 11:20 … Se deschide usa de acces a instantei, magistratul intra in sala, de mână cu copilul, îi spune sa coboare atent de pe podium, sa nu se loveasca, si-l trimite la mami sau la tati, unde vrea el. Băiețelul trece pe lângă mama sa, care hohotea de plâns in prima bancă, își trece usor mânuța peste piciorul ei drept, ca din întamplare, după care fuge catre tata si-i cauta acestuia privirea, sa nu cumva să-l fi supărat ca s-a dezlipit de lângă el. Se dispune, din nou, evacuarea minorului din sală.

Ora 11:25 … Instanța ne citește, pe scurt, ce a declarat copilul in cursul audierii si ne dă să lecturăm, mie si avocatului părții adverse, cele câteva cuvinte scrise pe o foaie de către baiețel: „Mama…tata zice să scăpăm de tine. R.”…

Se inchide cercetarea judecătorească, ni se da cuvântul final, pe fondul cauzei. Eu mă lupt pentru ca mama sa obtina dreptul de a-si vedea copilul, de a-l lua la ea in weekenduri si in vacanțe. Ceilalți se luptă ca mama să nu-si poată vedea fiul decât in prezența tatălui său, si doar în locuința acestuia. Un fel de arest la domiciliu, ce mai!

Ora 11:40 … Magistratul inchide dosarul, cade pe gânduri preț de câteva secunde si spune: „Instanța suspendă ședința 15 minute!”.

Si … doamna judecator cu pantofi albastri coboara de pe podium, traverseaza sala, iese pe usa destinata oamenilor obisnuiti, si, ajunsa in hol, intinde mâna stângă către clienta mea, iar cea dreaptă către copil. Uite așa, toți 3, ca într-o poveste din cea mai frumoasă carte, intră in camera destinată Arhivei si nu mai ies de acolo decât după un sfert de ceas. Ce camere mirifice sunt in castelul ăsta – îmi zic în gând.

De-acum, nu mai aveam nevoie de niciun pic de concentrare, asa ca mi-am permis sa plang in hohote, fara sa-mi pese ca oamenii cu roba nu trebuie sa lacrimeze din cauza problemelor clientilor… si, in niciun caz, nu plâng niciodată in fața acestora… dă-le-ncolo de reguli!

M-am prăvălit pe un scaun de la prima terasa, colt cu Judecatoria, si-am asteptat-o pe femeia pentru care m-am luptat azi, ca o leoaică. Am bătut recordul la nicotina pe secunda, până a venit. Clienta mea a apărut radiind de fericire, pentru că avusese șansa să-și țina copilul in brațe, dupa 1 an jumate… fix optsprezece luni.

Ce dialog au avut mama si copilul, sub ochii doamnei judecator cu pantofi albastri? „Te iubesc, mami! Am nevoie de ochelari noi, că tati nu mi-a cumpărat, și ăștia sunt rupți! Să vii la mine! Să mă iei la tine, mami! Te iubesc, mami!

Cand a scapat de sub influenta total irationala a tatălui, copilul s-a cuibarit in bratele mamei sale, ca si cum nu ar fi fost despartiti nici macar o secunda. Asta a vrut sa verifice magistratul, pentru a fi sigur ca va da o solutie corecta, ca-si va pune semnatura pe o hotarare corecta, ca va putea dormi impacat, că a decis corect si nu s-a jucat de-a justitia, cu vietile oamenilor. Doamne, ce fiinte nemaintâlnite or fi in castelul asta?!
– „Vreti o bomboana, doamna avocat?”
– „Aaaa….”
– „Doamna judecator i-a dat lui R. un pumn de bomboane, iar inainte sa plec, copilul mi-a dat si mie cateva… ”
– „Si… a vazut doamna judecator gestul asta?”
– „Daaa, pai, cum sa nu? Stati sa va arat, ca ne-a facut si poza, mie si lui R.”
– „Cine? Doamna judecator?”
– „Daaa. Pai, am scos telefonul si i-am zis lui R. sa zambeasca, sa-i fac o poza, sa am amintire. Si, imediat, doamna ne-a spus sa trecem unul langa altul, sa ne faca una la amandoi. Uitati poza! Doamne, am poza cu R., nu-mi vine sa cred!”
– „Eu, gata, sunt praf! Nici mie nu-mi vine sa cred!”
– „Daaa. Si, stiti, eu mi-am cerut scuze față de doamna, ca statea dupa noi… aveam atâtea de vorbit cu R., dupa un 1 an jumate… da` doamna a zis că pentru ea nu e nicio grabă… Nu vreti o bombonica de la R., doamna avocat?”.

N-am trait asa ceva in 10 ani de avocatura. Am văzut magistrati pentru care audierea minorului insemna urmatorul dialog, purtat fix in fata usii salii de judecata, asa, din voleu, cum ar veni: – „Cîți ani ai, cu cine vrei sa stai, cu mama sau cu tata? Bine, pa!”.

Doamna cu pantofi albastri a alocat 3 ore cauzei noastre, fiind conștientă că lucrează cu destinele oamenilor, cu sufletele lor, iar nu cu chei de 14.

Domnilor magistrati, permiteti-mi o sugestie: cumparati-va pantofi albastri, poate in asta sta magia! Nu exista nici castel, si nici pelerina, fără un strop de magie, nu-i asa?

Sursa: http://www.cotidianul.ro/judecatoarea-care-face-senzatie-dincolo-de-coperta-unui-dosar-284313/

Advertisements

One thought on “Doamna judecător cu pantofi albaștri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s