Zizi Smeureac rupe tăcerea

Pentru cititorii de modă mai veche, care au un pic de răbdare și încep să citească orice text de pe lumea asta cu prima frază, vreau să precizez din start că numele meu e Zizi Smeureac și am scris povestea de azi în locul lui Titi Smeureac, soțul meu. Zic asta nu ca să mă dau mare, că nu e stilul meu, ci numai din respect pentru drepturile mele de autor.

Căci, se știe, tot românul are un mare respect pentru proprietatea intelectuală, cu două condiții: a) să fie proprietatea lui intelectuală sau b) dacă e proprietatea altuia, să nu trebuiască să plătească ceva pentru ea. Pentru cei care încep să citească orice text de la sfârșitul lui, că așa vor ei, să fie invers decât toți ceilalți, Cristoiu gen, n-am ce precizări să fac. Pentru că degeaba le fac eu precizări la început, că ei n-au cum să le vadă dacă încep să citească de la sfârșit. E logic, știți ce zic?

Anyway, nu m-aș fi luat eu tocmai acum, în epoca Facebook-ului, după învățăturile letopisețice ale lui Grigore Ureche și aș fi lăsat naibii nescrisă povestea de vineri, dacă situația n-ar fi fost de asemenea natură încât îmi era inimii durere.

Deci, ca să încep cu începutul, Titi s-a întors marți, răvășit mintal, de la un seminar motivațional de coaching cu tema: „Ferestrele sufletului și cum le deschidem fără să pierdem căldura sufletească din interior“. Dacă vă mirați cumva cum a ajuns Titi să meargă la „de din astea“, aflați că într-o zi completase el un test pe internet, din care i-a reieșit că e lipsit complet de inteligență emoțională. Și oricât i-am spus eu că inteligența emoțională e doar o modalitate de a-i menaja creștinește pe oamenii care n-au inteligență normală, sincer, n-am avut cu cine să mă înțeleg.

Continuarea RL românia liberă

______________________________

Citiți și : Comportamentul homosexual: Născut, dobândit sau alegere liberă?