BORIS MARIAN: A stat de vorbă

Boris Marian

A stat de vorbă

A stat de vorbă cu un bărbat la fereastră,
Bietul Romeo, Rommel, Rodrigo,
Folosește-ți mâna altfel decât jurând pe ea,
Îl înfruntă Beatrice, Hero nu a fost ucisă de Claudio,
Asta e sigur, cartea se închide, mă uit la trecători,
Un sărut ușor, ca un fluture, s-au împăcat,
Două beri aici, se asuzi dincolo de gard,
Rostbeef cu varză, o tocană, miros de oameni,
Iubiți oamenii, în orice situație, rumeguș, scuipat,
Fum dulceag de țigară, salut Bloom,
O treaptă fiecare, scara,
Iar zilele, pun preţ, un ban,
Ne ceartă-n valuri neagră, marea.
Cum timpul curge neostenit,
Din turn se prăbuşeşte ceasul,
Din lamentări în infinit
În dragoste respecţi păcatul.
Eu mă opresc, se-apropie-un hău,
Un monstru fără noimă, nume,
Când bine redevine rău,
Iar răul nu creează-o lume.

Vremelnici prieteni, vremelnici oameni,
În rest vârcolacii, raci răniţi,
Scoici în valuri, ce rost mai are
Să murim, dacă-nviem din nou, din nou?
Omnia fluunt, omnia mutantur,
Un marş forţat de ani-lumină.
În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este.
Ce am putea adăuga?
O mie de nume,
Este Cel Care Nu Se schimbă,
El este cel care ne poartă
Ca o mamă pruncul său,
Fără să ştim, în somn adânc.

Privesc asfaltul, firimituri de pâine,
Pete de sânge, pene de corb,
Un cadavru imens s-a dizolvat în smoală,
Exală mirosuri cotropitoare,
Acesta este dragul nostru oraş,
În care se mai râde, se cântă, se dansează,
Deasupra sau în adânc, pe dedesubt.

Boris Marian

One thought on “BORIS MARIAN: A stat de vorbă

  1. Scrisoare mamei

    Mai trăiesc, bătrâna mea măicuță,
    mă apropii tot mai mult de vârsta ta,
    eu pe tata l-am lăsat de mult în urmă,
    ar putea să-mi fie fiu cumva.
    Am trecut prin multe ca și tine,
    bine este că nu le-ai știut,
    parcă văd cum dădeai fuga, temătoare,
    întrebând ce s-a-ntâmplat , ce m-a durut.
    Și mi-e dor de sfaturile tale,
    le-ascultam zâmbind, nu le urmam,
    tu vedeai în ochi-mi nerăbdarea,
    împreună ne opream, zâmbeam.
    Niciodată nu pierdeai umorul,
    moartea însăși s-a sfiit când mi te-a luat,
    mai trăiesc bătrâna mea măicuță,
    tu auzi în vis cât te-am chemat?
    De ne-om reîntâlni în altă viață,
    liberați de ce și cum, mustrări,
    ai răbdare, am să vin ca de la școală,
    cu carnetul plin de-atenționări.
    Ai să spui că nimeni nu-i de vină,
    Domnul va zâmbi, un moș bătrân,
    mai trăiesc , iubita mea măicuță,
    anii trec de parcă-s săptămâni.
    BORIS MARIAN MEHR

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s