Candidat la Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 2017: Prof.dr. ADRIAN BOTEZ

DEGEABA – DISTINS CRIMINAL

degeaba scheaună – electrocutată durere şi
fiori ai morţii – potaia
absurdei credinţe – lovită de
aroganţa unei teribil
grăbite – maşini a
dezmăţat – luxului
inuman

degeaba şi zbaterea în propriul
sânge – a laş-înjunghiatei vite
costelive (cu spinarea strivită de
golgotele-mbuibate-ale Muncii-Gorile!) – vită
îngenunchiată-n inutilă
rugăciune – în faţa rânjetului – de Butuc şi
Neom: ambii – purpurii şi
graşi – amestecaţi în simfonia de talgere-a
morţii…

degeaba îngeri decapitaţi zvâcnesc şi saltă-n
zig-zag – prin ograda căpcăunilor firii – deplângând cu
discreţie tragică – păsările sfinte ale
văzduhului inepuizabil – eliberate din
ei – de barbara poruncă-a sceptrelor
canibalice: cuţitul –
toporul…

degeaba gem cataclismic pădurile – sub loviturile
flămânde ale
insaţiabilei securi – absurdă şi
cruntă – cruce
josnic-umană… – degeaba-şi
smulg – bocitorii
munţi – aureolele din jurul piscurilor (ca şi cum şi-ar
scoate ochii din orbite!)…

…degeaba toate oceanele de
sânge – ritmic vărsat de
toporul – de
cuţitul (ridicate cu chìot spre cer – a
crimă eternă asupra
zorilor lumii) – topor şi
cuţit iscate profetic – din mâna
„capodoperei zilei a şasea” – năruind – din treaptă în
treaptă – toate cerurile şi
pământurile – posibile şi
inimaginabile…

degeaba: sărmanul imbecil
Cain – stropit – din cap până-n picioare de
nesătula crimă – nu vede – deasupra
capului său – pendulând lacom – Supremul
Topor – ţinut – strâns şi decis – de grosolanele
labe ale Supremului
Măcelar – nepăsător rânjind – cu gura până la
urechi (din constelaţie
stinsă în constelaţie
stinsă) – cuprins de o delirant-mistică
bucurie desfiinţătoare: rânjeşte
candid – dintre hoiturile ireversibil
vestejite – jur-prejur – ale aştrilor
lehamitei veterotestamentare…

…degeaba – distins criminal – „popor
ales”… – ucigaş din
mers
***

FERICIRILE

fericiţi cei ce nu-ntreabă
fără de noimă – ci deja-şi au răspunsul în
munţi şi ape – în holde – în îngeri – totdeauna
pe-aproape…

fericiţi cei care fraţi sunteţi cu orice
copil – şi puteţi să râdeţi în lacrimi de
raze – când pipăiţi cu piciorul
mlaştini şi crocodil…

fericiţi cei făr’ de-oglinzi între
gânduri şi
inimi: de trei ori fericiţi cei care se transformă din
rădăcini – la semnul propriului
suflet – în munţi – în
ape şi holde – în
păsări şi-n
îngeri – care să se înalţe – întindă şi
curgă – care să zboare întru
lumină – pentru toţi veghetorii care suspină
sfânt – din cer până-n
pământ – întru liniştea şi adâncul
Peştelui Celui de Miraculos
Jurământ…

fericiţi cei pentru care mila e – fără-ncetare
roua de dimineaţă – iar nu bătătura ochiului
semeaţă…

fericiţi cei ce nu-şi fac din
cuvintele lor scară pentru
sine – ci rugăciune pentru impetuoasa
Arcă a Tuturor – suire-ntru oceanic-cerescul
Bine

fericiţi cei care trezesc şi
înviorează în ei frăţia – măreţia de război a
Hristosului – iar nu vina ori fala deşartă-a
fricosului

fericiţi cei care capătă
iuţeală de fulger – tărie de
stâncă şi strigare
de-arhanghel armat – pentru toţi cei ce
încă nu s-au sculat – ci
orbi – jalnic s-au împiedicat de
Gavafta leproşilor – de – viclean
pârâul Cedronului – precum şi de
măgarul Sionului…

…vai vouă – celor care a-nvăţa nu vreţi nici
Foamea Sublimului – nici Fecioarei Lunii
Visarea Seninului – iar de
Setea Luminii vi-e chiar
greaţă – ci alegeţi să vă plecaţi – întru
linguşirea minciunii – dumnezeului
vinii – dumnezeului celui cu cea mai
hâdă faţă!

…senini – râdeţi (rogu-vă – din adânc de
inimă!) – dimpreună cu fratele
Hristos – laolaltă cu prietenul cel bun (de zi şi de
noapte!) al Soarelui – Fătul cel
Frumos!
***
NE(-)AM ÎMPOTMOLIT

îndrăzneaţa cuvântare de amurg apropiind
va fi sorţilor duhoare – ceasul lunii tot sleind:
suntem toţi strânşi în vecernii – ochi cerşesc spre răsărit –
iar Hristosul de lumină scapără – dar n-a venit…

pogorâm oglinzi în suflet – evitând să ne privim
cu minciuni şi cu trădare ne-am hrănit şi ne-ofilim –
aşteptăm a fire alţii – prin minunea cea de sus:
da – Hristos ne-a dat povaţa – nu ne-a – însă – şi tradus…!

pe cărări nemernicite scurgem câtă vlagă-avem
pierdem vremi – pierdem şi haruri – şi simţim doar ce suntem!
…păsări – ramuri – scriu pe ceruri un întreg abecedar

să-nvăţăm noi a citire îngerii…: cât de vulgar!
…stelele rostesc incendii pentru îndărătnici surzi
orbi pipăie viscolirea de lumini – şi râd absurzi…
***

NECESARA REORIENTARE

cât senin fulgeră-n lume – ceas de ceas
ce puţin timp de citire a rămas…
privim slova dintre zboruri – buimăciţi
capul îl plecăm în poală – toţi sleiţi

îngeri-păsări – soli minunii – voi sunteţi
numai buni pentru-o friptură de amiaz’ –
Peştii-Adâncului şi Cărţii – bieţi obleţi!
…n-avem ochi şi n-avem suflet: avem haz!

…ne mai doare rana-n coastă – când şi când
dar să ştim că nu-i a noastră – nu – nici gând!
buza-nvinsă doar zvâcneşte a Hristos

de fapt vrem din gât să-L scoatem – ca pe-un os…
…lume mare şi-ndurată-n largi lumini
mută-ţi soarele: din oameni – înspre spini…
***

DIN GRABĂ ŞI LIPSĂ DE ATENŢIE

între degetele de la
picioare – îi cresc tufe
puturoase – de
gunoi

a mai fost unul – aşa ca
el – pe la
noi: dintre degetele de la
mâinile-i grase – i se iţeau şi
săreau – din zece în zece
secunde – tot soiul de
broaşte râioase

numai graba şi
lipsa noastră de timp ori
atenţie – ne fac să credem c-am
descins direct din
Olimp: în realitate – privit cu
luare-aminte (dar cu discreţie…) – orice om şi-ar
vădi – fiecare în felul şi-n forma lui de a
fi – personala-i
frènţie – oribilul său diabolic – aflat în
permanentă – organică
detenţie
***
Adrian Botez