STRIGĂTUL BUCOVINEI DE NORD

ciolane de străbuni mi-aţi dezgropat
pe toate-n Ceremuş le-aţi prăvălat!
de-al stepei crivăţ pripăşiţi cazaci
vă blestem: masul fie-vă la draci!

în loc de cruci în ţintirim – gorgane:
pe bolovani se lăfăie slavoane:
vezi bine – pe aici valahi n-au fost
ci tot mongoli de-ai voştri – plini de rost…

o – Neam orfan de vlagă şi-amintire
tare-aş mai vrea să-ţi ieşi odat’ din fire:
să ţopăie în flăcări criminalii

iar hoţii – porci străpunşi de saturnalii!
…nu mai fiţi blânzi daco-valahi de-ogradă:
Biciul Lui Crist să şfichiuie-n grămadă!
***

DUŞMANILOR LIMBII VALAHE

glonţ de-argint îmi fac cuvântul
ca să vă aflu mormântul
dintre slove arc întind
bezna ţărnii străpungând
şi otrăvile scurgând –
pe mişei întunecând…

limba mea e pisc de munte
de-unde vă lovesc în frunte
doina mea dacă o cânt
toţi şerpii intră-n pământ
hora dacă o rotesc
leprele pe loc sleiesc

vă descânt cleştar-fântână
să vă duceţi pe furtună
focul din vatră-l descânt
să vă calc sub jurământ

nu-nflorì – valahă floare
pân’ nu scot viperi la soare
nici albine nu nuntiţi
pân’ trântorii nu-nveliţi
pribegită turturea
care gùnguri limba mea
vino-n primăveri mai multe
să alungi ielele slute!
privighetoare fecioară
gâlgâie aur de vară
s-alungi bolile din ţară
s-aduci răilor dor-doară –
pe aici să nu sporească
la crăci să călătorească…!

foaie verde foi de carte
limba valahilor arde
suie-n cer văpăile
umplu-arhangheli văile
foaie de-nverzit sfânt grai
Hristul – Mire peste plai
aduce nunta de flori
şi de stele şi miori:
pier neguri de peste ape
fùrii vieţii n-or să scape
spre apus norii se sparg
draci se spânzur’ de catarg!

Catargul – Copacul Lumii
ne porneşte Arca Strunii
duhuri rele se topesc
sufletele înfloresc…
***

E-AICI UN RAI CE NU-L PUTEŢI PRICEPE

e-aici un rai ce nu-l puteţi pricepe
lumini de mai în veşnicia firii
cu herghelii a’ iepelor sirepe
din Empireu pogoară zei uimirii

e-aici şi cântec – sfântă încântare
dar şi descântec zânelor iubirii
săgeată pajuri dincolo de zare
albine-şi viersuiesc în miere Mirii

din piscuri aspre – din pădurea tainei
se-nalţă către ceruri mir de suflet
Frumos şi Bine vin într-un răsuflet

iar Crist ‘i-mbracă-n mântuirea hainei
…peste valahi trec ape de văpaie
să ardă-istorii – dorul să-l răsaie
***

PORUMBII CERUL DE MĂTASE-L SCRIU

porumbii cerul de mătase-l scriu
cu îngerescul cântec de plecare
ecoul zimbrilor-voivozi de-acum îl ştiu
patria-ţi porţi – sfinţită – în spinare

să nu te plângi de răstigniri şi ruguri:
tu să doineşti în bătălii creştine
şi de ne cred doar boii buni din juguri
să simtă pleasna-arzându-le în vine

Hristoase înnoptând sfios la strungă
toţi îţi vom fi apostoli adierii:
mai zboară câte-o pasăre a serii

dar noi râvnim strămoşii să ne-ajungă
…fără de sfatul boieresc – noi azi
am fi doar umbra asudată de sub brazi…
***
Adrian Botez