Sylvia JINGA: E putred mărul în Uniune

Sylvia JingaCam de douazeci si sase de ani, de cand capitalismul salbatic a ravajat Romania, continuam sa ne intrebam cum de surorile mai mari din Uniunea Europeana nu se fac luntre punte, cand se vede cu ochiul liber ca pe plaiul mioritic se fura din greu, fara fereala. De asemenea am fost socati cand manipulatorii banilor murdari, circuland nestanjeniti sub regimuri, guverne si schimbari prezidentiale au fost mangaiati de judecatori cu cate doi, trei ani de inchisoare (vezi cazul Cocos, condamnat doar la doi ani de inchisoare, Gabriel Sandu – la doi ani, Pinalti la trei ani). Dinu Pescariu care a invartit milioane fraudate se delecteaza la clubul sau sportiv privat fara sa fi fost macar condamnat. Dosarul Elenei Udrea a fost si el surdinizat, iar eleganta doamna se plimba de la parlament acasa, fiind prezenta ori de cate ori considera ca este necesar sa se solidarizeze cu hotii de teapa ei sau care au intrecut-o, precum Sebastian Ghita, pentru care a votat impotriva ridicarii imunitatii parlamentare. Aceeasi doamna declara presei ca o va vizita pe primarita de la Craiova, Olguta Vasilescu, consoland o infractoare dusa la beciul domnesc pentru nici mai mult, nici mai putin decat optsprezece capete de acuzare. Toti acesti uzurpatori ai statului de drept, „tortionari ai bugetului”, cum sugestiv i-a numit jurnalistul Stelian Negrea, au in comun glorificarea spiritului mafiot, dupa cum se poate vedea. Ne-am tot intrebat cu indreptatita nedumerire cum a fost posibila amanarea de decenii a unor dosare de coruptie, cum s-a permis transferarea ilegala a unor sume uriase, stoarse din taxele unui popor secatuit, spre paradisurile fiscale, inaccesibile atata vreme investigatiei la lumina.

Megadosarul „Panama”, oglinda acuzatoare a retelei mondiale de evaziune fiscala, spalare de bani si alte practici financiare reprobabile

Bomba a explodat de curand, cand in toata lumea, nu doar la televiziunile romanesti s-a vorbit de inceputul dezvaluirilor crimelor fiscale din dosarul „Panama”, un megadosar de fapt. Megadosarul este oglinda acuzatoare a retelei mondiale de evaziune fiscala, spalare de bani si alte practici financiare reprobabile, intermediate de firma de avocatura „Mossack-Fonseka”. Actuali sefi de stat ca Mauricio Macri (presdintele Argentinei), Salman, (regele Arabiei Saudite), Petro Porosenko, (presedintele Ucrainei), fosti sefi de stat, premieri (al Islandei) fosti premieri (Pavlo Lazarenko – Ucraina), Ion Sturza (Republica Moldova), oficiali guvernamentali din Franta, Grecia, Ungaria, Islanda, Malta, Polonia, Suedia, Marea Britanie, Germania, Elvetia ca sa mentionam tari doar din Europa, bancheri, sportivi, oameni de afaceri, investitori, sefi de institutii din tarile Uniunii Europene, dar si din Rusia, China, India, Arabia Saudita, Siria, institutii bancare precum „Deutsche Bank”, „Banca Bavariei”, „Reifassen Bank”, numeroase banci elvetiene se regasesc printre infractori, pe listele „dosarului Panama” din a carui detonare s-au desprins primele schije. Ne intrebam daca acestea ii vor rani pe vinovati sau va fi „á la Cocos”, o dulce adiere a justitiei. In stadiul actual al dezvaluirilor aflam ca numai o sectiune a dosarului „Panama” contine unsprezece milioane cinci sute de documente, ca se ocupa de caz vreo 374 de jurnalisti si ca din Romania au zburat la firmele off-shore vreo 1,5 miliarde euro. In Uniunea Europeana exista o economie subterana in valoare de 3,3 trilioane euro. Informatiile triste se vor pravali in curand peste noi. Ne vor inunda, reflectand cum s-au produs si cum s-au ascuns banii spalati, cum s-a practicat evaziunea fiscala de-a lungul a patruzeci de ani.

Cand o multime de sefi de stat fosti si actuali si-au asociat numele cu oficinele banilor spalati in Panama, nu are rost sa ne mai intrebam de ce toleranta fata de furturile de anvergura in Romania s-a labartat peste un sfert de secol. Pentru ca era un mediu toxic in intreaga Europa care, din nefericire era mancata de coruptie inca de la aderarea tarii noastre la marea familie. Am fost intotdeana uimita de dexteritatea si sofisticarea mafiotilor romani, domni mari pe la Monaco, Bora Bora, San Tropez si alte locuri selecte de destindere, in a subtiliza banul public. Sfidarea lor de-a lungul acestui sfert de secol a fost intretinuta de un climat extern. Desi banuiam o oarecare complicitate pe ici pe colo a unor parteneri straini cu faradelegile de la noi, am fost mult timp in denial, cum zic americanii, pentru ca nu puteam accepta cu usurinta ca marele Occident, de la care ne-am silit ca niste scolari constiinciosi sa invatam intotdeauna, a coborat atat de mult stacheta valorilor. Ne-am simtit atata vreme relegati la Portile Europei „ou tout est pris á la légère”, incat acum, dupa caderea comunismului, am crezut ca in sfarsit se vor introna si la noi onestitatea, punctualitatea, respectarea promisiunilor, munca staruitoare. Cand colo, constatam ca am ajuns la spartul targului intr-o mare harmalaie cauzata de confuzia valorilor. In locul cinstei la loc de cinste a fost inaltat furtul si o lacomie paranoica.

Statul de drept mult trambitat in Romania este un moft

In concluzie vrem sa spunem ca mafiotii romani, smanglitori de naturelul lor, au avut si dascali occidentali. Companiile romanesti, putine la numar au gasit „modele” de incorectitudine printre multinationalele care se intreceau, care mai de care, sa doseasca profiturile create in Romania departe de vazul prostilor de romani, blestemati parca, vorba poetului, sa tot dea inapoi ca racul. Zau asa, nu are perfecta dreptate geniul nostru national, ca dam mereu inapoi? Ba da. Aducem marturie cei douazeci si sase de ani de globalista ruinare economica, ecologica, morala a tarii, totul petrecandu-se tocmai pe dos fata de asteptarile noastre. Noi am sperat la renastere si cand colo, iata-ne debarcati cu arme si bagaje pe celalat mal, laolalta cu toti batjocoritii lumii. Isi imagineaza oare cineva cat de uriasa este frustrarea acestui popor al nostru, asediat din toate partile de lepre nationale, acum, cand aflam ca de fapt in loc de asanarea leprozeriei indigene, tot ce-am infaptuit, prin moartea tinerilor in acel decembrie regizat de initiati, este doar sa ne dumirim ca mafia indigena lucra cot la cot cu cea alogena? Sa ne bucuram ca macar am aflat de ce statul de drept mult trambitat in Romania este un moft, demagogia desantata a fost oferita naivilor, in timp ce expertii in frauda isi derulau afacerile tenebroase in colaborare cu parteneri occidentali sau doar avand modele printre ei. Schema diabolica este plictisitor de identica la toti. Este atat de extinsa in societatea romaneasca, incat ajunge sa se impuna omului de rand ca un modus vivendi demn de acceptat. Cum altfel sa ne explicam cotele ridicate in sondajele privind alegerile de primari in sectoarele capitalei intrunite de insi penali ca Vanghelie, Chiliman, Piedone? Indivizi de caracter, dornici sa candideze in alegerile de consilii locale, judetene, de primari nu sunt sprijiniti de aproape nimeni, in orice caz nu de partidele mari ca cele mici nu sunt luate in seama. Asa incat, oricat de mult s-ar stradui D.N.A.-ul sa curete coruptia nu o poate face singur.

Avem nevoie de partide si aliante politice care sa se autoregleze, sa se autopurifice cand vine vorba de „tortionarii” legii. Mecanismul de autoreglare nu functioneaza inca in societatea romaneasca. Revoltele sporadice din pietele publice nu ajung pentru a se iesi din inertia actuala, iar in absenta factorului uman de calitate nimic nu se poate infaptui, stiut fiind ca omul sfinteste locul.

Delray Beach, 11 aprilie 2016

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s