Ion Spânu

Cît era încă preşedinte, ieşirea cucului la ora 18.00 mă enerva, dar îmi ziceam că, indiferent de ceea ce simţeam eu, era dreptul lui să stea la pupitru. Acum, însă, cînd mandatele lui Băsescu – slavă Domnului! – s-au încheiat, orice apariţie a lui, în direct sau telefonică, îmi provoacă o silă infernală, căci mi se pare că intră cu forţa în casa mea, prin ecranul televizorului, ameninţîndu-mă.

Orice ar spune Traian Băsescu, chiar dacă ar prezenta buletinul meteo, îmi provoacă frisoane, căci mă aştept să mi se întîmple ceva rău. Sînt în situaţia unui om care a trecut printr-o traumă formidabilă, care, mult timp după întîmplare, întoarce mereu capul, avînd senzaţia că vine cineva din spate să-i dea iarăşi în cap cu parul! În astfel de situaţii, specialiştii recomandă consultarea unui psiholog, parcurgerea unei terapii anevoioase de durată, uneori chiar internarea într-un ospiciu, astfel încît, măcar o vreme, pacientul să stea departe de orice întîmplare care ar putea să-i readucă în memorie întîmplarea traumatizantă.

Poate că apariţia lui Traian Băsescu pe ecran generează exact această stare unui popor care crede că nu mai scapă de el, că este pedepsit să-l vadă în fiecare zi, într-un coşmar interminabil, din care e posibil să nu se mai trezească niciodată. Parcă am suferi cu toţii de Sindromul Kleine-Levin (hipersomnie), în timpul căruia s-ar repeta la nesfîrşit acest coşmar că iarăşi apare Traian Băsescu!

Citiți continuarea  în Cotidianul.ro