by  Cristian Tudor POPESCU

 „Aveţi grijă cu cine vorbiţi la telefon, domnilor miniştri…” (rânjet).

„Ce nu ştia Omar Hayssam…”(rânjet)

„O să aflaţi peste 50 de ani…”(rânjet)

„Atenţie, urmează nişte dosare cu nume grele…” (rânjet)

„România a efectuat o operaţiune neautorizată pe teritoriul altui stat. Nu pot să vă spun mai mult.” (rânjet)

„Numele de turnător la Securitate al domnului ăsta, ăăă… Crin Antonescu… era Porumbacu…”

„Da`  azi-noapte, când aţi fost la Vântu, v-a plăcut, domnule Geoană? Azi-noapte, când a aflat că e arestat Popa Nicolae, v-a chemat Vântu de urgenţă?”

„Mai bine ar sta în banca ei,  că s-ar putea într-o zi să nu-şi mai găsească soţul acasă, dacă nu e atentă. Înţeleg că în parohia lui se întâmplă destule lucruri rele.”

De 10 ani, Traian Băsescu,  nu Mircea Băsescu, se umflă în pene, denigrează, ameninţă, şantajează ca un interlop, insinuând sau afirmând cu rânjete că ştie şi ce lapte a supt de la mă-sa orice ins pe care pune geana.

De 10 ani, Traian Băsescu ne spune că el e cel care bagă corupţii la puşcărie, serviciile secrete şi Justiţia fiind la ordinul lui.

De 10 ani, securismul atotştiutor cu accente mafiote este politica de stat a preşedintelui Băsescu.

A trecut un deceniu de când T. Băsescu foloseşte pupitrul de la Cotroceni ca să vorbească despre ce are chef, uneori zilnic sau de două-trei ori pe zi, întrebat şi neîntrebat, să insulte, să acuze, să dea verdicte la adresa cui îi vine la gură.

Iar acum, când fratele Mircea se dovedeşte a fi un traficant ordinar de influenţă pe bani grei pentru  interlopii cu care s-a încuscrit în vreme ce preşedintele tuna şi fulgera împotriva hoţilor şi corupţilor, Băsescu Ştietot tace. De necrezut, nu apare cu steagurile în spate să ne mai zică ceva de la Cotroceni.

Ar fi interesant de aflat cu privire la procesul de tâmpificare şi autominţire a acestei naţiuni câţi foşti sau încă admiratori ai lui Băsescu mai au tăria să se întrebe acum cu un aer gânditor: oare preşedintele ştia ce face al său frate?