Nea Marin, investitor

(Nea Marin, cu o stație mare de emisie –recepție la ureche )

– Alo, Vali a lui Procopsitu?
– Să trăiți, nea Marine!
– Cum merge, Vali, moara de ți-o adusei în portbagaj?
– Motorul e bun. Da moara nu e bună. Grâul nu-l macină deloc, iar porumbul îl zdrobește. Nu face mălai. Doar cocenii îi taie. E bună pentru ăi de au vite. Eu nu mai am.
– Poate nu e buna elicea?! Ia vorbeste tu cu vecinu de peste ulita! Poate are freo idée! Ca are atelier de reparat carutele! Ori –stii ce, Vali? – poate pui pe motor – piatra de polizor. Si ascuti cutite, toporisti, stii? Sau poti taia lemne. Ca pe motor poti pune mai multe. Ia vorbeste tu cu vecinu’.
– Da. Motorul e bun. Se pot pune. Am eu pe cineva cu care sa vorbesc.
– Da voican a lui Fala Satului ce face? A pus scar ape care a imprumutat-o de la mine sub streasina lui? Ca asa i-am spus. Ca e pacat de lemn. De unde bani de alta.
– N-a pus-o.
– Mă Vali, roaba pe care i-am dat-o imprumut, a pus-o in sopron. Da scara de ce nu o protejeaza? Sa aduca scara la mine, sa o puna sub streasina. Si cand are nevoie de ea, sa ti-o ceara tie, si sa o duca inapoi.
– Lăsati, ca i-o iau eu, si o pun la mine sub streasina. Sic and are nevoie, sa vina sa o ceara pentru o zi.
– Mă Vali, sa-I spui sa ia si gramada de caramida din curtea mea. De langa fantana. Sa-si faca peretele bucatariei. Ca acolo stau toti iarna. Ca nu mai au curent. Se incalzesc cu coceni si joarde vita.
– Îi spun. Da mai incolo, ca acum n-are nevoie.
– Și să aleagă din lemnele mele din curte sa-si puna grinzi la acoperis. Ca ale lui sunt arse. Si-i ia foc casa. Si de la ea, si ale noastre.
– Bine, îi spun.
– Da fasolea pe care ți-am adus-o, ai pus-o?
– Aia din pungă, da. Am pus-o în porumb.
– Mă Vali, vezi ca e bine sa pui fasole in porumb. Ca se urca pe el, ca pe araci. Si florile ei, gonesc parazitii porumbului.
– Am pus. Da pe ailalta, din strat, nu am pus-o, ca am avut de munca.
– Lasa. Cand ai timp. Printre picaturi. Da vremea cum e acolo?
– Plouă. A ajuns până la dv. apa din Teslui.
– Unde? In curte?
– Nu, în față. În canal.
– Adică, pe canalul de scurgere?
– Da.
– Da la Voicani, a intrat in curte?
– Nu. Uite, acum e o masina de pompieri in fata casei dv. A venit si prefectul.
– Și ce fac?
– Ce sa facă? Au aruncat doua galeti de nisip pe ulita, se uita, stau de vorba, si pleaca. A inundat apa curtile oamenilor de mai jos. La mine a ajuns pana la sera. Stiti, dinspre lunca de unde pusesetra sacii de nisip.
– Mă Vali, ala pe care il facura data trecuta nu era mal de protectie impotriva viitorii. Stii la ce m-am gandit eu?
– Nu.
– Uite, tabla de pe acoperisuri rugineste. Eu am o colega de teatru. In Bailesti. I-au acoperit casa niste ardeleni, cu tigla de lemn. Mai, de ce nu se planteaza pe dig, niste copaci din astia? Tisa? Salcam? Stiu io ce? Ca se fac mai multe odata: Unu, tin pamantul. Doi, peste 20-30 de ani, cand n-oti mai avea cu ce acoperi casele, voi, astia din Bailesti, puneti din timp altii tineri, taiati copacii batrani, si faceti din ei tigle de lemn, si va puneti pe case.
– Păi, cine sa faca? Primarul?
– Păi, primaru unde fu? Nu fu si el cu prefectu?
– Fu, stătu o oră, două, și plecă.
– Mă, Vali, el știa, săracu. Știe și prefectu. Știe toata lumea. Ca toti vor, ce e bun, dar cand sa dea, si sa faca, si sa spuna, si sa traga – sa le faca altul. Adica, statul. Io ma uitai prin Bailesti, sa ad si eu cum arata: si vazui: scoala, palat. Primaria, palat. Fotbalul, palat. Dispensarul, palat. Vilele, palate. Soseaua pana la Bailesti, palat. Mai departe, nu fura bani de la stat. Doar se fura.Si pe rapa, amplasat, statul. Politia. Ca vai de stat. Dou arable in fata, si un conac darapanat. Daca nu fac capetele voastre bogate, cu banii, si saracii, cu munca, ma Vali, din sat, eu ce sa fac?

Joc teatru. Știi? Joc teatru.

(închide stația)

Mă fraților,

In Ungureni, lângă Băilești, pământul se vinde cu 5000000 de lei vechi hectarul. 500 de pâini. Dacă arendezi pământul, 500 de pâini iei pe hectar într-un an. Adica, dai tot viitorul neamului tău, pe 500 de pâini de mâncat, într-un an. Bună facere, nu? Si sigură, nu?

Dar daca lucrăm pămantul in haiducie, mă fratilor? Să fie la toti, bine? Cum era? Asa, ne haiducesc altii. Stii, ne haiducesc altii. Si pleaca oltenii, care cum poate, in putere, tineri, peste hotare. La coasa. Ca acasa, cine sa le dea sa manance? Marin Sorescu? Ia intrebati voi prin Bulzesti ce a mancat Sorescu in copilarie, de a ajuns mare.

(își scoate căciula, și pune pe masa cu trei picioare o roată de mămăliga din sân, și o ceapă)

Sănătate, și hai liberare!

 .

15 mai 2014

Jianu Liviu-Florian