Orice om chibzuit lucrează cu cunoștință, dar nebunul își dă la iveală nebunia. – (Prov.13:16)

Vizavi de alte religii și credințe, de această dată remarc faptul că Biserica Ortodoxă are o poziție doctrinară clară, sănătoasă și hotărâtă față de islamism.

Se vede cu ochiul liber, din orice poziție ai privi lucrurile la cele două mari crezuri Creștinism și Islamism,  că acestea sunt cu totul diferite. Deosebite,  atât ca fundament, apoi ca și construcție spirituală în sine, dar și viața omului propriu-zisă. Dar nu astfel gândesc și oamenii superficiali, necunoscătorii și nepracticanții credinței creștine. Cu ei se întâmplă aievea ce prorocise sfântul apostol Pavel:

 Iar dacă Evanghelia noastră este încă acoperită, este pentru cei pierduți, în care Dumnezeul veacului  acestuia  [Satana] a orbit mințile necredincioșilor, ca să nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Care este chipul lui Dumnezeu. (2 Corinteni 4:3-4)

În unele cazuri, o părere nu este decât o părere, nimic mai mult.  Dar opinia multora, așezați în frunte, cât și mulțimea fără număr care-i susțin, însă, pot aduce mari pagube societății în care trăim. Și vedem cum deciziile lor ne îndreaptă în mai toate domeniile înspre o prăpastie din care e anevoie de ieșit.

Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii; cei fara minte dispretuiesc intelepciunea si stapanirea de sine. (Prov. 1:7)

Vorbele nebunului aduc cearta, si gura lui injura pana starneste lovituri. – (Prov.18:6)

Un trecator care se amesteca intr-o cearta care nu-l priveste este ca unul care apuca un caine de urechi. (Prov.26:17)

***

Crislam– un amestec al Islamului cu Creștinismul

– material realizat de scriitorul și apologetul evanghelic Mike Oppenheimer –

În 2010, Terry Jones, un pastor din Florida, a vrut să ardă Coranul*, aceasta aducându-i atunci notorietate națională și internațională. Ca răspuns direct la acest gest al lui Terry Jones, Larry Reimer, un pastor de la Biserica Unită din Gainesville, Florida, a decis să includă citirea unor părți din Coran ca parte a serviciului de închinare din 12 septembrie 2010. Legat de această situație, Reimer a spus:

Creștinismul, Iudaismul și Islamul sunt toate părți ale aceluiași arbore avramic al credinței. Toți credem în același Dumnezeu și în multe aspecte toți încercăm să atingem aceleași țeluri.[1]

Citatul de mai sus este doar un exemplu despre cum o mișcare (și un mod de gândire), numit Crislam, devine din ce în ce mai obișnuit în biserica protestantă. Un exemplu multimedia, audio-vizual despre cum Crislamul este introdus în cadrul bisericii tradiționale (în acest caz, un video cu o recitare Islamică într-o biserică Metodistă) este un alt exemplu al acestei realități care ne invadează și poate fi găsit pe YouTube.[2]

Acest curent care se răspândește vertiginos este creat cu scopul ca noi oamenii, în numele găsirii unui „teren comun’’, să putem să experimentăm ca un singur trup unitatea spirituală și să realizăm o coexistență mai pașnică. Insă aceasta este o pantă alunecoasă care duce întotdeauna spre dezastru (spiritual), deoarece susține în mod categoric că alte religii sunt la fel de valide ca și Creștinismul. Când te gândești la starea bisercii creștine de astăzi, mai ales la cât de superficial și diluat e mesajul evangheliei prin infuzia de interspiritualitate* și misticism*, nu ar trebui să ne surprindă prea tare că această noua credință este îmbrățișată de un număr mereu crescând de oameni.

Ce este Crislamul?

Crislamnul este o mișcare ecumenică, interreligiosă care se spune că ar fi un „dialog” cu Islamul. Este o mișcare sincretică* care vorbește deschis despre spiritualitate fără frontiere. Bisericile care îmbrățișează această mișcare diluează mesajul din Ioan 14:6 în timp ce deschid ușa pentru a permite convertirea propriilor enoriași la Islam, în contextul în care ei nu doar că pretind că sunt încă creștini, dar acordă aceeași greutate atât doctrinelor din Coran cât și celor din Biblie.

Robert Schuller, pastorul fondator al Catedralei de Cristal, este cel care a început acest proces în S.U.A oferind spațiu birourilor organizației „Creștini și muslmani pentru pace”. Robert Schuller a spus o data unui imam*, din organizația Societatea Musulmană Americană, că „dacă el [Robert Schuller] ar reveni peste 100 de ani și ar descoperi că descendenții săi sunt musulmani, nu l-ar deranja deloc.” [3]

O astfel de afirmație niciodată nu ar putea fi rostită de gura unui creștin care crede în Biblie, care înțelege Scriptura așa cum vorbește ea despre Isus Cristos, Scriptură în care este scris: „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. Dar această afirmație ar fi acceptabilă pentru cei care îmbrățișează și sprijinesc „noul creștinism progresiv*” al vremurilor noastre.

Presupunerea eronată care se face aici este că atât creștinii cât și musulmanii se închină aceluiași Dumnezeu, în contextul în care ei, la fel ca și evreii, provin din sămânța lui Avraam. Din păcate, deși de ani de zile noi am avertizat oamenii despre acest lucru, nimeni nu a dorit să audă alegând să fie surzi la acest gen de mesaje. Când oamenii consideră numele lui Alah – zeul Coranului – acceptabil și interschimbabil cu numele Dumnezeului din Biblie, ei uită de fapt că vorbesc despre un alt „dumnezeu”, care are o natură, divinitate și caracteristici diferite. Ei chiar merg atât de departe încât sugerează că și creștinii se pot ruga în numele dumnezeului Islamului pentru că este același „Dumnezeu”, sau consideră că musulmanii convertiți pot continua să meargă la moscheele* lor, să se închine și să se roage acolo ca și cum nu s-a întâmplat nimic cu ei. Acest mod de abordare este o metodă de prelucrare/condiționare ce subminează discernământul acelora care mărturisesc și practică creștinismul și îi determină să fie tot mai deschiși în a accepta ideea că și Coranul are parte de același fel de inspirație divină ca și Biblia.

Poate cineva să fie atât musulman cât și creștin în același timp?

Gândiți-vă la cazul preotesei episcopaliene Ann Holmes Redding, care, chiar după mai mult de douăzeci de ani de preoție, nu are nici o problemă să afirme „sunt în același timp atât musulmană cât și creștină.” [4 ]

Duminicile dimineața, Redding își pune gulerul alb al unui preot episcopalian. Vinerile își leagă pe cap eșarfa neagră pentru a se ruga cu grupul ei de musulmani. Ea spune că atât Islamul cât și Creștinismul sunt compatibile una cu cealaltă chiar la nivelurile esențiale. [5]

Oare poate un om să fie și creștin și musulman în același timp? Poate cineva să slujească la doi stăpâni ? Conform cu învățăturile Coranului, Isus-ul Islamului nu este divin sau Dumnezeu întrupat, nu este singurul Fiu al lui Dumnezeu sau Mesia, nu a murit pe cruce pentru păcatele noastre, și nu a înviat din morți. Islamul neagă în mod categoric Evanghelia Creștinismului – motivul fundamental pentru care Isus a venit pe pământ. Astfel bisericile crislamiste sunt dispuse să compromită adevărul pentru a face pace!

Adevărul simplu este acela că Creștinismul nu are nimic în comun cu Islamul care să poată justifica vreodată punerea în pericol al binelui nostru spiritual în felul acesta. Biblia spune: „Căci ce legătura este între neprihănire și fărădelege? Sau cum poate sta împreuna lumina cu întunericul?” (2 Corinteni 6:14). Mișcarea Crislamului este apostazie în desfășurare, și ne putem aștepta la mult mai multe compromisuri de același fel.

Un Cuvânt comun?

În 2007, 138 de erudiți și clerici musulmani au trimis liderilor creștini o scrisoare deschisă intitulată „Un cuvânt comun între noi și voi” *. Mulți lideri creștini de frunte din America și cunoscuți erudiți au răspuns cu o scrisoare semnată pentru a-și arăta public sprijinul în a găsi un teren comun între cele două religii și totuși nu au reușit să priceapă textul subtil al scrisorii, rămânând astfel ignoranți de faptul că scrisoarea deschisă conține o mustrare și o avertizare islamică.

După ce acest document musulman a fost emis, mulți lideri creștini au redactat o declarație intitulată „Un răspuns creștin pentru ‘Un cuvânt comun între noi și voi’ ”*. Răspunsul, care poate fi citit pe internet, afirmă:

Înainte ca să „dăm mâna” ca răspuns la scrisoarea voastră, ne cerem iertare Atotmilostivului [un nume folosit pentru dumnezeul musulman în Coran] și comuntății musulmane din lume… Există atât de mult teren comun – teren comun în câteva elemente de bază ale credinței – încât ne dă speranță că diferențele incontestabile și nici chiar presiunea exterioară reală exercitată asupra noastră nu pot umbri terenul comun pe care stăm împreună. [6]

Câțiva din liderii creștini care au semnat răspunsul sunt: Rick Warren, Leith Anderson (președinte NEA), Richard Cizik, Bill Hybels, Tony Jones (Emergent Village), Brian McLaren, Richard Mouw (Fuller), Robert Schuller și Jim Wallis. Pe lângă ei au semnat și alți pastori și profesori care reprezintă multe denominațiuni evanghelice și seminarii.

Este suficient ca să spunem că acum avem Crislamul, care amestecă frânturi minimale din Creștinism cu Islamul având intenția de a le acorda același statut. În anumite biserici creștine Coranul este pus pe bănci chiar alături de Biblie sub masca/pretextul „iubește-ți aproapele”, pretext care făcea parte și din scrisoarea deschisă pe care liderii creștini, fără nici o bănuială și fără discernământ, au semnat-o pentru a avea pace cu orice preț.

Aceasta face parte din Jihad*: să-i atragi pe cei care în mod normal nu sunt interesați de religia islamică folosind citate despre pace si dragoste ca și catalizator și ca un mod de dezarmare înainte de a atrage potențialii convertiți la Islam. Musulmanii cu siguranță știu cum să profite de această nouă deschidere oferită, pentru a-i converti pe kafiri (ne-musulmani) la Islam. Islamul condamnă credința în divinitatea lui Isus numind-o „shirk” (idolatrie). Trebuie să înțelegem că pentru un creștin autentic – născut din Duhul Sfânt – nu poate exista nici o polemică în care să dea înapoi în privința afirmării credinței în divinitatea lui Isus.

Dar pentru alții care sunt creștini de formă sau doar cu numele, care nu prea cred că Isus este „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14:6), nu au nici o ezitare în a făuri o coexistență [spirituală] pașnică cu cei care devalorizează chiar religia pe care ei o profesează.

Premiza falsă a Crislamului

O afirmație care se găsește pe pagina de web a Drepturilor Omului este foarte grăitoare:

Catedrala națională din Washington D.C., împreună cu alte cincizeci de biserici din douăzeci și șase de state s-au angajat [deja] să participe în acest efort [de a susține citirea Coranului în biserică]… Credința Împărtășită (Faith Share) este un proiect al Alianței Interconfesionale și Drepturile Omului Întâi(Interfaith Alliance and Human Rights First). …

Clerul creștin din bisericile din întreaga țară a găzduit evenimente de citire a Coranului și a altor texte religioase sacre, primind cu aceste ocazii pe colegii lor musulmani si evrei. [7]

Pe pagina de web a Faith Shared (sponsorii evenimentului de mai sus) ni se spune că scopul lor a fost să:

… contracareze bigotismul* anti-musulman și stereotipurile* negative care au apărut în toată țara în ultimul an și care au dus la concepții greșite, lipsă de încredere și în anumite cazuri la violență. 8]

Dar gândiți-vă un moment la cele afirmate mai sus. Ideea de bază de la care se pleaca este din start uluitor de părtinitoare în favoarea Islamului. Bigotismul este parte integrantă din Islam, pentru că ei nu au nici o toleranță pentru celelalte religii. Tensiunile și violența provin chiar din Islam în întreaga lume. Toate acestea ating un nivel exagerat de absurditate, o lipsă totală de orice sens, care trece dincolo de capacitatea umană de înțelegere când te gândești la evreii împotriva cărora Islamul continuă să facă război [conflict armat] deschis, în timp ce liderii lor religioși jură deschis și solemn să elimine evreii de pe harta pământului – ca să nu mai menționăm modul în care ei etichetează America ca fiind „Satana Creștin” și ne doresc tuturor [creștinilor americani] aceeași soartă [cu a evreilor]. Oare oamenii nu văd și nu aud ce se întâmplă ? Lăsați-i (părăsiți-i) pe cei care nu au nici un principiu și care sunt gata să creadă orice și să facă orice pentru ca ca să ignore lucrurile evidente. Gândirea liberală și practica de a fi corect din punct de vedere politic trec dincolo de orice logică, rațiune, înțelepciune și bun simț.

Dacă am pune întrebarea: „Ce ar face Isus [în privința acestor lucruri]?”, știm că Isus NICIODATĂ nu a citit și nu a citat dintr-o altă religie din zilele Lui pentru a-și promova învățătura sau pentru a o face mai agreabilă/accesibilă poporului. Isus i-a învățat și i-a mustrat, când a fost necesar, pe evreii care afirmau lucruri false/eronate – o dinamică pe care ar fi transformat-o cu siguranță în acțiune și în acest caz în ceea ce-i privește pe toți aceia care susțin că sunt adevărații Lui urmașii , pretind că vin în Numele Lui și că fac parte din biserica Lui, dar dovedesc exact contrariul prin genul de învățături și practici greșite/nebiblice descrise în acest material.

Tad Stahnke, director de politică și de programe pentru Human Rights First (organizație care afirmă că Drepturilor Omului ar trebuii să fie prioritatea numărul unu, n. tr.), spune:

Vrem să transmitem un mesaj lumii… că americanii chiar respectă diferențele religioase și resping bigotismul religios și demonizarea Islamului sau a oricărei alte religii. [9]

Dacă ar trebui să dau un sens acestei afirmații false, privind-o strict din punct de vedere al realității, aș spune: … America a acordat totdeauna libertate de închinare oamenilor din orice fel de religii din țara noastră, inclusiv Islamului. Totuși, chiar țările islamice sunt cele care interzic cu strictețe ca celelalte religii să se închine liber pe teritoriul lor și îi pedepsesc pe cei care nu respectă această interdicție, cu închisoare sau chiar cu MOARTEA! Islamul nu permite pe întreg teritoriul dominat/stăpânit de acesta sau în cultura sa islamică nici un fel de integrare religioasă, toleranța religioasă în zonele în care Islamul domnește este ZERO, și cu siguranță nu permit nici un fel de integrare, de nici un fel, ale altor religii cu religia lor. Pentru Islam lucrul acesta ar fi anatema!

Prin urmare suntem în fața unei situații dificile, aceasta fiind următoarea: Islamul este cel care e intolerant; Islamul este cel care seamănă sămânța bigotismului, dar cu toate acestea Islamiștii afirmă ferm că noi, cei din America (și din occident), suntem bigoții și cei care dau dovadă de ură pentru că îi judecăm pe ei după propriile lor cuvinte, din propria lor carte „Sfântă” (Coranul) și din acțiunile lor nihiliste*.

Ne cheamă oare Dumnezeu să închidem ochii cu bună știință la sutele de afirmații ticăloase, nelegiuite care încurajează vărsarea de sânge nevinovat și care nu prețuiesc deloc viața umană, pe care le găsim în Coran, pentru ca să dovedim că nu suntem bigoți ? Dumnezeu a spus foarte clar că cei care trăiesc din sabie, vor muri de sabie. Și totuși dumnezeul musulman, Alah, este „dumnezeul sabiei”! De fapt, cuvântul Alah în esența înseamnă: Dumnezeul sabiei !

Mai jos este un pasaj din Coran, istorisit de Abu Huraira:

Apostolul lui Alah [Mohamed*, n.tr.]spune: Mi s-a poruncit să lupt cu oamenii până când aceștia sunt gata să spună: „Nimeni nu are dreptul să primească închinare decât Alah” și oricine spune „Nimeni nu are dreptul să primească închinare decât Alah”, viața și proprietatea lui vor fi apărate de mine [Mohamed] atât timp cât acesta nu calcă legea islamică, și el va fi la mâna lui Alah, dând socoteală în fața lui Alah (fie să-l pedepsească fie să-l ierte).[10]

Nu este nici pe departe și niciodată nu a fost problema dacă noi evanghelicii îi respectăm pe musulmani sau nu, ci mai degrabă problema se pune dacă musulmanii ne respectă pe noi sau pe alții ? Îi vedem noi pe islamici că acordă drepturi egale acelora care practică alte religii în propriile lor țări musulmane? Sigur că nu. De fapt, în cele mai multe țări islamice celelalte religii sunt SCOASE ÎN AFARA LEGII. Odată ce o cultură (fie propria lor cultură sau o cultură pe care au supus-o) este forțată să se supună Legii Sharia (Legea Islamică), devine dificil să se mai poată permite ceva care ar fi contrar acestei legi islamice, mai ales că încălcarea ei ar putea duce la moarte. Să nu trecem cu vederea lucrurile evidente, chiar dacă sunt bine camuflate nefiind vizibile/evidente la o cercetare superficială (un lucru mic numit știrile de noapte). Dintre toate compromisurile făcute în aceste zile din urmă, aceasta este modalitatea cea mai stupidă, cea mai ridicolă, cea mai mioapă și cea mai flagrant ignorată pentru ascunderea adevărului.

Avem libertatea de a ne închina în ce mod vrem în America. Încercați să aveți aceeași libertate sau să promovați o agendă interreligioasă în oricare țară în care Islamul este religia predominantă (religie de stat). Asta în eventualitatea dacă veți mai rămâne în viață ca să ne spuneți ce s-a întâmplat.

Adevărul este că singura religie care promovează astăzi violența este Islamul. Trebuie să începem să gândim mai critic în ceea ce privesc aceste lucruri, să încetăm să mai fim ca niște oi oarbe și reduse intelectual și să ne trezim! Trebuie să începem să gândim singuri, pentru noi înșine, și să nu înghițim ușor orice cămilă pe care media dorește să ne-o vâre pe gât. De ce majoritatea teroriștilor din lume provin din Islam ? V-ați gândit vreodată să vă puneți această întrebare? Este din cauza Coranului, după care musulmanii își modelează viața și nu din cauza etnicității lor, așa cum se crede. În cuvinte simple, religia lor (Islamul) este cea care le afectează în mod radical perspectiva asupra vieții, îi afectează însuși pe susținătorii ei, și respectiv cultura lor.

Sursa și continuarea AICI

http://vegheaza.com/2015/09/18/crislamul-un-amestec-al-crestinismului-cu-islamul/