POST MORTEM – DUMNEZEU E VIU!

$_35Nu există Dumnezeu. Înseamnă că putem face ce vrem“ (F.M. Dostoievski)

Omul l-a pronunțat pe Dumnezeu mort, de multe ori, doar ca pe urmă să se confrunte cu realitatea obiectivă că Dumnezeu refuză să moară, că e viu, și că El nu poate să moară, fiind nemuritor

Asta e tema pincipală, explicată în cuvinte simple, a cărții de 200 de pagini a lui Terry Eagleton, “Culture and the Death of God”(“Cultura și moartea lui Dumnezeu“), publicată în 2014. Eagleton e britanic, eseist prolific, specializat în analiza culturii contemporane și pasionat de istoria culturii. Publică în prestigioase reviste anglo-saxone, printre ele London Review of Books. Își cunoaște bine zona de specialitate, fiind cotat ca unul din cei mai proeminenți istorici ai culturii, încă în viață. Lui îi datorăm această carte cu o temă atât de interesantă și relevantă pentru creștinii lumii post-moderne și, spunem noi, corect înțeleasă. E dificil să deducem din text dacă Eagleton e creștin ori simpatizează cu creștinismul. Dar impresiile și concluziile lui, le apreciem, pline de acuitate.

 Peter Watson

 Eagleton e o excepție privind abordarea istoriei culturii. Tema principală a istoricilor care studiază evoluția culturii, și mai ales a culturii occidentale, este că “moartea lui Dumnezeu” e un eveniment istoric și real al sfârșitului veacului XX. Adică un eveniment care realmente a avut loc, ca Dumnezeu apartine trecutului, nu prezentului, si ca fără îndoială nu numai că nu va aparține viitorului dar si că viitorul va uita iî intregime noțiunea de Dumnezeu. Că notiunea de Dumnezeu nu va mai fi perpetuată în mințile ori preocupările omului viitorului.

Natural, cei care îndrăznesc să afirme contrariul, sunt etichetați ca eretici. Cine ar îndrăzni, la începutul Mileniul III, în lumea Occidentală, să afirme că Dumnezeu de fapt e viu și că nu poate muri? Să faci afirmația asta, ca istoric al culturii, e echivalentul opróbriului public, să fii privit ca lunatec în lumea elitei intelectuale a zilelor noastre. De fapt, atât de puternic e acest curent care propagă “moartea lui Dumnezeu” încât apar autori care domină domeniul si ideile acestea atât de mult încât nimeni nu îndrăznește să-i contrazică. Acesta e cazul lui Peter Watson, de exemplu, autorul unei cărți de 600 de pagini în care descrie, cu lux de amănunte, ceea ce numește el “moartea lui Dumnezeu.” Intitulatș How we have Sought to Live Since the Death of God(“Cum am încercat să traim după moartea lui Dumnezeu“), cartea accentuează tocmai tema “morții lui Dumnezeu” si dilemele cu care societatea modernă se confruntă în absența lui Dumnezeu. Titlul cărții lui Watson amintește fără îndoială de dilema enunțată mai devreme de Dostoyevski în cartea Fratii Karamazov în care unul din protagonisti rosteste fraza, de acum bine cunoscută în toată lumea, dar care are implicatii enorme pentru viața zilnică: “Nu există Dumnezeu. Înseamnă că putem face ce vrem“. (“There is no God. Therefore, we can do what we want.”)

 Cum trăim fără Dumnezeu?

 Watson are dreptate. Cum incercam sa traim fara Dumnezeu, ori cum am incercat sa traim fara Dumnezeu odata ce elita intelectuala l-a pronuntat mort? Nu e nevoie de o minte sofisticata sa pricepem cum traim fara Dumnezeu. Uitindu-ne in jur vedem cum. Vedem avort. Pruncuciderea si infanticidul pe care le numim progres. Controlul populatiei. Genocidul impotriva fetitelor nenascute doar pentru ca Dumnezeu le-a sortit sa fie fetite si care, la rindul lui cauzeaza un dezechilibru crescind intre sexe. Apoi eutanasia. Suicidul. Legalizarea lor. Apoi idolatria drepturilor omului care protejaza si promoveaza iresponsabilitatea personala in detrimentul prudentei si a responsabilitatii. Perversiunea. Imoralitatea sexuala de toate felurile. Confuzia sexuala. Mutilarea genitalelor pentru transformarea barbatului in femeie si a femeii in barbat. Confuzia din mintile oamenilor. Confuzia in mintea generatiei tinere care nu-si cunoaste sexul si nu poate diferentia intre sexul masculin si feminin. Tineri care se considera in mintile lor ca apartin sexului opus. Urmeaza pedofilia. Poligamia. Sexualitatea de grup. Casatoria in grup. Evolutionismul si speciismul care au dus la transpeciism, adica la oameni in toata firea care se considera animale si vor sa traiasca ca animalele. Oameni dependenti de pornografie, droguri ori sex. Pornografia care a devenit o epidemie de proportii globale. Sextingul care a devenit la fel de prevalent si normal in zilele noastre asemenea consumului de alcool ori tutun.

 Ce sa mai zicem de traficul de fiinte umane pentru satisfactia placerilor sexuale. Prostitutia. Decadenta. Paradele anormalitatii tinute anual, asemenea unor ritualuri sacrosancte, de la San Francisco la Tel Aviv, si de la Stockholm la Sydney. Chiar si in Romania unde weekendul trecut globalizarea imoralitatii s-a manifestat prin prezenta a 500 de tineri confuzi privind propria identitatea sexuala. Declinul familiei si al casatoriei. Eliminarea institutiei familiei si a casatoriei naturale. Apoi transumanismul, adica aspiratia de a pune capat fiintei umane (homo sapiens) si transformarea lui in semi-fiinta umana si semi-robot. Adaugam si editarea genomului uman. Clonarea umana. Experimentele bizare care se fac asupra fiintei umane cu scopul de a “imbunatati” specia umana. Copii cu trei parinti, rezultati din amestecul materialului genetic a trei persoane. Surogatul. Eliminarea notiunii de parinte biologic in favoarea notiunii de parinti sociali. Si exemple de acest gen ar acoperi multe alte pagini. Asa arata lumea care l-a eliminat pe Dumnezeu din constiinta ei.

 Cum am ajuns aici? Sfantul Apostol Pavel explica. Ne aminteste in 2 Corinteni 4:4 ca acum 2000 de ani gandirea omului era instrainata de Dumnezeu si ca rezultalele au fost similare. Portretul lumii de atunci e facut de el in ultimele versete din Romani 1. Cei fara Dumnezeul erau orbiti de “dumnezeul veacului acestuia”, zice el. Astfel de dumnezei au existat in fiecare veac. Exista si azi. Consecintele inchinarii la “dumnezeul veacului acestuia” sunt cele descrise in paragraful precedent. Acesti dumnezei sunt bine cunoscuti. Ei sunt ideologii lumii post moderne care l-a ucis pe Dumnezeu. Fie ca e vorba de Peter Singer, Margaret Sanger, Richard Dawkins, si altii ca ei, ideologia acestor oameni instraineaza gandirea omului post modern de Dumnezeu si faciliteaza descendenta lui in abisul confuziei si al autodistrugerii.

 Rolul lui Friedrich Nietzsche

 Suntem obisnuti sa-i atribuim lui Nietzsche declaratia mortii lui Dumnezeu. Dar pe linga el au fost si alti contribuabili. Au fost intelectuali ori instigatori care pe parcursul vietii au iritat, au fost vazuti cu suspiciune, marginalizati, oameni cu care putini altii s-au asociat. Dar post mortem acesti intelectuali au devenit venerati de generatiile care au venit de dupa ei, si sunt vazuti, pina astazi ca fiind geniali (cool) ori avantgardisti.

 Dar, in ciuda lui Nietzche si a predecesorilot lui in gandire, Dumnezeu nu a murit, nu moare, si nu poate muri. Inca de la inceputul cartii lui, Eagleton isi indreapta privirile mai mult spre cei care continua sa-l declare pe Dumnezeu mort decit spre cei care cred in imortalitatea Lui. Eagleton prefera sa se focalizeze pe crizele produse in societate de disparitia lui Dumnezeu din mintile oamenilor. Dar disparitia asta a fost temporara. Dumnezeu a supravietuit rationalismul Veacului XVIII, ateismul Veacului XIX, si totalitarismul Veacului XX. Toate aceste curente si torente politice au cautat sa-l elimine pe Dumnezeu din gandirea omului. Pe Dumnezeu l-au declarat mort, dar Dumnezeu nu a murit. Rationalismul s-a vestejit pe coarda, ateismul se lupta sa-si afle identitate si permanenta, iar totalitarismul Veacului XX e mort, apartine trecutului, intrind in cimitirul istoriei. Este insa interesant, adauga Eagleton,  sa observam nu doar incercarile fiecarui sistem politic, filosofic ori cultural de a-l inlocui pe Dumnezeul declarat “mort”, dar mai ales ce a rezultat din aceste incercari. In fiecare din aceste cazuri, zice Eagleton, rezultatul a fost o cultura diferita. In alte cuvinte, fiecare sistem a cautat sa-l inlocuiasca pe Dumnezeu cu o cultura specifica. Dar, continua el, cultura intrind in competitie cu Dumnezeu (ori cu religia) a pierdut, fara exceptie si de fiecare data. Remarca Eagleton: “The Almighty has proved remarkably difficult to dispose of. Indeed, this is perhaps the most extraordinary aspect of the narrative the book has to tell.” (“Cel Atotputernic s-a dovedit a fi o forta dificil de eliminat. Intradevar, acest aspect e probabil cel mai extraordinar aspect al acestei carti”) (ix)

 Cultura falimentară

 Dar si celelalte observatii ale lui Eagleton sunt remarcabile. In opinia lui, capacitatea religiei de a uni teoria si practica, elita societatii si oamenii de rind, spiritul si emotiile, este extraordinara, o realizare pe care cultura nu a putut niciodata sa o atinga si nici nu va putea. Pe de alta parte, daca am numi religia o forma de cultura, ea s-a dovedit a fi cea mai tenace si universala cultura din istorie. Tocmai aici istoricii culturii, zice Eagleton, au gresti si gresesc. Elita intelectuala ia in deridere miliardele de oameni care de-a lungul istoriei au crezut in Dumnezeu, fara sa le inteleaga sentimentele si de ce ei cred in Dumnezeu.

 Pornind de la aceasta premiza, Eagleton isi concepe si schiteaza capitolele cartii. Epoca Luminilor a fost anticlericala nu anti-religie, zice el. O intriga politica, nu anti-teologica. De ce? Pentru ca filosofii Veacului XVIII au inteles ca religia in sine nu e o problema si ca nu poate fi  inlocuita cu o spiritualitate diferita. In opinia lor, problema a fost clerul, ceea ce il face pe Eagleton sa afirme ca Veacul XVIII a fost unul anti-Biserica nu anti-religie. Obiectivul iluministilor a fost sa afle un set valoric diferit de cel al religiei, dar fara succes. Iar daca la inceputul Iluminismului religia era perceputa ca o infectie, spre final a fost inteleasa ca o necesitate civica utila care contribuie la coeziunea sociala, evitarea haosului social si la fundamentarea moralitatii publice. Chiar si Nietzsche a recunoscut lucrul acesta, descoperind, cu oroare, spre finele Veacului XIX, ca Dumnezeu, chiar daca “mort”, e inca prezent in moralitatea oamenilor de rind si in legile pe care le adopta. Eagleton e de acord, amintindu-ne ca daca Roma a dainuit veacuri, crestinismul a dainuit milenii. Motivul fiind ca el si Dumnezeul crestinilor satisfac nevoile emotionale si sufletesti ale fiintei umane.

 Eagleton isi continua analiza cu idealistii germani. Nici ei nu au putut sa-l elimine pe Dumnezeu. Au incercat diferite nuante ori atributii care sa se substituie lui Dumnezeu dar care toate, in final, au dus in aceasi directie – adica Dumnezeu. Au explicat ceea ce crestinii numesc Dumnezeu si dumnezeire, sub alte etichete: ratiune, natura, geist (spirit), cultura, arta, sublimul, stiinta, umanitatea, Fiinta, dorinta, forta interioara a lucrurilor. Toate aceste defintii ori atributii conchide Eagleton, au fost”incercari ocazionale de a inlocui divinitatea”. (“they all have acted from time to time as forms of displaced divinity”) Dintre toate manifestarile idealistilor germani, afirma Eagleton, rivalul cel mai serios al religiei a fost romanticismul german cladit pe mitologie. De ce? Pentru ca el a putut, intr-o oarecare masura, sa penetreze mintea si sufletul, constientul si inconstientul. Si pentru ca, la fel ca si religia, romanticismul accentua valori similare traditionale, credinta, loialitatea, devotamentul, reverenta, dragostea, civilitatea, respectul, prietenia, armonia, sobrietatea, nationalismul. Romanticismul, insa, nu a dainuit, pentru ca nu s-a transformat intr-o ideologie politica sustinuta de stat care sa constranga oamenii la conformitate. In final, observa Eagleton, “idealismul nu a reusit sa inlocuiasca versiunea ortodoxa a crestinismului cu o versiune seculara” (“idealism did not succeed in replacing an orthodox version of Christianity with a secularized one”) (Pagina 91)

 Partea de mijloc a cartii lui Eagleton discuta criza culturii. Eagleton intreaba daca cultura s-ar putea transforma intr-un dialog sacru al unei societatii post-religie care sa fie capabila de a lega oamenii intr-o colectivitate spirituala. Nu, raspunde el. Cultura accentueaza individualismul, interesele individuale sunt puse deasupra celor colective, autonomia personala e virtutea suprema a individului, in contrast cu spiritul de colectivitate si conectivitate impus de credinta si religie. Cultura hraneste individualismul, trupul, nu colectivitatea si nici spiritul. Cultura nu uneste pentru ca nu e uniforma ci accentueaza diversitatea si conflictul intre indivizi si valori. Ea reflecta diviziunile sociale si e incapabila sa le reconcilieze. Adauga Eagleston, “nici o forma simbolica din istorie nu a egalat abilitatea religiei de a lega adevarurile sacre cu existenta zilnica a unui numar enorm de barbati si femei”. (“No symbolic form in history has matched religion’s ability to link the most exalted of truths to the daily existence of countless men and women”. (Pagina 122)

Moartea lui Dumnezeu și moartea omului

 In consecinta, scrie Eagleton, moartea lui Dumnezeu inseamna si moartea omului. (Pagina 159) Eagleton vede in cultura contemporana o alternativa a politicii. Cultura zilelor noastre e lipsita de profunzime, anti-tragica, ne-liniara, fara fundamente, anti-universalista. Pune individul, cu toate patimile si deficientele lui, in centrul atentiei ei, si face din el un supra-dumnezeu. Astfel incit societatea vremurilor noastre e compusa din mini-dumnezei, in care fiecare individ, armat pina in dinti cu drepturi individuale, e vazut ca un dumnezeu propriu, cu dreptul de a-si crea propria traiectorie a vietii sub influenta culturii, nu a religiei ori a unor principii imuabile. (Pagina 189) Consumerismul e una din idolatriile culturii occidentale de azi. Dar religia continua sa isi aibe adeptii ei. Eagleton vede lumea contemporana divizata in doua, intre cei care cred in exces si cei care cred prea putin. Si aici observa el ca Dumnezeu nu e mort ci ca doar si-a schimbat adresa. Cultura nu a reusit sa bata cuie in sicriul lui Dumnezeu. Daca pina nu demult Dumnezeu isi avea adresa in Europa, de o vreme incoace si-a schimbat-o. Astazi adresa Lui e in America, America Latina, Africa, si in cartierele sarace ale lumii arabe. (“The Almighty, it appears, was not safely  nailed down in his coffin after all. He had simply changed address, migrating to the US Bible Belt, the Evangelical churches of Latin America and the slums of the Arab world. And his fan club is steadily sweling”) (Pagina 199)

 Secularismul – o alternativă a religiei?

 Prin coincidenta, in timp ce pregateam materialul de astazi, am dat, acum doua zile, peste citeva recenzii ale unei cartii tocmai publicate in America deMary EberstadtIt’s Dangerous to Believe: Religious Freedom and Its Enemies (“E periculos sa crezi: libertatea religioasa si dusmanii ei”). Tema principala a cartii este ca secularismul actual devine un crez, o religie seculara careia i se inchina un numar crescind de oameni. E un secularism agresiv care cauta eliminarea crezului cu forta, dar prin masuri legale. Analiza cartii este superba, atingind aspectele politice, ideologice, legislative si judiciare care, in combinatie, zice ea, cauta sa introneze in mintile si sufletele oamenilor valorile seculare in detrimentul religiei naturale. Oferim o recenzie facuta de publicatia online First Things: http://www.firstthings.com/web-exclusives/2016/06/an-inquisition-is-not-a-witch-hunt

BARNEVERNET RĂSPUNDE – CU FALSITĂȚI

 Va amintiti ca in mai un grup de peste 100 de avocati din toata lumea au inregistrat la cabinetul Prim Ministrului Norvegiei o petitie care solicita eliberarea copiilor Bondariu. Saptamina trecuta Ministerul Copiilor si Egalitatii a raspuns Petitiei. Un comentariu privind raspunsul, cit si textul lui, pot fi citite aici: https://www.facebook.com/notes/peter-costea/barnevernet-responds-with-falsehoods/718389218264477

BARNEVERNET RESPONDS – WITH FALSEHOODS

 Those of you who are English speakers may recall that in May a group of over 100 attorneys from around the world filed a Petition with the office of Norway’s Prime Minister demanding the release of the Bodnariu children to their parents. Last week, Norway’s Ministry of Children and Equality responded. A commentary on the Response, along with the text of the Response, can be read here: https://www.facebook.com/notes/peter-costea/barnevernet-responds-with-falsehoods/718389218264477

COMENTARIILE IRESPONSABILIE ALE MINISTRULUI VIOLETA ALEXANDRU

 Sambata trecuta dna Ministru Violeta Alexandru, ministrul delegat pentru Dialogul Social, a facut afirmatii iresponsabile cu prilejul paradei imoralitatii (asa numita “gay”) care a avut loc la Bucuresti. Conform unui articol dinRomania Libera, ea a accentuat, pe parcursul participarii ei la parada, “libertatea de a putea fi deschis cu ceea ce esti si echipa guvernamentala e pentru aceasta.” Gasim lamentabil acest comentariu, mai ales facut in numele Guvernului Ciolos. Confuzia sexuala nu este o virtute, o valoare, un atuu social pe care oricare guvern, dar mai ales cel din Romania, ar trebui sa o promoveze, atit prin comentarii, dar mai ales prin participare. Iresponsabilitatea doamnei Ministru, responsabila cu Dialogul Social, e clara. E indoielnic ca aceasta doamna, ori vreun membru al Guvernului, ar participa la un mars al cetatenilor responsabili, cum ar fi unul pentru viata copiilor nenascuti ori pentru familie si casatorie. Doamna Alexandru si cei din Guvern care gandesc ca ea nu isi au locul in Guvernul Romaniei. Ei nu ne reprezinta pe noi nici valorile Romaniei.

SITUL AFR ANTIPORNOGRAFIE

 Va invitam sa continuati sa vizitati situl antipornografie AFRwww.PornografiaRaneste.ro in numar cit mai mare. Va invitam deasemenea sa deveniti prietenii nostri pe site. De cind a fost lansat, pe site am postat zeci de articole, studii, materiale video si marturii. Situl a fost facut de dlAlexandru Dragoman (AFR Constanta). Ii multumim.

SITUL AFR ANTIPROSTITUTIE

 Postam materiale si pe situl AFR antiprostitutiehttp://www.antiprostitutie.ro/category/stiri/. Va rugam sa-l vizitati. Situl e administrat de dl Sorin Balajel, voluntar AFR. Ii multumim.

 BROȘURILE AFR

 In septembrie 2014 am tiparit 5000 de brosuri informative AFR in care ne identificam ca organizatie, cine suntem, ce facem, ce am facut, ce planuri de viitor avem. Gratie unora dintre cititorii nostri si a membrilor AFR, pina la finele anului 2014 am distribuit toate pliantele. In ianuarie 2015 am mai tiparit 5000 de exemplare pe care deja le-am epuizat. Am mai tiparit inca 5.000 din care inca mai avem disponibile citeva mii. Pliantele sunt gratuite. Cei care doriti sa le aveti si, mai ales, sa le dati celor din comunitatile dvs, inclusiv biserici ori parohii, va rugam sa ne scrieti si vi le vom trimite pe cheltuiala noastra. Avem nevoie doar de numele dvs, telefonul si adresa. Scrieti-ne la office@alianta-familiilor.ro.

 VRETI SA FITI INFORMATI?

 Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

 FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

 ANUNTURI

 Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

 Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro    

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s