ADRIAN BOTEZ: POEMUL PĂDURII

Candidat la Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 2017: Prof.dr. ADRIAN BOTEZ

Adrian Botez

POEMUL PĂDURII

pădure – vuiet de ocean
lirism patetic de tiran
stârneşti cald cântul din cristal
muntele-i obosit de val

te bântuie mii heruvimi
pădure smulsă dintre crini :
eşti blestemată-n sfinte inişti
tihnă să n-ai – să-nvrăjbeşti linişti

nasc vorbe-n frunza de stejar
fâlfâie îngeri spre-nalt jar
poemele – în plin delir
înroşesc vinul din Potir

stelele toate din tufiş
sorb rugăciunea pe furiş
…a fost odată-un telegar
sufla o vară peste var…

din Luna marelui război
fecioarele se scurg şuvoi :
licornul bate din copită
şi orice flori asmut ispită

prin umbra-nvoaltă de serafi
suspină spinii – şerpi isnafi
negustoresc zâne şi miri –
apoteoze-n trandafiri!

…pădure-n veci cutremurată
poveşti îşi scriu singure-erată :
trec zeii blânzi înspre iernat –
poemu-n tine s-a-ncheiat…
***

RĂZBOAIELE CODRULUI

răzbim războaie grele-n vechi păduri
încătuşăm în crini pe sfinţii furi :
suntem nemuritorii din stejari
Lui Crist îi creştem – cutezând – stegari!

străbunii scurg în noi puteri de vis
prin Codrul luminat a paradis :
veniţi – veniţi spre Tăinuita Cină
toţi – cavaleri ce luaţi din Crist lumină!

în àrmii de arhangheli întrupaţi
îi lămurim cu vâlvătăi pe vânzători –
trecuţi trei şerpi prin tăiş de privighetori

sub Steaua Cântului se spulber vinovaţi…
…cu toţii-n vechi războaie judecaţi
Sfânt Codrului înfăţoşaţi curaţi!
***

POEMUL MARII CĂLĂTORII

am suit munţi înalţi şi-am trecut de păduri
am privit în vulcani şi-am visat la lemuri
nădejdea-i lumină şi-i Frate de Sus
nu ştiu strâmbătate: m-am dus când am spus

nu mă fă vinovat c-am văzut mult prea mult
Inorog şi Văpăi – călăuze-n tumult
mi-au şoptit de tărâmuri şi-atâtea poveşti :
nu pot da despre ele nici samă nici veşti

asfinţeşte degrabă în temple şi-n lumi :
n-am trăit să v-amestec cu foc ori cu humi –
doar matrozilor aspri cu degetu-arăt

cum se merge prin stele – nicicând îndărăt
…între vele se zbate un biet pescăruş :
împânzirea de vremuri s-a rupe acuş…
***

POEM MISTIC

citim în frunza de stejar
zavere sfinte din altar
căci epopeea dintre ulmi
atins-a luminate culmi
iar negrăiţii din zenit
desfiinţează-orice sfârşit

chivernisim slova pădurii
zânele-şi pierd prin munţi condurii
îngerii-şi riscă rostul urii
incendiem blând asfinţit
urcăm pe cruci manoli din Crit
şi deghizăm slăvitul mit

din candele-am vărsat stihìi
stihìi de stihuri – harfe vii –
şi-aflăm din oh aflăm cu ah
iubiri târzii de padişah…
infàmii din clădiri de zori
au adormit printre fiori
şi-s duh-parfumuri – sfinte flori

păduri aprind
mistic colind
magi în delir
ne scaldă-n mir

vorbe şi prinţi
rostesc fierbinţi
truver boem
infarct poem

amin amin
e sânge-n vin
grădini mărgean
orgìi de-ocean

…visăm regal
în SanGraal :
Fluturul Crist
tragic Artist
***

POSOLOGIA MITULUI

precum drojdia
vinului – ori lira
veninului – s-au lăsat la fund
blestemele : deasupra
s-au limpezit stemele
regale – poemele

cavaleri bureţi
sănătoşi să beţi
steaua din Potir
şi din Vinul Mir :
treziţi Ametist
trăiţi Duh de Crist!

…posologia mitului –
lacrima Rănitului…
***

Adrian Botez

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s