Balada cazară

Trăim , nu simțim sub picioare pământul,

Toți se laudă și toți cad pe brânci de un chin,

Cum să facă palate din lut frământându-l,

Ce frumos era, Doamne, să fii doar copil.

Cazarii, cazarii, poeți  mândri, liberi,

Nu se tem de Damocles, de suspendări,

Ei își iubesc femeile,  tineri

Cazarii rămân din zări până-n zări.

Au fost în Read land, în Deadland, antagonici,

Au luptat în Blacklandul uneori alb,

În Flowland, în atâtea cnezate de gnomici,

Cazarii nu s-au predat, n-au fost slabi.

Cine câștigă și cine pierde?

Cel din trufie sau cel cu talent?

Cel care-ngheață de teamă sau fierbe

De nerăbdarea de-a fi Timurlenk?

Cazarul iubește prietenia,

El nu trișează, nu face pariu,

El își iubește și graiul și glia,

Cazarul din mine, cel care scriu.

BORIS MARIAN