ALTARUL LUMINII (POEME)

OCHIUL

Umbre pe cerul de azur al irisului
ceaţa pătrunde în universul clipei
scântei de mister prevestesc întunericul
păstrează culoare în minte
atunci când doar ea va fi calea luminii
spală tina cu credinţă
aşa vei deschide o alta cale luminii
vorbeai de ochi,
nu te-am inţeles…
era a treia cale?
pătrund prin ea pentru a trece tunelul rozei de foc
poarta spre universal
ochiul din croşetă curge în straturi
savurează un ochi îmbăiat
iar…ochiul irisului de azur
caută speranţa între nămeţi
griji peste griji troienesc
clipa unei vederi tulburi
ochiul de peşte
cumpănă între revărsări de ape şi berbecí
străpungeri de foc peste lumi îngheţate
ochi de peşte încremenit în pocalul de lut ars
geană a speranţei
căzută pe lentila mioapă a vieţii.

IAR

ai adormit la umbra Piramidei,
te bântuie Ra cu stele de jar
ţi-a deschis calea precum lui Brunton
şi râuri de atlanţi ţi-au năvălit în suflet
forţa cristalului te-a prins în spirala dublă
răteceşti prin ceaţa amintirilor
cobori în piramida cerului
ca să te-ntâlneşti cu Sirus
când Orion se cufundă în triunghi,
prinzi câinii care alearga după un iepure speriat
Apis soarbe din Eridanus
Devii viteaz când Leul dormiteaza
la rădăcina timpului uitat în cămara iernii
Jupiter stă la sfat cu Aldebaran
e-n cumpănă a nopţii crăiasă
cu faţa plină ea-şi răsfiră
diamantina-i mantie de vise
ca orice mamă îngândurata
ea lăcrimeaza printre stele,
Titan al vieţii infinite
primeşte ofranda clipei definite…

CHEMAREA

Vitraliul se îndoaie sub povara luminii
Plumbul îmbrăţişază cioburi de amintiri
Jertfe de sânge se preling pe altarul dintre infinituri
Lespezi încălzite cu durerea aşteptării
Sălbăticii tăcute şi resemnate în faţa prăzii
Bântuită de reflexii aurii
Izvor rătăcitor peste catapetesme de cer
Copaci torsionaţi de timp
Scări urcătoare în coborâri abisale
Cercuri de gânduri mişcătoare
Lespezi zburătoare îmbinate la foiţă
Corbii de piatră, cuarţul fumuriu
Atlanţii scormonesc în izvorul vremii
Apa urcă muntele
sugativă de stânci măcinate
gheţar captiv între lumi
Şerpii de foc târăsc infinitul în abisul de aur lichid
Implozii
Sihaştrii cu ochi de lumină scrutează întunericul alb
Piatra şarpelui înalţă curcubeul de foc

IRIZAŢII SATURNIENE

Ne-am aşezat la răscruce
de vânturi şi de vremuri.
Ni s-a părut înţelept să cunoaştem infinitul
I-am spus Zalmoxis,
mândrii feciori pe altarul dintre lumii,
Mame cereşti
Valuri de soare, valuri de iubiri îngenunchiate…
Zalmos…puterea renascută din grotele timpului
pluteşte peste văi de lumină.
Brazi, barzi la izvorul infinitului
Muzica sferelor aripi de cer
Aurul lichid arde
Lumi de azur îmbrăcate în purpură
Saturnian strai.
Pe trepte de jar Hristicul curge
botezul de foc
Constelaţiile se preling
din creuzetul cu aur lichid
În eternitatea vie
Ochiul s-a deschis.

DINCOLO DE LUMINĂ

Pluteşti printre arbori ca o pană rătăcită
Nu eşti nici cânt nici pasăre
Te-ai ridicat spre zare…
Unii spun că-i cenuşie, alţii văd paradisul
Te întreb: de ce eşti curioasă…
Îmi spui că-ţi plac florile…
A lui e drăgăstoasă, a ei mieroasă
Tot rătăceşti iscoditoare
Ai aflat?
Câţi pui sunt în cuib?
O, iar eşti mioapă
În lumea crizelor de piatră…
nu mai avem
s-au aruncat toate
Murul se înalţă să ne separe
În a vedea sau nu ce-i libertatea
Iar te-ai furişat printre flori
Cine e orb?
Nu, întunericul este lumina în mişcare
Mintea şi-a pierdut vederea…
Câţi pui de cioară sunt în cuib?
Nu, sunt petele de pe retină
s-a împiedicat…
lasă-l să se ridice singur…
nu lăcrima strângând din pumni,
iar te-ai furişat în inima unei mame…
ce culoare ai?
Cer de plumb sau inimă-ndoită…
eşti verdele crud din ramurile nucului…
El totdeauna te foloseşte
când pictează inorogi în suflet
Sau când vorbeşte de tymp…
Unii ţi-au dat şi o definiţie esoterică
Eu mă bucur când mângâi florile
Picur de cer, picur de viaţă în oglindiri de azur
Pupila sufletului şi minţii rătăcită
în zarea clipei de foc…

MESRA

Zona s-a activat
Sub cuţitul îndoielilor
aburul cafelei te cheamă în sanctuar
Izvorul urcă,
cerul coboară îmbrăţişând piatra.
Ascultă cum creşte
Miracol al umbrei din apă
Şoaptă de cristal prins în plasa tympului
Val tălăzuit pe creastă de vânt
Labirint de şoapte uitat în adâncuri
Kogaion vis al nemuririi.
Izvorul urcă spre cer
Ziditor de Sfinx şi Babe rătăcite.
Atena ridică piatra clipei pierdute
în zămisliri de izvoare mohorâte
Altarul aşteaptă focul divin…
———————————
Camelia TRIPON
Târgu-Mureş
septembrie 2014