ICEBERGUL

lumea asta-i un iceberg: o
zecime dintr-însa-i vizibilă – prin
sclavele Forme – noroi
schilodit – dar celelalte nouă zecimi sunt
invizibile – Aurore Boreale de
Fluturi ieşiţi din crisalide – Entelehii
superbe (nori fremătând de
cântecul aştrilor) – toate scăldate-n
lumina eternei după-amieze – în care
frunzele sunt
ruginii – numai pentru că a
plouat şi s-a întins peste
ele – sângele
celui care va mântui – cândva (atunci când
vom adormi cu toţii – visând
extatică – apoteotică
noaptea) – El
Întregul

…mereu – prin Crisalida
Minunii – Fluturele
obosit de-atâtea contraziceri şi
paradoxuri cosmice – izbăveşte târâşul
mizerabil al Viermelui
dintr-însul

Fluturele nu se îndepărtează însă de
trudnicul Vierme – decât
până acolo unde-L
poate încă-nţelege şi imita – fermecător – pe
Cel Gânditor – dar senin aplecat peste
Havuzul Florilor: Grădinarul Minunilor
El – Dumnezeul
umililor
*

florilor – umilelor
umpleţi raiul milelor
cu delir de dimineaţă
ca să fie faţa – Faţă

şi să nu mai fie noapte
decât când vorbim în şoapte…
florilor – umilelor
la socoata zilelor
candelele să s-aprindă
pân’ la Dumnezeu în tindă…
***

CARNAVAL RATAT

foaie verde amrabat
a venit de m-am ratat
şi-ascultaţi felii-felii –
tu încoace să nu scrii:

arzând în mijloc de preerii
ciupind de fund entelehii
zării cordonu-ombilical
al unui astru canibal

iscând conflict de generaţii
mă apucai de operaţii
şi-n agonie râd turbat
când văd un înger constipat

citind în boli ca-n evanghelii
flirtând cu zei şi perihelii
ajuns-am să îmi spăl retina
unde-explodează-acum benzina

de-atâta foc mă-ndrăgostii
nasul zeiţelor pilii
şi din trombon şi-un astronom
eu făurit-am carcinom

jelit de mii de piuliţe
am înviat pentru pipiţe
şi-apoi am întrebat un preş
un’ se depune-aici un leş

nu căpătai vin şi răspuns
m-am răzbunat: comete-am tuns
şi din iubirea de moşie
‘mi-ieşì-un cucui pe scăfârlie

şi uite-aşa – la bazilìcă
băui tot kilul de mastică
să uit de leu şi de furnică
de voi – de peşti – şi de vezică

m-am preschimbat în pardesiu
şi-am protestat – de parcă-s viu
apoi m-am supt eu din buric
m-am înghiţit ca pe-un limbric

pe aria de cinci begonii
am cumpărat toţi psihotronii
am fost în piaţă decorat
şi la ospiciu iar băgat

joc cherchelit prin cimitir
luceferi să-mi turnaţi la mir
intens dacă vă scărpinaţi
ajungeţi venetici scuipaţi

vă rog să nu mă enervaţi:
solfegiul meu de şapte waţi
i-a fost Lui Crist supozitor –
eu prin decret sunt vidanjor

vă reculegeţi – lăcrimaţi
vă scremeţi ceasul – reclamaţi
dar eu confirm: nu m-obligaţi
să zic că-i luni – când el e marţi

cu capetele la sub-braţ
scoţând pe gură maţ cu maţ
voi din muştar să explodaţi
în paradisul din Carpaţi

fecund fagot din fund de crai
psalmodiază chiu şi vai
iar nasul binecuvântat
în dos pe loc să-l văd băgat!

…aminul eu mi-l iohănnesc
din chilipir mânăstiresc
şi nu-mi mai spuneţi ce să fac
când călăresc pe acest drac!
***

CRIZĂ

în tihna serilor voit banale
se-ascund văpăi demente şi carnale:
burtoşi burghezi crucificaţi pe ziduri
în clarobscurul tămâiat cu liduri

e-o lume amânată-n toate cele
iar leonine râvne vând surcele –
prin pofte – gândul sare peste rând:
tăişul spadei tot loveşte-n vânt

n-o să-l întrebi pe Crist de sănătate
dar nici pe Inorog nu ţi-l simţi frate:
e-atât amestec de serafi şi-urgie

încât apocalipsa tre’ să vie…
…ne sufocăm – incendii mari de vise
nu mai aşteaptă mântuiri – nici scrise!
***

POEM DE DRAGOSTE

iubiri de miri
scriind psaltiri:
în loc de lună
pasărea strună

zâne din scai
ea – Lorelai
în ape cântă
şi ne-nmormântă

cleştar de rai
rază de mai
sub val şi strai
toţi purtăm nai

ce-i melodia?
epidemia
ce-a aprins zeea
Casiopeea

te-am şi strigat
ai şi oftat:
două silabe
visări arabe

plecăm din glii:
entelehii
ne-arată jocul
şi asmut Focul!
***

Adrian Botez