BALADA CRAPULUI NĂTÂNG

zi de vară…cald…normal,
ca-n sezonul estival.
Soarele când s-a ivit
eu eram la pescuit.
cum unde? – pe un ponton,
şi ca-n viaţă – filfizon!
dar peştii, nici din brodeală,
nu se grăbeau la momeală.
ştiţi cu toţi: timpul greu trece.
ore s-au scurs…UNSPREZECE!
însă tocmai când să plec,
de prin ape…un zevzec,
ştiind că-s poet de seamă,
s-a atârnat – fără teamă
şi-acum râd, în loc să plâng,
că am prins un crap NĂTÂNG
şi-am ieşit din ghinioane:
are NOUĂ KILOGRAME!
nu-i minciună pescărească;
cui nu crede…să-l privească,
iar sâmbăta viitoare
eu iau MONSTRUL cel mai mare!

Sâmbătă –11 iulie- 2015,
la Montreal.