Candidat la Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 2017: Prof.dr. ADRIAN BOTEZ

FRUMUSEŢEA DURERII

nimic nu e frumos dacă nu doare
numai din plâns de Crist se iscă roua:
petalele de vezi deschise-n floare
corola-aprinsă-ascunde-o rană – -a doua!

nu te vesti pe tine în războaie:
spada primeşte-o-n piept ca pe un soare!
…mai bine cântă: fierul se îndoaie
iar Lebăda – ca să învie – moare…

…stele pe cer: atâtea mii piroane!
Hristos se răstigneşte fără tihnă
şi arde-ntr-una – pentru-atâtea toane

ce-au devenit păcatele de-odihnă…
…nu te sfii – şi urcă-te pe Cruce
să vezi arìpile de înger un’ te-or duce…
***

PÂNĂ LA URMĂ TOTUL E NORMAL

până la urmă totul e
normal: nu faci nicio senzaţie – nimănui – murind
răstignit – cu un braţ atârnând de
semaforul din colţ – iar cu celălalt
apucând de trompă mastodontul imbecil al unui
block-house

a fost în lumea asta-atâta rău – au forfotit şi
tropotit prin ea – ca la paradă – absolut toate tipurile de
demoni – iar lume asta (culmea! – nu i-a pierit
imaginaţia!) se aşteaptă la mult mai mult
rău – de acum încolo – încât
nimic n-o mai miră – nimic n-o mai
mişcă – pe
undeva

toţi au încremenit pe
dinăuntru: tâmplarul
mişcă ritmic – inerţial – rindeaua – cu
mâinile – dar nu şi cu
sufletul – la fel
fierarul – care amestecă de zor toate fiarele – în
speranţa că una dintre ele
tot îl va înghiţi…cândva…

numai negustorilor le ies
ochii din cap – la vederea
aurului – şi ei cred că le-a ieşit – tot atunci – prin
orbite – Sfântul Duh – ori
cam aşa ceva…

…l-am întrebat pe ceasornicar de ce
nu mai repară ceasurile – şi el a dat – aşa
într-aiurea – din cap: adică – am tradus eu
metaforic – „ce atâta osteneală
degeaba…pentru cine şi
pentru ce?”
***
Adrian Botez