„Ai puţină putere”

Apocalipsa 3:8

Trăsătura aceasta “puţină putere” era unul din semnele de recunoaştere care se găsea în adunarea din Filadelfia. Această puţină putere stătea în totală contradicţie cu ceea ce se găsea în biserica Laodicea (Apoc. 3:14-22).

În Laodicea găsim laude ale firii pământeşti: fiecare se credea puternic în sinea lui. Ce stare tristă.

În biserica din Filadelfia găsim trăsături care plac lui Dumnezeu şi care deosebesc rămăşiţa credincioasă a creştinilor, în timpul de azi al decăderii de la adevărata credinţă (Iuda 3).

Dacă avem cunoştinţa că avem “puţină putere” aceasta nu este o scuză ca să trăim în indiferenţa şi lâncezeala zilelor noastre. Această “puţină putere” este tot o judecată a lui Dumnezeu pentru că nu am rămas statornici. Cei credincioşi cu adevărat ştiu că au puţină putere dar aceasta îi face dependenţi de Domnul şi Cuvântul Său. Dacă există o astfel de gândire în adunare, starea este bună.

Faţă de dezbinările care sunt în creştinism şi faţă de cultul personalităţii care a cuprins pe mulţi creştini noi, ne manifestăm tristeţea, dar vrem să stăm în starea filadelfiană ţinându-ne strâns de ceea ce a fost la început şi nu vrem cu nici un chip să înfrumuseţăm strângerile noastre laolaltă aşa cum ar fi gata firea pământească să ne dicteze.

Fiecare personalitate şi independenţă, este în contradicţie cu ceea ce Domnul a găsit în Filadelfia. Se poate întâmpla ca cei care vor să meargă pe cale, cu seriozitate în supunere şi smerenie după Cuvântul lui Dumnezeu, să fie numiţi de ceilalţi că sînt mândri şi că vor să se înalţe mai presus, dar este foarte important dacă Dumnezeu nu găseşte aceste păcate în viaţa lor (1 Petru 4:12-16).

Şi lui Ghedeon i-a fost spus: “Du-te cu puterea aceasta pe care o ai” (Jud. 6: 14). De aceea şi noi să mergem pe calea Scripturii în cunoştinţa că nu putem nimic, dar Domnul poate totul. A păstra Cuvântul răbdării Sale şi Numele Său să fie dorinţa inimii noastre. El vine în curând.

***

„Ci veţi primi putere când se va coborî Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer şi un nor L-a ascuns de ochii lor”.

Faptele Apostolilor 1:8-9

După ce a înviat Isus, S-a arătat deseori ucenicilor dovedindu-le astfel că trăieşte, totodată le-a dat sfaturi şi le-a vorbit despre Împărăţia Lui Dumnezeu.

”După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se desori timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia Lui Dumnezeu. Le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui”.  Le-a mai spus: ”Ioan a botezat cu apă, dar voi nu după multe zile veşi fi botezaţi cu Duhul Sfânt”.  (Fapte 1:3-5)

Aceasta este una din cele mai mari promisiuni. Căci cine are Duhul Lui Hristos, este al Lui. Omul firesc nu primeşte lucrările Duhului Lui Dumnezeu, şi nici nu-L cunoaşte. Duhul însă, ne descoperă pe Domnul Isus, ne arată ceea ce este al nostru prin Isus Hristos, şi ceea ce Dumnezeu ne dăruieşte prin Isus.

Prin puterea Duhului Sfânt putem să fim împlinitori ai Cuvântului Lui Dumnezeu. În prezenţa Duhului Domnului este libertate, suntem eliberaţi de toate legăturile, chiar şi de frica de moarte.

De aceea Dumnezeu ne îndeamnă să cerem Duhul Sfânt.Cei care au primi Duhul Sfânt pot să depună mărturie, şi trebuie să facă aceasta, pentru că Domnul le-a dat această misiune: să fie martorii Lui în Ierusalim şi până la marginile pământului. ”După ce a spus acestea, un nor L-a ascuns din ochii lor şi S-a înălţat la cer” (v.9).

____________________________________________________

Sursa: Calendarul “Domnul este aproape” / Meditaţii zilnice de Fritz Berger