LA O MARGINE DE LUME

la o margine de lume – prin cetăţi de rugi de mure
pitulat în târzii stele – crai peste grădini mahmure
cer scăzut şi sfinţi de vineri învelesc în flori lehuze
întâlnesc în taină magii cu prorocitoare buze

la o margine de lume – grănicer de vise treze
singuratic prepuielnic socotesc albine-amieze
şi când seara cu răcoare-mi fulgeră pitic regatul
din păduri căzut de trude vine Crist să-mi ceară sfatul

fierb la marginea de gânduri tainele orânduirii
cari târziu dospi-vor chipuri – colo sus – lumii mâhnirii:
căci aici sub zarea verii pritocesc vinul luminii
pentru când în lumea mare iar vor năpădi ciulinii

de aici – din valea-uitată-a untdelemnului sfinţirii
cresc piticii rădăcina aştrilor dedaţi uimirii
cresc isteţi piticii lunii leac de alinare-a firii
şi iertări pentru toţi zeii ce-or deschide porţi privirii

e o lume-aici de ierburi ce-nfloresc muguri minunii
e o lume umilită – glasnică vrăjind cu-alunii:
nimeni nu o ia în seamă – toţi îşi uită azi străbunii
dar dinspre blajini spre ceruri se descătuşez colunii!
***

6 Februarie 2015

Adrian Botez