A stat de vorbă

A stat de vorbă cu un bărbat la fereastră,
Bietul Romeo, Rommel, Rodrigo,
Folosește-ți mâna altfel decât jurând pe ea,
Îl înfruntă Beatrice, Hero nu a fost ucisă de Claudio,
Asta e sigur, cartea se închide, mă uit la trecători,
Un sărut ușor, ca un fluture, s-au împăcat,
Două beri aici, se asuzi dincolo de gard,
Rostbeef cu varză, o tocană, miros de oameni,
Iubiți oamenii, în orice situație, rumeguș, scuipat,
Fum dulceag de țigară, salut Bloom,
O treaptă fiecare, scara,
Iar zilele, pun preţ, un ban,
Ne ceartă-n valuri neagră, marea.
Cum timpul curge neostenit,
Din turn se prăbuşeşte ceasul,
Din lamentări în infinit
În dragoste respecţi păcatul.
Eu mă opresc, se-apropie-un hău,
Un monstru fără noimă, nume,
Când bine redevine rău,
Iar răul nu creează-o lume.

Vremelnici prieteni, vremelnici oameni,
În rest vârcolacii, raci răniţi,
Scoici în valuri, ce rost mai are
Să murim, dacă-nviem din nou, din nou?
Omnia fluunt, omnia mutantur,
Un marş forţat de ani-lumină.
În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este.
Ce am putea adăuga?
O mie de nume,
Este Cel Care Nu Se schimbă,
El este cel care ne poartă
Ca o mamă pruncul său,
Fără să ştim, în somn adânc.

Privesc asfaltul, firimituri de pâine,
Pete de sânge, pene de corb,
Un cadavru imens s-a dizolvat în smoală,
Exală mirosuri cotropitoare,
Acesta este dragul nostru oraş,
În care se mai râde, se cântă, se dansează,
Deasupra sau în adânc, pe dedesubt.

Boris Marian