Adrian Botez: JURNAL DIN MAREA TEMNIŢĂ INTERIOARĂ

Candidat la Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 2017: Prof.dr. ADRIAN BOTEZ

Adrian Botez

[Cuvânt înainte de AUREL RĂU]

ADRIAN BOTEZ

                     

                                                     Iubitei şi atotînţelegătoarei mele soţii, Elena

 

 UN NUME: ADRIAN BOTEZ

O poezie  care se caută cu un aer definitiv şi se găseşte – se neagă afirmându-se şi se afirmă negându-se – e reconfortantă, reziditoare. Experienţa o prilejuieşte un glas din necunoscut şi din rarefieri, încărcat spiritual, un nume: Adrian Botez. Aproape să nu birui să începi, să capitulezi, marcat de expresie: „stradă – cu mult deasupra ploii”. Sau avertizat. Căci o complexă făcătură estetică, o caligrafie pe spini ai exxistenţei, te asociază într-un laborator lăuntric, ulterior unor tributuri de myst închinat primirii stigmatelor, într-o casă numai de cuvinte: „defoliată lacrima: scheletul dârei pe obraz/gust de fum – veşti depărtate – în nord – despre/înfrângerea lumii – spiţă cu spiţă”.

Autorul acesta vechi şi nou, originar din Bucovina, reprimând şi decantând („scriu mereu…şi distrug mereu…”, ţi se confesează într-o scrisoare), pierdut bacovian într-o provincie pustie (aş zice: până azi), oraşul Adjud, evident a cărţilor, e un profesor de Română care a studiat şi recent a recut un doctorat la Iaşi, a publicat în 1998, în Steaua, două poezii şi într-un buletin de informare şi documentare metodico-ştiinţifică două-trei studii despre poeţi români, este căsătorit, s-a născut în 1955, amănunte suficiente pentru un statut de „cetăţean al oraşului ideilor” (Constantin Kavafis), unde candidează din plin. Mai asociind adieri dinspre un blând Hölderlin în turnul de pe Nekar şi despre un Ecce homosau echilibrismul metaforic zarathustrian al lui Nietzsche, ai circumscris ceva dintr-un metaforic urmărit, dorit. „Cel ce întoarce pagina/rămâne pe amândiuă /palmele cu sânge” – e grăitor un motto, un Prolog. Numai că înverşunarea de o „pantomimă hieratică”, atitudinală, a primit botezul cedării iniţiativei cuvintelor, nivel la care dramaticul se complace în destrămări de un ludic presupunându-l pe iluzionist: „pasărea care cântă/nu o vezi: sau dacă vezi o/pasăre care cântă – cântecul acela înseamnă că este al/altei păsăi – din imediata – ireala apropiere”.

O scenă, pe care se dizertează, se capitulează, se înalţă braţe în absolut, e pipăit aforismul, se dăltuieşte poemul într-un vers, se enunţă, se savurează („gândesc – deci – pe nesimţite – mă dedulcesc la moarte”), se râde, se proferă ruga, se descojesc noţiuni, concepte, se ascultă haikuistic elementele („scrâşnesc ghearele păsării – atingând piatra”) etc., fără teamă de histrionic, întrucât, în cele din urmă, contează plăcerea spunerii şi căderii pe esenţial, nu ţinta, ci calea: „nu-i pierdut cel căruia scumpă i-a fost nu izbânda – ci lupta”.

Practic suntem oaspeţii unui examen de sine al poeziei în postmodernism, ocolit de singurătatea cea bună, cum ar spune Constantin Noica, pentru că ni se etalează cu smerenie adevărată şi cu sentimentul nimicului, tonic, o întrebare în chiar inima poeticului, la un ceas de cumpănă, sau la o linie de horr, în amrg de veac, de mileniu. Ca formă se optează, îndată după o inscripţie monolitică, pentru o dispunere orizontală a versurilor, între una sau mai multe linii de despărţire, de reverie, pentru întregul cules de stropi de rouă, un demers prin vreo 15 ani. „Da, sunt flacără”, şi „Da, eu ştiu de unde vin”, îşi vine în minte siguranţa în întreprinderea pornită, din nemţeşte. O materialitate cu orice chip nu se urmăreşte, „totul e dulce şi inutil văzduh”. Regretul după aşa ceva e transferat într-un mod ingenios, la un moment dat, unor titluri (în genere, titlurile numind admirabil): Pentru atâta lucru nu se primesc comenzi de elegii, Mai sunt şi alte birouri de plasare, Abdicare sau lovitură de stat, Viziuni şi sfaturi de-ale unui funcţionar compromis

Numărul mare al artelor poetice sporeşte de asemenea gândul de un singur poem, altfel într-un sentiment proaspăt al deplinei libertăţi, cu evoluţia spiralică în cicluri, clădit parcă din fragmentar, după modelul Firelor de iarbă de pe continentul walt-witmanian.

Nu poţi să saluţi mai nimerit aceasză surpriză, invitaţie la creaţie, opţiune pentru provocarea sau întrebarea sacrului, un fel de haidem să încercăm împreună, decât prin anticiparea acordului final, de după epigramaticul, de tâlcuri, poem Byblos:

literele se
şterg – una pe alta: rămâne – Absurdă

Cartea

…şi continuarea:

cine scrie şi cine citeşte?
cine înţelege – pe cine păcăleşte?

orbu-i şopteşte epopei surdului
Dumnezeu cheamă-nţelepţii să ghicească-n
palma absurdului

subsuoara nu adăposteşte îngeri
tu vorbeşti mereu – ca să nu sângeri

aici

e spitalul crimei: vina-i
alunecare în delirul rimei”.

Adnotări, creşteri, deziceri, concreşteri, pe care eşti tentat să le semnezi.
AUREL RĂU
***

SATANA DE CRIN
(1983-1985)

PROLOG
cel ce întoarce pagina
rămâne pe amândouă
palmele – cu sânge
*
pieliţa ochiului s-a tăiat spre cuvânt

pacificaţi în răstignire:
pretutindeni – valul deschis al
ţărânei

unduirea viermilor – în urechea
imorală
a beznei

ochi în agonia credinţei

se deschide corola fiecărui lucru: fremătând
primeşte polenul paşilor morţii
*
VISĂRI
cred doar în duhoarea statornică a singurătăţii:
între a putea şi a fi
risipesc comori de delir
*
VOMITĂ FLORILE
vomită florile
încovoiate peste marginea vazei
icneala florală: aproape audibilă
visez urât: rege în preziua detronării
*
genunchii se moaie – în
cea mai de jos
scuipată de mari mulţimi înfuriate
pulbere: culturi
umile – ale prăpastiei
*
crucificat pe poarta răsuflării fiecărui val

sticlos slab – n-aş fi în stare Răul – în
vârşa cărnii să-l opresc
*
ei urăsc lipsa de gravitaţie
ghemuită toată sub
umbra degetului meu: îi fac s-asculte cum
foşneşte – în noapte
Regnul Nevăzutului
*
STRĂINE DEMERSURI
sângele
săltând peste bănuieli
al timpului

frunzişuri
măcelărite de vânt prin simpla
punere de deget a lui Dumnezeu
*
cadavrul unei hârtii
albe: hartă uriaşă a
Nevăzutului – scrâşnită pe la răscruci
*
angelic
irecuperabil
mai paşnic decât Dante:

departe de depravările realităţii – departe
de catastrofele posibilităţii
*
nu-i greu
şi-i atât de aproape să mori:
ninge-ntre noi şi moarte cu iluzii – docile dureri
*
EXPRESIONISM: BUFON, TRAGIC, OBOSIT
lupt c-un ţânţar – precum Sfântul Antonie cu
zgrunţurosul – colcăind de demoni – aer
*
temeliile cerului se zguduie: presimt şi ele
ce va porni – în clipa când voi scoate
căluşul din gurile Beznei
*
lihnită de goană: dincolo de culme – etajul doi al
Golgotei
cu crampa momelii dilatându-i nara – plimbăm
nerodul animal de pofte-al vieţii
*
în aerul bătătorit de trecerea spre Moarte – aud
undeva – Cântecul: vifor – terciuind robiile-ntâmplării

lăstarii Timpului – învârtoşaţi – străpung – trestii treze
apa Lethei: în ceruri – panica de zei
*
păgân de singură – se plimbă prin
rariştea timpului – lumina împăcării mele cu eternitatea
*
EXPRESIONISM II
punţile spre Dumnezeu – nervuri coridoare – ca un
ţipăt – sunt goale
*
Nici sabia şi nici ideea nu pot ucide morţii cinici:
Pe turla templului: Cuvântul cu gheară
*
din ghemul delirului – trasă: nouă fiinţă:
în sufocanta alteritate – ne clătinăm – noi
pe lângă noi înşine

ling şuier – alte – cu totul noi
cuvinte – spre locul pârjolit de explozia
dispariţiei mele
***
urcă – de dincolo de timp şi stele – fierea
în nenorocul şi-n chipurile noastre chinuite

magmă de neputinţă – în Munţii Noptatici – se umflă
şi-şi sparge duhoarea – aici – în gesturile
noastre – sincopate de ură
***

EXPRESIONISM III – Tip Nietzsche
în acest univers de năluci – mintea se-ncreţeşte de
prejudecata de a recunoaşte

prima furtună spărgătoare de ceruri – mă va instaura
printre fulgere – Băştinaş al Luminii
*
singur îţi vei porunci calvarul unor – încă de
nimeni născocite – voinţe: te vei numi DE TINE ALESUL
***

EXPRESIONISM IV: Alcoolic, dement, mazochist
se anemiază copacii: piatra – neatinsă de nimeni
e atât de vlăguită dinlăuntru – încât

desface pumnul – altădată vestit – pentru a restitui
o mână de pulbere
*
pe rând – trase din cuşti – împotrivindu-se
contractând coapsele dimensiunilor: lucruri
*
şubreda nebunie – plimbându-se – inofensivă
prin grădina spitalului: neîntreruptă repetiţie pentru
aleile raiului
*
lucrul se vestejeşte – un ceas înainte să-i trec poarta

nimic şi nisip – clocotesc printre degete stângi:
jupuită luciu e rana: mereu – peste ea

târăsc zbor spaimele
*
încolăcit de fulgere – încep liturghia printre nevroze

dacă vrea cineva să scape – să-şi
facă rugăciunea căre ape
*
crescendo arzător – sudori de durere:
meteahna suferinţei tece puntea – Plăcere
***
ARTIFEX
în clipă – oracular – peste multe constelaţii – aud cum se
despoaie – din straiele-i de rugă – văpaie

tremurată – Frumuseţea
*
piatra strigă c-am otrăvit-o statuie

lume – mai grea decât văzul – decât
bătaia aripilor de arhanghel
*
cobor – funest – odată cu florile sub
scufia nevede a piticului sfânt – în palatul

topitei clipiri marmoree-a seminţelor
*
sub sfărâmări – strunit de ciocan – din
conturul de răni îmi săgetează urgia de raze:

nu statuia : suferinţa – sub daltă – e-naltă
*
bâjbâi să strecor – balerin – mâna-n mănuşa aripii
poezie – mai severă decât rotirea lentă – spre
ceruri – a morţii
*
THOMAS BECKET AŞTEPTÂND ASASINII
i-aştept: nu sunt trimişii regelui – nicicum: sunt
sclavii plictiselii mele – sălbatice – de-a mai trăi
crezând
*
echilibrez balanţa între pulbere şi – incomparabil
***

ULYSSE
blestem roitor e pe-aici – neîncercatule
corăbier: pe unde-acum pluteşti – ies sâmburii din

lumile-necate
*
VILLON
loveşte – zguduie: mult şi multe – adeveritori să fie
trecerii tale

nimeni nu ştie că te zvârcoleşti de plăcere – ori de
suferinţă: treba vântului de polen să afle cu care

petec cârpi-va paradisul

cu toată sila ce-o purtaţi limbii mizere – silabă cu
silabă – mă veţi repeta
*
DEZVĂLUIREA CHITULUI DIN ADÂNCURI
cu cât se strecoară mai multă Spaimă – decât zâne
din trunchiurile ulcerate-ale pădurii în care-ai aşteptat

descojirea vrăjii – cu atât deprind arterele
îndemn spre arta depărtării: Pulsul

epopeic monstru – simţit doar cutremur
când prăvale-n adâncuri coada – sub

somnul deplin al Fiinţei
***
LIPSĂ DE SOLUŢII CONSPAŢIAL-CONTEMPORANE
întorşi de sub ştreang – cei cu
gura roind de păianjeni – imploră

cianura pentru ziua orfană de mâine
*
fierbinţi – buzele – contopite în cearcănul
boreal: cealaltă faţă a lumii
***

ESTE FIRESC SĂ FI UITAT MULTE
e un amestec în mine: curăţenie şi timp
acum – printre oase – simt susur – nemurirea
*
mocnit – la încheieturile lucrurilor: predica dezastrelor
neînstare să mă culc – între tâmple – cu vreun spin de
nădejde

vecine moarte – deschide-mi să intru în
carnea mea adevărată
***
SITUAŢII CINICE
ce voluptate-ncerci: lin – poala gândului ridici – şi vezi
copita

şi-au îmbulzit intestinele – afară din pântec – bucuria
de a se întinde – flamuri – pe marginea Calvarului
*
laşitate – supurez din toate gândurile

din timp în timp – năvodul otrăvii arunc: se-nchirceşte
talazul – putred de linişti
*
defoliată – lacrima: scheletul dârei pe obraz
gust de fum – veşti depărtate – în nord – despre

înfrângerea lumii – spiţă cu spiţă
*
nechip – până-n prăsele înfig – împrejur – oglinzile:
vasale lumi – se trezesc din îngenunchere

pescuitul fald al meduzei cereşti – schingiuit în
apa veşnicei neînceperi
*
stradă – cu numele câinilor – împotmolită posac – în
nenoroc

atârn în sus: cu mult deasupra ploii
***

RELAXĂRI – CEL PUŢIN ÎN INTENŢIE
la o parte din faţa contururilor: lăsa-ţi-le
agresive – nerăbdătoare – să treacă

lunecând – dintre petale în palmă – lumina
nimic din ce-nţeleg nu poate fi ce este: urc

treptele casei Sale – fără a le urî în număr
*
cristice urme în nisipul auzului – să oprească
trepidaţia morţii

stomac – convulsionat deasupra raiului
*
pieptul ecoului – freamăt al viitorilor viermi
*
prin frunzişul apelor trece – rusalcă – uitată de
dulcile spaime omeneşti – viaţa mea
*
să nu schilodeşti simplitatea clasică a – clipei de tăcere

m-am bucurat simţind uneori că vibrează – prin muşchii
braţelor mele – aerul de foc al aripii
*
tăiată – ecou – în suprapusele raiuri: frunza

trecut prin – serenissimă – vama cristalelor: licornul

înţelept – mă bucur de cele câteva imponderabile lucruri
pe care – din greul dumnezeieştii
nepăsări – sufletul meu le-a

smuls – pronunţându-le silaba frumuseţii
***
IREALITĂŢI COTIDIENE
pasărea care cântă – nu o vezi: dacă vezi o
pasăre care cântă – cântecul acela înseamnă că este al

altei păsări – din imediata – ireala apropiere
*
răzbeşti a fi – în nesfârşire – nimeni
*
râvna mâniei: înveţi a huli – a
uita – suspin – hieroglifa luminii
*
alterarea vocii – zguduită de trâmbiţe:
o lume adaptată la apocalips

nu am pe mine decât – vorace – straiul delirului
*
decât mine: alte fiinţe posibile – zvâcnind numai dintr-un
mădular sau altul al – certitudinii

lucruri adevărate: mi-e imposibil să nu le inventez
*
toate căile – ca-ntr-o închinare de magi – în
Ou s-au prăbuşit
***

COTIDIENE PUR ŞI SIMPLU
descojesc paguri – oglinzile: simplă descriere magică – şi
ochiul se deschide
*
şira şarpelui în apa oglinzii: jertfesc în rând cu surzii
*
mărunt răsfoită – cu graba egală a
profundei evlavii: Biblia Frunzelor
***

ÎNTRE SOMN ŞI TREZIE
patetic – vizibila realitate: voinţă podidită de ceas
*
ameninţându-mi calmul epidermic: teroarea faţă de posibil

fiecare centimetru pătrat de zid – luminat
până la consternare
*
zeu – devenind lucruri pentru-a putea să doară

tâtâş – zeii – prin mlaştina diferenţelor dintre
lucruri
***
POATE TOTUL ŢINE DE PERSPECTIVĂ
omul negru aşteaptă de milenii pe ţărm
depărtarea – să vină spre el
*
patima a ieşit – de mult – deasupra cadavrelor

în vidul creat de dansul macabru – exersează
sentimental – oboiul Obsesie
*
sprijinit pe schimbări dinfarară – cobor trepte în
mine – călăuzit de pururea năluca – Statornicie

dincolo de patimi: nu-s încă – totuşi
dincolo de ce-i orb – ostenesc
*
te tăvăleşti – pentru a te îmbiba
uniform – de nelinişti

pe umerii lui Siegfried – cade ploaia
lividă – de frunze: nicio mare

nu mai există – pentru a-l despărţi de propria soartă
***

BRICABRAC
a căzut luna – de pe colţul
lacrimei – şi s-a spart
*
frumuseţea nu va fi iertată niciodată: îi voi
cere – mereu – gloria de a mă cuceri
*
porţelan – scăpat din mâini – paralizate tocmai de
valoarea absurdă a – vasului
***

CONDAMNABILA RĂBDARE
pietre – în mare – arunc: nici una
nu se răzvrăteşte împotriva monotoniei – nu

pluteşte miracolul Insulei: toate se adaugă – posomorâte
tainei adâncului
***

ABDICARE SAU LOVITIRĂ DE STAT
poruncit a fi: nicio vină nu am

de toate nălucile patimilor – sufletul
s-a spălat: stâlpi de lumină

în mine – Dumnezeu m-a înlăturat
***
PENTRU ATÂTA LUCRU NU SE PRIMESC COMENZI DE ELEGII
atâta loc freamătă că nu i se află Mire

rânduit în Eden e însă – eu mă usuc
ţipăt de cocor: durerea

se depărtează – desfătată – spre amurg
*
pe frunte atârnă – jumătate lunecată – masca vieţii
se adaugă – mereu – ascuţiş muntelui de sub

tălpile mele
*
foc fără lumină: otrava păcatului – cu care stăm
dimpreună în pântecul acestei lumi: printre atâtea

sumbre prorociri – nu mai apucăm să ne naştem
***

MAI SUNT ŞI ALTE BIROURI DE PLASARE
dincolo de împovărările fără măsură sunt furtunile
spulberările de spumă – marile libertăţi ale largului

ce mai poate dovedi valul – agitat fără
rost – în faţa pietrei vindecate de alge – de

vise – de vulturi?
cât de departe de amintiri începi să fii – înţelepciune
*
sub un cer – scăzut taifasuri – clocoteşte
în piatră – elixirul uriaşului Atlas

în valea satanei de crin – orice grădină
înviorează – piscuri – statuile
***

AUTOLINIŞTIRE
semen naiv al minunilor Tale mă simt
*
lucrurile – pe propria lor umbră nescufundătoare – plutesc
*
ceea ce ste – pentru totdeauna va fi

notă de fluier – râcâie
strălucitoare – pielea simfonică a – Nimicului
***

VIZIUNI ŞI SFATURI DE-ALE UNUI FUNCŢIONAR COMPROMIS
m-asfixiez – coborând prea sincer în abisurile
sufletului meu
*
senior al cerului – cu spada dând
condescendente acolade prin aerul roind de sfinţi

dinspre catolicele astre – la perigeul omenire: se ajunge
coborând pe vârful înclinat spre sud – al unei spade
*
nu te întrista – nici bucura: peste tot
aceeaşi densitate a miracolului
*
înţelepciune e – s-asculţi sufletul – la
poarta dintre lumi – acolo jos – cum se-ntâlneşte

cu sufletele: mai dezbrăcat decât aburul – învaţă Limba:
aceea care nu se poate – dar nici tăcere nu e
*
tot mai departe-i scaunul mărturisirilor:
în –gătită mireasă – livada cuvintelor – aurul

poamelor nu va poposi
toate lamele din lume – sar ţăndări – atingând miezul
dreptăţii mele
***

DOAR PROBITATE
ascultă ploile – ascultă temniţele: nu tămădui nimic – în
adâncurile – cinstite – ale rănii
*
zeii pălesc de mânie şi – poftă de suflet

mi-e teamă de aceste miezuri de noapte – nevestit ivite
la oricare ceas din zi
*
îmi lungesc gâtul – dincolo de sabia care l-a tăiat
*
atâta doar: să simţi – în fine – ceva că te
doare – că-n trup a pătruns spinul – cu

neputinţă de scos – al întâmplării
***

ATITUDINI: PANTOMIME HIERATICE
atât de lucid: fiecare nerv – purtat pe
tipsia de fulger – de câte-un heruv
*
Cuvântul urcă în mine cântarele ridurilor: între
sprâncene – fulgerul morţii
*
arhangheli: aşteaptă s-ascută
deasupra Gomorei – umbra Cuvântului

printre zimţii Osândei – doar corbii
trec – unul de altul – ca orbii
*
întreg să te sfarămi – să umpli de sânge gura
clevetitoare – a Memoriei
*
sfânt – firav ca un spin de stea: la piept
strângând – necitită carte – aburul

răsuflării pământeşti
*
moartea şi-a pierdut afişele: vine pe
tăcute – cu iacobinismul crescut la cote aproape vulcanice

de la fiecare la fiecare – înoţi – ca de la o
necropolă submarină – în uleios amurg – la alta
*
visul – cu botul plin de balele ruinelor – sparge
oglinzile lumii din ziduri – pătrunzând

o clipă înainte de Mine – neprihănita rumoare – a
nenăscutelor graiuri celeste
***

MOTIVE DE PANICĂ
de sub piele îmi ţâşneşte – puroi crepuscular
Spaima – în valuri: nu pot strivi mugurii

holbaţi – ai Nebuniei – dogorind vechimi
de-acum – burgheze
***

REMINISCENŢE DIN AHAIA TRANSLUCIDĂ
ochiul de bufniţă al oglinzii – înnebunind – ca
Pythia – în arta bănuielii

din soartă evadat epopee: Odysseu face să
tremure – gata de iris – pleoapele-nchise
***

EFUZIUNI INCONSTANTE
lagune – înspinate de luceferi

spasmodic se-ncântau – otrăvuri – apele: foşneşte-n
lubric ger trecerea prin iatac a – reci regine

runigunde
*
nu pot să mor – deznădăjduitor sunt de
tânăr: cucuvăile timpului – dorm – îmbuibate de

rază: blănuri de evi coboară – înstrugurat – la picioare
*
atingând rănite – palpând cât de caldă a mai
rămas planeta Cantilene: în cronici vechi se vorbea

despre – cântăreţe – în ierburi – picioarele
*
să mă desfăt – lasă-mă – între odoare de apocalips
nesfârşelte-mi – ca în ziua dintâi a

Fâlfâitului – pe deasupra Şuierului: Ura
***

IREALITĂŢI DE ULTIMĂ ORĂ
coloanele pentru suit în senatul luminii de
altădată: nu mai sunt

ochi dilatat al tăului – din
grădina unui – pe jumătate
ireal – palat

nici temple – nici scilodenia cuvintelor
*
nu e decât praf de auz – ce a produs căderea
îngerilor: acolo jos – aşteptau

nechez – alcoree – Oglinzile
***

ÎN SPIRITUL ECCLESIASTULUI
un pumn de cenuşă
azvârlit în furtună: simţirile omului
*
porţi şi punţi – se afundă din rană în rană
din când în când – câte-o romanţă descărnată

bufneşte perdelele cerului – ghemuind în umilinţă
sufletul

şi trec – tic-tac – oamenii
secundele – până la explozia infernală
***

RENGHIURI CIUDATE
frânt mătănii mă vrei – Doamne: te cunosc după
nenoroc
*
chinuit – prea aproape de furiile tainei
*
te naşti cu mâna făcută pentru a ucide (inchizitorii
îşi trag cenuşa peste feţe)

buciumă-n scoici – mereu – cu o măsură mai puţin
*
lume-n care Moartea – e o ciudată fată-n casă
***

ESOTERISM
enormă – primejdia ochiului: de peste
tot: ţepuşele lucrurilor care

nu vor să fie văzute
*
atât de înverşunaţi a fi verzi – copacii – încât
strat după strat – verdele se cojeşte: în curând

se va arăta doar spasmul dinlăuntru
incolor – care provoca îndârjirea
***

SALTIMBANC DIVIN
zvâcniri de trâmbiţă ale
inimii vestesc alaiuri interzise: mai mult

printre dinţi începe să şuiere limba viscolită a lui
Dumnezeu
*
chiar dacă m-aş numi şi m-aţi vedea – Cenuşă: o
clipă doar mi-ar trebui – să sar – viu şi

nevătămat – în următorul rug
***

N-AM SĂ VĂ INDISPUN DE LA ÎNCEPUT
bâjbâi – toropit orgolii – harfa incendiilor sculpturale

cu o patimă atât de mare – în sfârşit mă sfarăm
de stavile – încât se zguduie avuţiile de linişti ale
oceanelor
***

ILUZIONISTUL – ATOTPUTERNIC
spălat – impasibil – pe faţă – cu toate
chipurile – lăsându-le
zoaie amare – pe gât – să se scurgă
*
oameni – făcuţi să fie singuri (se luminează
colonii de lacrimi – zidurile)

oameni – departe de ceruri – cu ochii-nsiropaţi Credinţă:
clădeşte fiecare – duios – între flori – Balamucul

cuvântul lor – etern
ghilotinat în ceaţă: tuşeşte-n ei ultima frunză

cu pumnii mari – şi pasul navigând spre temniţi cuvenite
cadavrele lor nu vor fi găsite niciodată
*
Hidra: capete tot mai multe – cu cât prin
căinţă – i le-am reteza
*
idoli ai groazei: mai au de coborât mult
la adânc popoarele lor credincioase – de sub

mâlul prea gros al privirii
de pe luciu lunecă ochiul – cu scheletul frânt
*
suflet – a căzut dilatând monstruos – inele
în luciul cărnii de milenii
***

LEMN ACVATIC
adânc – adânc în lemn – este raiul – tulbure şi
plin – luminat de valsul Meduzei

din aceste mormane de scoici – alege-ţi flautul: e
timpul să sugerezi un apus – înfiorat de fire

verzi – şi-ntunecat de
ramuri
***

EXPOZIŢIE
a vizitat – ieşind din când în când la suprafaţă
frescele cu viermi: ajuns până-n galeria cu

ţurţuri fibroşi de paranoia – s-a scurs din pendule-n
cupele albe-ale groazei

a răsfăţat buboaiele bucuroase – enorme – clătinând în
ele – lumina refuzului de realitate

l-am văzut coborând în pivniţe: futuriste
amenajări – catastrofale
***

ULTIMELE – ÎNAINTE DE BUNUL-RĂMAS
nu ştiu cum ar trebui să arăţi . pentru a te putea
recunoaşte – cândva – în paradis: aici n-ai

primit decât chipul – disperării mele de
a nu te vedea
*
mai sufla-vor – oare – printre lumi
dimensiunile – dezlipind încheietura seminţei
*
din veghile cerului – oameni – chemaţi să
amuţească păunii – să asculte fără a orbi

răspunsul zeilor
***

CELE MAI MULTE LUCRURI RĂMÂN ÎNTR-O CASĂ PĂRĂSITĂ
loviturile securii – la rădăcina fiecărui surâs:
împotriva cui – oare – mă înverşunez să trăiesc
*
bat ceasuri – concentrat: pe tâmple şiroind
şopârle simt – băloase – evii

norduri – încarcerate-n pumnul de pe umeri
*
groaza a rămas grea cu mine – în fiecare por al
varului din ziduri

necunoscut – fără idoli – sufocat sub gesturi

călăuzeşte vremea către nisip şi
racii mării
*
leş – bulbucat de nepacea – bătrână – a viermelui
*
Rana – nu o mai simţi – Noimă: fluvii sfinte – nenorocirea
resturi hotarnice plutesc – ultimii spini păliţi
***

PE CALEA FĂRĂ ÎNTOARCERE
te sufoci şi – porneşti: năuc
cărăuş al unei străine voinţe
*
menuetele de fosfor ale tăcerii:
dincolo de ce-aş putea să
rănesc: perfecta demnitate
embrionară
*
bâţâie – epileptic – pe scaune : ipotezele
*
nu zăbovi – ascultând scornirile bolnave ale
voinţei – ori încolăcitei frici:

călăuzind drum peste apele sfintei orbiri – tu
nu mai eşti decât straiul – căzut de pe

fierbinte – cumpăna umerilor
*
stâlceşte clape heruvul – pe orga
divină a chipului
*
de mult – ei nu mai ascultă amurgul
pitiţi în culorile lor somnoroase: Copacii
*
împrejurul meu de absenţă: saturat – până la
vibraţia de – cântec în nisipuri
*
gândesc – deci,- pe nesimţite – mă dedulcesc la moarte
***

EPILOG
pagina orbitor – enigmatic de albă: cât de
întreţesute sunt epopeile – dacă ochiul nu le
poate distinge
*
cu loviturile paşilor – smulg de pe suprafaţa mea
scoici: marmoreene emisfere de somn
*
inima-şi retrage vandalicele ritmuri: astupată – aripa
*
cuvintele sfinte ale limbilor lumii – ard
adunate pios la căpătâiul meu:

aşteaptă să le-ncredinţez – spre exdcuţie – incendiar
concertul prorocirii
*
suferim – alături: eu – de sufocarea auzului – ele
formele – de blestemul de a atinge
*
în cugetul meu încep să se dezvolte muşchii caznei:
duhul se scufundă în nimbzl din sine: limba
fără semne a
aburului meu
***

POST SCRIPTUM
nimeni n-a îndrăunit să mă nască – nimeni nu mă va
primi să dispar

neîncrederea – la ultima limită – nemişcare înseamnă: ochii
din ochii Gorgonei – nu-mi smulg

Dumnezeu – câteodată pare că eu
amăgim nefiinţa cu – imprevizibilă
aventură: memoria
***

ANOTIMP UMILITOR (1987)

FAŢA GALILEEANULUI (1988)

FIARĂ PRINTRE RUINE (1989)

POEME POSTUME (1989)

SFÂRŞIT
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s